miercuri, 31 decembrie 2014

CELESTINE PĂȘEȘTE CU VOI ÎNTR-UN AN PLIN DE IUBIRE - LA MULȚI ANI 2015 !




O nouă trecere presupune o nouă speranţă.
Odată cu ea ne dorim schimbarea, 
Să ne fie mai bine
Mai plin, mai vesel totul.
Urările de bine curg şiroaie.
 


 Cu toţii ne simţim mai vrednici de iubire
La dreapta şi la stânga ne dorim aproape
Pe cei plecaţi din an, sau cei veniţi s-adape
Iubirile trecute, renăscute poate...





  Ne aranjăm iubirile pe rafturi
 Cu vorbe dulci desprindem amintiri
De ne-a fost rău trecutul, mai abitir să fim  
În anul care vine mult iubitei firi
Să-i dăm paharul vieţii cu lumină plin.
 


 A nins cu flori de toamnă roz şi verde în plămâni,
Din ceară, oameni de zăpadă au căzut la pat
Obraji cu lacrimi crude de rubin,
Amestecate vise la pătrat
... Au stat.



 A nins în podul vremilor boem, 
Din nori.
Pe frunte zeii mi-au plouat cu flori
Şi cozonaci în rumen de colinde,
Dureri ieşite parcă din morminte
Cu toate-au nins,
Ca nişte bule de săpun
Mi-a fost şi azi Crăciun.


A nins cu mine intr-un azi aprins
Lumina mi-a pătruns în brazi, dansând rebel
La piept mi-ai fost Crăciun şi menestrel
Copilărie cu miros nestins
Mi-ai nins.
















vineri, 26 decembrie 2014

OMUL DE CRĂCIUN



Nimeni nu mai crede în Moș Crăciun! 
Povești pentru copii venite din Laponia, Țara Fulgilor de Nea...


Nimeni nu mai crede în spiritul Crăciunului, acel dans nebun în jurul bradului cu miros de portocale și cozonaci proaspăt născuți din cuptor...
Astăzi am sa vă spun povestea Omului de Crăciun care vrea să iasă din fiecare din noi și să îmbrace haina sărbătorii magice.




Povestea lui începe cu un nume... Nikolas, un copil din Nordul Finlandei care își  pierde părinții într-un accident dar care din iubire pentru surioara lui mai mică pe care o pierde de asemenea, începe să îi cioplasca în fiecare an câte o jucărie.





Tradiția face ca pentru fiecare copil din familia care l-a adoptat, drept recunoștință si din iubire, să lase în fiecare an cate o jucărie la ușa lor.
Așa se naște Omul de Crăciun, care nu e altul decât Sfântul Nikolas (Nicolae) sau Moș Crăciun.
Puteți vedea povestea lui aici!




Omul de Crăciun vrea să iasă din cutia minții și să vă intre în inimă - acolo unde totul este posibil, credibil, realizabil!
 El vine pentru copilul din noi care se naște în fiecare an în Decembrie și ne reamintește cum e să ne bucurăm de copilăria trăită sau netrăită, dar care poate renaște în fiecare dintre noi.







miercuri, 24 decembrie 2014

POVESTE DE CRĂCIUN




PENTRU A VEDEA 
FILMELE MELE DE SUFLET,
DE SĂRBĂTORI 


ALERGĂM MEREU 
ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU!


DOAMNE,
TU MĂ VEZI?
EU SUNT CEL DIN COLŢUL 
OCHIULUI TĂU.
 SCOATE-MĂ DIN OCHI,
 SĂ TE POT VEDEA ŞI EU!










În miros de verde ţi-ai aşezat crengile
Acum te-au frânt din albul unor pene topite în palmă.
Şi mi te-au înălţat cu lumină pe vârf de cer
Colo sus, unde clopotele bat ritmul facerii în Om.


O poveste de Celestine


     A fost odată ca niciodată şi ar mai fi fost de multe ori de n-ar fi oprit vântul şi vuietul pădurii aşa poveste la gura sobei şi n-ar fi aşezat-o uşurel la mine-n poală, pe speteaza unui scaun frumos arcuit, să legene cu căldură şoaptele la urechea deşteptărilor.
     Şi cu avânt şi miros de cozonaci întâmpin aşa tâlc, sunet cristalin îmi bate la geam şi mă ademeneşte să-i deschid cerului cu lumină albă în jur.



    Pe vremea când copacii se înclinau la margine de părâu să-şi ude ramurile şi renii vegheau luna luminată de sania Moşului, un bătrân pădurar merse să taie cel mai frumos brad şi să-l aşeze în ograda lui, după obicei.
    Îşi ascuţi bătrânu' un topor şi în drum spre pădure numa' ce începu o furtună de zăpadă de-l îngropă cu tot cu toporişcă la poalele unui brad.
   Bătrânul abia că-şi mai ţinea suflarea şi cumpătu' şi cu mâinile îngheţate îşi făcu loc prin zăpadă, dar când să se prindă de un cot de lumină, numa' ce zări 3 cerbi frumoşi, adăpându-se lângă iaz.

     - Nu te speria bătrâne, nu visezi şi nici să nu ţi se pară a auzi din vis vocea asta. Ne-am adunat lângă tine să-ţi aratăm drumul spre casă.   
 Vijelia asta mai că ţi-a poticnit suflarea întru aşa neizbândă.
    Vino aproape de noi şi adună 3 picături de apă în ghiocul ăsta, apoi mergi de-l varsă la rădăcina bradului şi o dorinţă să-ţi pui.
   Dar nu uita moşule, e singura dorinţă care te va aduce acasă.
   - Cum e cu putinţă??? strigă buimac bătrânul, frecându-şi genele cu mâinile aproape degerate. 
     Se ridică pe un genunchi, cuprizându-şi şalele obosite şi trecute prin ierni multe, apoi se apropie de iazul prin care încă se mai strecurau voci depărtate şi calde.
   - Ce minunăţie să fie asta, Doamne...? şi cum să îndrăznesc la anii mei să cuprind vocea ta, în aşa vis  de foc?

     - Omule... se auzi aceeaşi voce din depărtate ramuri geruite în bătaia focului.
    Apleacă-ţi ochiu' înspre răsărit şi fruntea ridic-o apoi spre lumină, căci unde nu-i visare, nici cerul nu-şi are rost. 
    Ridică-te şi mergi după cele spuse şi auzite, căci nu e vis să-ţi arate şi nici minune mai mare să cuprindă dorul tău nebun de casă.

 - M-am rătăcit Doamne! Aşteaptă-mă să ajung la tine şi voi crede.
    - Omule... cerul nu mai e sus demult, iar lumea mea s-a izbăvit acoperindu-l cu vise, dară... nopţile v-au devenit zi şi minciuna - adevăr. 
    Căci nu e rostul meu a vă arăta ce deja cunoaşteţi.
    De ce-mi tăiaţi brazii?
    De ce-mi smulgeţi rădăcinile facerii, când eu v-am dat deja suflu' peste tot şi toate!


Priveşte-ţi lumea!

     - Am greşit drumul Doamne... ajută-mă!
    - Din grabă nu se fac greşeli, Omule... doar ti se arată mersul lor în văzul tău.
    Nu la mine vei găsi iertarea, nu la mine vei găsi liniştea şi tămăduirea!
     - Dar unde să le caut, Doamne?

   
   - În poveştile semenilor tăi, în privirea unui copil flămând de iubire, în mersul furnicilor, în cântecul ploii, în deşteptarea viselor, în trezirea omului... acolo ţi-e iertarea.
    - Mai iubeşti omul, Doamne, după toate câte au fost?
    - Câte au fost şi câte sunt, eu le-am dat voie să fie.
   Căte-or fi şi-or trece, eu le încuviinţez mersul. 
   Toate le-am dat cu chibzuinţă şi iubire, cum aş putea să nu le iubesc?
    - Apoi, Doamne, de ce lumea s-a întors cu faţa de la tine? 
De ce ne chinuim de amar de vreme să înţelegem povestea ta?
   - Cuprinde bradul meu şi dă-i iubire... alină-l şi vorbeşte-i despre tine şi el îţi va răspunde cu miros de cer.


IUBIREA MEA A MURIT...

   IUBIREA NU MOARE!

    Cât timp va curge lumină pe cer şi omul va şti s-o hrănească cu vise, dorinţe, dăruire, tremur şi plăpânde şoapte;
    Cât timp inima va bate pentru ceva, cineva, cumva, cândva;
     Cât timp vor fi păsări să vă privească de sus, brazi să vă miroasă a cer, cântec să vă domolească ochiu' plângerii, copii să vă topească dorul, furtună să vă urnească poticnirea, soarele pe cerul vostru gol, luna şi stelele întru căutarea lumii voastre... 

  
AM SĂ VĂ FIU IUBIRE VIE!

    Aminteşte-ţi Omule pentru ce ai căutat bradul meu, pădurea mea, ce gând şi foşnet ţi-a cutremurat glasul şi firea, ce teamă de moarte ţi-a intrat în oase...  când ai căzut?
     Aminteşte-ţi Omule cum de fiecare dată te-am cuprins şi te-am cules de jos, te-am ridicat şi te-am lăsat să-mi mergi iar.
   Ţi-am colindat visele şi ţi-am aşezat frica-n poală să o îmbrăţişezi şi să o recunoşti... e mereu acolo, când mă alungi din tine.
    Ţii minte omule cum ai plecat din tine când te-ai vrut peste cer?
   Ţi-aminteşti cum m-ai uitat în fuga negăsirii tale, m-ai lovit de stânci, mi-ai strigat cu ură şi furtună pe mare, m-ai crezut învins în necredinţa ta... dar eu nu te-am lăsat să mă ucizi, pentru că nu te-am lăsat să-mi mori!

 Unde fugi Omule?
    Unde crezi că poţi fugi cu-atâta nepăsare...  când eu îţi sunt mersul şi vântul... când eu te urnesc şi te opresc din a fugi?
     Unde mi te-ascunzi omule?
    Unde te strecori... când eu ţi-am vârât mâna-n buzunarul vremilor, după mine?

    Unde dispari omule?
    Când tot ce dispare e naştere veşnică, când tot ce nu vezi e minunea din tine, când tot ce nu cuprinzi e glasul meu?
    Unde m-alergi omule?

 


Nu tu ai obosit... ci eu ţi-am obosit căutările depărtate, visele deşarte, drumurile rătăcite, mânia neputinţei, ura pornirilor goale, resemnarea durerii, îngenunchierea cerului la văzul nopţii din tine!
    Vino înapoi Omule!
   Vino şi ia-mă de mână când cazi, vino şi cuprinde-mi bradul făgăduinţei şi... 
   FII ŢĂRÂNĂ!
    Ajută-mă să cresc din tine şi să te ud cu iubire, ajută-mă să te cresc în inima celor ce n-au crezut în mine şi spune-le povestea de Crăciun.
     Am să te privesc peste iaz cum îţi cresc rădăcini şi-am să te veghez în casa dorului de om şi oameni. 
    Uite colo... se înalţă lumea ta, îmbrăţişeaz-o cu cântec din cer şi bucuria de a te mai naşte odată în pădurea visului de iarnă.
    Spune Omului că la naşterea ta au venit 3 cerbi:
      Uitarea, Amintirea şi Regăsirea.
    Spune-le că toţi 3 ţi-au dat nume şi te-au aşezat lângă apa curăţirilor de peste cer.
    Spune-le că vei visa naşterea mea în moartea celui ucis şi vei muri odată cu El pentru a MĂ renaşte!
    Când toate ce ţi-am dat fi-vor căpătâiul lumilor, am să cobor iar să-ţi anunţ Nemurirea... căci iată,  ţi-am împlinit singura ta dorinţă:
        DE A FI OM!


 ÎNCHINĂCIUNE

 



luni, 8 decembrie 2014

TEORIA ABSOLUTULUI (The Theory of Everything)




Mult asteptatul film biografic al lui Stephen Hawking,  fizician englez, teoretician al originii Universului și unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de Matematicanla Universitatea Cambriedge, unde o intalneste pe Jane Wilde, o studenta la literatura. Chiar daca cei doi au perspective diferite, atat in ceea ce priveste destinul cat si stiinta, intre cei doi se infiripa o frumoasa poveste de dragoste. La scurt timp, Stephen este diagnosticat cu o boala neurologica spunandu-i-se ca va mai trai maxim doi ani. Jane decide sa se casatoreasca cu Stephen, sa devina o familie si sa aiba grija de el. Trec anii iar Stephen este inca in viata chiar daca si-a pierdut mare parte din abilitatile fizice.
Asta va recomand sa vedeti sapatamana asta, pentru ca nu e departe de subiectul filmului :
 "A Beautiful Mind" cu aceeasi sonoritate a geniului autist versus iubire pamanteana.
Vi-l recomand, mai ales pentru cei care il stiu pe bine-cunoscutul metafizician  Stephen Hawking!