CU PICIOARELE PE CER

Oamenilor le-am dat 

Dreptul la zbor,

Dar ei s-au căţărat cu picioarele

Pe cerul meu.
 

Cu voia zeilor în buzunare,

 Mi-am aşezat bucuriile pe orizontală

Rătăcind printre oştile de îngeri,

Odată urcaţi în dreptul cerului.

Cu voia mea în  palme,

Am desenat un cer sub talpa lumii.

Deasupra hoţilor de stele

Am aşezat visele omului,

În oglinda căzută din cer.

Sursa:http://maowillshootyou.wordpress.com/ 

 
Cât de mare mi-a fost lumea

Acoperită cu iarbă şi pomi încolăciţi 

La pieptul mieilor?

Cât de mare mi-a fost lumina 

În pieptul blând, la tăiere?

Eu am pornit spre lumină,

Doar păşind peste cer.

 

Voi ştiţi cum dansează pământul,

Când rotiţi lacrimile în fruntea unui cerb?

E precum un copil cu cerul la picioare

Precum o vorbă de Om,

Când doare cerul peste care au călcat zeii.

Şi au urcat peste mine,

Cu tot cu risipă şi dor.

Mi-au zis că le sunt frumoasă 

Când le opresc inima şi o bat în cui,

Pe cerul unui niciunde...

Acolo unde v-aţi căţărat cu picioarele,

Până la mine.