ŞIRUL LUI FIBONACCI ŞI NUMĂRUL DE AUR Phi versus Pi

Celestine Mihaela

Dacă în "Şah lui Dumnezeu"  v-am vorbit despre corelaţia dintre Recipientul lui Klein şi spaţiul Calabi-Yau pornind de la banda Moebius, în cazul de faţă există o trecere fină, tot pe un scripete sau un palan semiotic, de la numărul de aur Phi la Pi, făcând apel la geometria sacră şi manifestarea ei în natură.
Am ales Şirul lui Fibonacci, nu întâmplător, pentru că este reprezentarea clară a Universului Spirală, atât la nivel cosmic cât şi în plan material. 
Spirala numerologică fibonacciană o găsim mai ales în picturile renascentiste, însă ca şi sursă de inspiraţie e natura însăşi.

Galaxiile în formatul Şirului Fibonacci

De la universul spiralat pleacă şi banda Moebius care reprezintă infinitul în toata manifestarea lui, iar una dintre cele mai importante manifestări am dat-o universului mandorlic prin întâlnirea a două sfere perfecte, care odatâ întrepătrunse înseamnă naştere, creaţie, perpetuare, cauzalitate infinită.
Şirul lui Fibonacci poate reprezenta codul metafizic al universului nostru, este acel mod de măsurare al Dinivităţii. 
Cele două vortexuri din imagine au la bază structura şirului lui Fibonacci, galaxii care pleacă matematic de la suma a două numere anterioare, începând cu 0 și 1 şi se continuă cu 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89 etc

Cu cât este mai mare valoarea unui număr din cadrul acestui șir, cu atât mai mult se apropie de corelația supremă două "numere Fibonacci" consecutive din șir, numere care se împart prin ele însele (aproximativ 1 : 1,618 sau 0,618 : 1).
 La baza ideii lui Fibonacci stă creşterea organică a materiei vii, de astă dată prin calculele matematice şi a gemetriei sacre, universul îşi ordonează tacticos materia într-o formă crescândă, spiralată, într-o continuă ascensiune a miezului.

 COCHILIA LUI NAUTILUS

Vorbim aici despre reprezentarea clară a ceea ce eu numesc "CORE" macrocosmic, care se deschide ca o spirală în N dimensiuni şi spaţii universale asemenea unei cochilii, iar dacă până acum am facut apel la un univers mandorlic, moebiusian, acum fac apel la universul spiralat care evoluează precum o Matrioşkă inversă: de la mai mic la mai mare, deşi paritatea se face prin trecerea de la macro la micro care are aceeaşi reprezentare a miezului, ce dă naştere în continuă ascensiune altor forme de viaţă pregătite să evolueze în plan material.
Suportul matematic pare a fi simplu:
Dacă alegem două numere (13 şi 8) odată însumate celelalate anterior lor vom trasa un dreptunghi, apoi în interiorul lui vom vedea că fiecare număr al lui Fibonacci care se află înaintea lui 13 formează latura unui pătrat, însă trasând o diagonală, ca o curbă pornind de la 1 spre 8 se va forma o spirală, care după cum am spus mai sus se regăseşte în univers şi implicit în natură sub diverse forme.

COCHILIA LUI NAUTILUS versus AMPRENTĂ UMANĂ

Putem urmări Şirul lui Fibonacci prin diverse paranomaze gen " te uiţi... uitând" că există forme din regnul vegetal sau animal.

Chiar şi prin închiderea palmei care formează tot o spirală sau reprezentarea ADN-ului uman spiralat. 

Dacă ar fi să dăm formă şi conurilor energetice numite Chakre, energia circulă prin ele tot asemenea unei spirale.

  Şi pentru că tot am scris despre reprezentarea Şirului lui Fibonacci în natură, se pare că există o legătură strânsă între creşterea naturală a plantelor si numărul de aur - Phi.

Manifestarea Şirului Fibonacci în natură

  Reamintindu-vă din "Şah lui Dumnezeu" despre canonul proporţiilor având ca reprezentare omul vitruvian al lui Da Vinci, putem vedea ideea de la care a plecat acesta, idee strâns legată de Şirul lui Fibonacci şi Numărul de aur, care are anumite pattern-uri ce respectă această ordine matematică. 

În “Cina cea de Taină” dimensiunile cheie ale camerei si ale mesei se bazau pe Secţiunea de Aur, care era cunoscută în perioada renascentistă ca “Proporţia Divină”.

În “Sacramentul Cinei cea de Taina”, Salvador Dali si-a inramat pictura intr-un dreptunghi de aur. Urmand tehnica lui da Vinci, Dali a pozitionat masa exact la sectiunea de aur a inaltimii picturii sale, aşezând cei doi discipoli langa partea lui Iisus, la sectiunile de aur a latimii compozitiei. In plus, ferestrele din fundal sunt formate din 12 pentagoane, care exprima relatiile phi in proportiile lor.

 sursa: vezi aici 

 Proporţia de aur nu se vede doar în picturile renascentiste sau alte opere de artă modernă, iată că vom găsi aceleaşi proporţii în diverse arhitecturi, ceea ce denotă că exista o ordine şi o rigurozitate a unui creator care respectă legile universului.

Mai jos veţi găsi imaginea unei urechi externe şi diverse mudre în care se vede clar poziţia metacarpienelor, calculând astfel ca fiind nr 1 unghia de la arătător, falanga distală este de două ori mai mare, cea mijlocie de trei ori, cea proximală de 5 ori, metacarpianul de 8 ori. 

Mâna poate fi şi ea notată cu nr.1, antebraţul cu nr 2, iar braţul cu 3.

Viorile Stradivarius şi divina proporţie Phi

  Divina proporţie reprezentată de fabulosul număr Phi pare a fi cheia misterului acestor viori ce  alcătuiesc proporţia Phi întâlnită cum am mai spus atât în natura corpului uman, mergând până la construcţia unui stup şi raportul dintre albine şi bondari  (Phi în valoare de Pi /4 =1,1618).  Reprezentarea acestui număr este în triunghiul de aur (isoscel) al lui Pitagora sau în elipsa de aur din tradiţia hindusă, e ceea ce numim spirala de aur care, prin Şirul lui Fibonacci se demonstrează păstrând proporţia de 1,618.

 Numărul de aur este strans legat de şirul lui Fibonacci în care fiecare termen este suma celor două anterioare (1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55…), dar cu cât înaintăm raportul dintre doi termeni succesivi ai şirului lui Fibonacci, acesta tinde spre Phi sau Numarul de aur.

 Phi (1,618) poate înlocuit cu numerele corespunzătoare şi obtinem 781, a cărei sumă totalăse reduce la 7, dar dacă adunăm şi cifrele 1618 ne dă tot 7, care din punct de vedere spiritual este unul dintre cele mai perfectenumere din Univers, fiind numărul lui Dumnezeu: despre care am mai scris VEZI AICI

• şapte zile in saptamana, 
• şapte note muzicale, 
• şapte minuni ale lumii, 
• şapte centri energetici(chakre),
• şapte culori ale curcubeului, 
• Noe a luat în arca sa şsapte perechi din fiecare animal de pe pământ; 
• şapte ingeri, 
• şapte biserici, 
• şapte trambite,
• şapte semne, 
• şapte chivoturi
• şapte taine bisericeşti

Despre secretul piramidelor s-a scris enorm, observându-se că axul culoarului este centrat pe steaua polară din epoca respectivă cu mare exactitate: 4 minute a unghiului făcut în raport cu steaua “Alfa” a Dragonului reprezentând nordul geografic, iar cele 4 unghiuri ale bazei sunt indreptate spre Nord, Est, Sud si Vest cu aceeasi corectitudine. 

Înălţimea piramidei înmulţită cu un miliard reprezintă distanţa Pământ-Soare (150 milioane Km). Perimetrul bazei împărţit la înalţime dă “2 Pi”, dublul lui 3,14, ceea ce s-a putut verifica abia după 1670 de Leibnitz. 

Raportul între apotema şi baza triunghiurilor este ” 1,618 ” – Numărul de aur.

sursa: vezi aici

 

Sistem de numerație	Evaluarea lui
Binar	11.00100100001111110110…
Zecimal	3.14159265358979323846264338327950288…
Hexazecimal	3.243F6A8885A308D31319…
Aproximări raționale	3, 22⁄7, 333⁄106, 355⁄113, 103993/33102, ... (în ordinea crescătoare a preciziei)
Fracții continue	[3; 7, 15, 1, 292, 1, 1, 1, 2, 1, 3, 1, 14, 2, 1, 1, … ] (Această fracție continuă nu este periodică)
Trigonometrie	radiani = 180 grade

versus Phi

 Leonardo Pisano Bogollo, cunoscut şi sub numele de Leonardo din Pisa sau Leonardo Pisano a fost un matematician italian considerat de unii drept cel mai talentat matematician din Evului Mediu care vede prezenţa Şirului matematic nu doar în natură ca un vortex, vârtej al apelor, mişcările curenţilor de aer, cochilia melcilor, alinierea petalelor de trandafir, a frunzelor şi seminţelor unor plante, pare-se că întreaga creaţie divină păstrează aceeaşi formulă matematică fibonacciană, numită  şi  “formula fericirii”. 

 Funcţiile trigonometrice 

în relaţia dintre Phi (Φ) şi Pi (Π)

(Phi în valoare de Pi /4 =1,1618).  

Alfel zis:

Radical din Phi (1.6180339887…) = 1.2720196495…

4 împărţit la 1.2720196495… = 3.14460551103…

Pi = 3.14159265359…

Pare o coincidenţă a diviziunii cu 4, dar nu este. 

Relaţia dintre Phi şi Pi este fundamantizată  de geometria marii Piramide din Giza. 

Iată de ce există o conştiinţă absolută a armoniei şi frumuseţii mai ales când Universul se prezintă ca o Matrioşkă  în Lumea de Jos, pentru că în lumea realităţilor materiale totul pleacă de la "mai mare la mai mic".

 Şriul lui Fibonacci însă, este proiecţia inversă de Matrioşka, se pleacă de la cele mai simple particule şi se creează un spaţiu unitar comun.

 Cosmogonia merge pe principul fractal aşa cum aţi citit în "Şahlui Dumnezeu", se pleacă de la un punct care, divizat în alte puncte dă naştere sferelor, implicit Pământului. 

Mergând pe această filosofie vom observa că de la un punct ia naştere matematic fibonaccian, universul macro şi micro. 

Este ceea ce în spiritualitate poartă numele de ciclu fără sfârşit, iar decodarea cauzalităţii infinite prin Şirul lui Fibonacci poate fi asemănat cu un trandafir cu 5 petale, similar unei pentagrame cu 5 petale, care este un simbol sacru de unificare a 5 elemente de bază: pământ, apă, foc şi eterul ceresc, ceea ce conchide în numerologie şi în geometria sacră ca fiind simbolul "penta", element de compunere al armoniei, miezului şi echilibrului.

Ideea trimeterii la Numărul de aur Phi şi corelaţia prin diviziune cu Pi, nu e una întâmplătoare.

 Nimic pe acest pământ nu va fi tradus realmente, pentru că:

•  CE E SUS NU MAI E CE E JOS
• ADEVĂRUL COBORÂT DEVINE ADEVĂRURI
• MACRO ESTE INVERSUL LUI MICRO
• EVOLUŢIE LA NIVEL MICRO ÎNSEAMNĂ INVOLUŢIE
• PROGRESUL LUMII MATERIALE ESTE SUB FORMA MATRIOŞKA (de la mai mare la mic)

Universul matematic traduce în diverse limbaje naşterea în infinite naşteri, iar proiecţia fiecărei materializări spiralate va fi de fapt o evoluţie prin involuţie, adică de la mai mare la mai mic, asta înseamnă de fapt progres:

Mersul înainte 

este de fapt mersul înapoi spre cunoaştere!