joi, 25 septembrie 2014

THE CONGRESS
























In ultimii ani omenirea incepe sa-si dezvolte capacitatea de operare pe emisfera dreapta, astfel ca vechile ideologii ale universului tridimensional sunt exploatate la maxim, iar intrebarile obisnuite sunt inlocuite cu circuite si trimiteri noi la o cautare in profunzime a omului si a visului despre Om.



Cateva din cele mai originale idei le-am descoperit in scenariile si scrierile unor minti de-a dreptul genuine.

Filme precum "Mr Nobody", "Cloud Atlas", "The Giver" si nu inultimul rand "The Congress" mi-au atras atentia in mod deosebit, pentru ca ideile care stau la baza acestor revelatii pot constitui un Adevar pe care oamenii nu sunt pregatiti inca sa-l accepte.
Am ales acest film pentru ca este cea mai buna reprezentare " a visului despre om" sau a fiintarii noastre intr-un mare vis numit: "umanitate".
Creatorul impersonal care ne permite tot acest periplu oniric nu este altul decat Sinele individual, care, in lupta clara pentru reconstructie la nivel Macro, ia diverse forme si reprezentari in tot procesul energetic de evolutie, indiferent pe ce plan material are loc.



Trecerea brusca de la "asa-zisa" realitate la animatie este mai mult decat originala, mai ales ca expresivitatea personajelor nu si-a pierdut conturul.

Emotia curge pe tot parcursul celor 2 planuri atat de bine concentrata incat ai senzatia ca saltul dintre cele 2 lumi visate sunt o proiectie inefabila a unui papusar care penduleaza intre cele 2 lumi.
O frumoasa actrita care isi pastreaza numele real pe scena, pana aproape de  colapsul cu o imagine antagonica, deformata, hidoasa, a unei realitati contrastante, deloc iluzorii , care te izbeste din plin.


Realitatea mizera in care omul isi duce crucea este perfect reprezentata de o lume distrusa, consumata de durere si regres, insa ti se da alegerea de a pasi "chimic" prin surogate artificiale si halucinante intr-o alta realitate in care poti fi orice: Mesia, Gautama, Isis, sau orice alta zeitate sau personaj imaginar.



Scena de iubire este o animatie reusita, expresiva, care mi-aduce aminte de o imagine a deflorarii din Pink Floyd "The Wall".
Personificarea actului de iubire este o sublimare si o personificare complexa, un dans participativ al naturii care prinde forma din iubire, iarba, flori, vegetatie, totul in plin act intim.
Imaginea maternului in zbor, nu e alta decat legatura puternica ombilicala de a-si cauta pruncul, dorinta de stabilire a originii indiferent de cronos sau dimensiune temporala. Iubirea se implica si ea in cautare de asta data prin reprezentatia unui  EL care o asteapta indiferent de timp si spatiu.




Exploatarea ideii NEO-DIVINE, a unui Creator Re-inventat care e permisiv cu lumea imaginara, constituie un CONGRESS manipulativ al celor care doresc inlocuirea OMULUI prin scanarea sentimentelor si clonarea virtuala. Nu mai e nevoie de om, exista un  NEO-CREATOR al unei tehnologii manipulative longevive, care se lipseste de atributele umane pentru a le arhiva virtual.
Ideea filmului este mai mult decat geniala, pentru cine are rabdare si rezoneaza cu tot ce inseamna suprarealism, poate deveni un intermediar al lumilor increate si nu un tributar al ideilor inventate si manipulative.
Filmul mi-a adus aminte de un vis pe care l-am avut acu' ceva ani in urma, ironic...pastra aceeasi nota  de mai sus.
Lumea visata din film nu e alta decat lumea  fara de EGO, durere stres, frustrare, invidie... aceeasi lume pe care ne-o dorim cu totii, dar la care participam din ce in ce mai putini....


PENTRU A VIZUALIZA FILMUL
CLIC AICI



duminică, 21 septembrie 2014

PELERINUL DIN CONSTANTA CARE A MERS 14.000 DE KM PE JOS PANA IN TARA SFANTA


Am avut bucuria si onoarea sa intalnesc acum o zi o alta fiinta speciala care mi-a intersectat calea.
Nu stiam cine e, o prezenta simpla, aproape ascetica, cu o vibratie inalta si o gandire asezata, mi-a spus pe nume in cel mai firesc si natural mod, recomandandu-se:
Eu sunt Stefan, 
STEFAN NAN
Cel caruia ii place sa strabata lumea pe jos.

Asa a inceput povestea unui omulet care intr-o infruntare de zei, a ales sa faca pasul mare la peste 14.000 de km, per pedes, pana in Ierusalim.
Stefan nu s-a oprit aici, se antreneaza pentru o noua provocare, de data asta mai delicata si mai dificila ca pana acum.

SPONSORIZATI: PELERINAJUL STEFAN NAN
40.000 DE KM IN JURUL ASIEI 
STRABATUTI PE JOS
TEL. STEFAN: 0728 235 775

Si pentru ca Romania nu promoveaza si nici nu sustine "Forrest Gumpii" autohotoni, m-am gandit sa il fac public, chiar daca el nu iubeste asta, poate cine stie, vreun om cu inima mare o sa il sponsorizeze sa-si atinga scopul.
Sa strabati lumea pe jos nu e un lucru comun si nici facil, insa Stefan s-a autodepasit si daca a reusit sa ajunga pana in Ierusalim - chiar spre Egypt , orice e posibil.
Iata cate ceva despre pelerinul constantean:


Ştefan Nan, cunoscut şi sub numele de Pelerinul Constănţean, a parcurs distanţe uluitoare pe jos, fără vreun mijloc de transport, atât în ţară cât şi în lume, cumulând 12.000 de km. Şi asta nu este tot, el urmează, peste aproximativ 10 ani, să parcurgă alţi 40.000 km, într-o fabuloasă călătorie prin Asia, care va dura cel puţin 3 ani.
Constănţeanul Ştefan Nan, binecunoscut pentru pasiunea pe care o poartă pentru călătoriile lungi, aventuroase, a trăit experienţe cu totul şi cu totul speciale de-a lungul „carierei” sale. 

În 2001, Pelerinul Constănţean a străbătut ruta România - Egipt, numai pe jos, o călătorie de 6 luni şi jumătate, care nu a rămas fără urmări, amintiri frumoase, dar şi mai puţin frumoase. 

Am avut probleme foarte mari la graniţa cu Siria şi a trebuit să-mi prelungesc şederea în Turcia cu aproximativ 3 luni. Am lucrat pe un şantier timp de 40 de zile şi am câştigat ceva bani pentru a-mi putea continua călătoria. În Turcia, am suferit două accidente. Într-unul am fost lovit din plin, iar în celălalt, am scăpat datorită prezenţei de spirit care m-a făcut să fug în şanţ, iar în urma mea, la o fracţiune de secundă, o maşină care rula cu 80 - 100 km/oră a izbit căruciorul în care aveam bagajele”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, Ştefan Nan.

În 2005, Pelerinul Constănţean a reuşit să ducă la capăt ruta Constanţa - Bucureşti, pe jos, în 61 de ore.
În palmaresul său se mai regăseşte şi ruta Constanţa - Cernavodă, plus retur, în mai puţin de 20 de ore.
De asemenea, Ştefan Nan este un om al sportului. Ultima competiţie la care a participat a fost maratonul „Unirii” 1 Decembrie, la Bucureşti, unde a parcurs 42 de km în trei ore şi 15 minute.
Maratonist de 80 de ani
Printre vastele sale călătorii, Pelerinul Constănţean a cunoscut şi o figură aparte din lumea sportului, şi anume pe „moş” Ion Gheorghe, din Arad, care la vârsta de 80 de ani face de râs foarte mulţi tineri în ale maratonismului. 

Taxe mari de participare

Una din dezavantajele participării la maratoane este faptul că organizatorii percep, deseori, taxe mari, şi în schimb oferă câştigătorilor premii destul de sărace în bani sau chiar nu oferă nimic, preferând să bage profitul în propriile conturi.

„Cea mai mare taxă am plătit-o la Maratonul Internaţional 2012 de la Bucureşti, în valoare de 200 lei, ei au oferit premii, însă ceilalţi organizatori percep taxe de câte 100 lei şi nu oferă nimic. Nu este corect, iar din această cauză nu sunt nici foarte mulţi participanţi”, a mărturisit Pelerinul Constănţean.

Motivaţia sa: „Vreau să fiu sănătos!”

Pentru Ştefan Nan, pasiunea pentru alergare şi sport s-a trezit odată cu problemele care îi ameninţau sănătatea. Astfel, greutatea în exces l-a determinat să-şi schimbe stilul de viaţă şi să urmeze o nouă cale.

„Motivaţia mea a fost că vreau să fiu sănătos! Am trecut prin momente grele. La vârsta de 30 de ani, aveam 90 de kg, şi pot să spun cu certitudine că ştiu ce înseamnă să trăiesc bătrâneţea. Asta m-a făcut să mă trezesc la realitate”, a spus Ştefan Nan.
Pentru antrenamente, constănţeanul şi-a confecţionat şi o vestă din bucăţi de plumb folosite la plasele pescăreşti, plus alte accesorii care împreună ajungeau să cântărească 50 de kg, pe care acesta le purta la alergări.

În tinereţe, Pelerinul Constănţean a trăit o altă dramă care a contribuit la motivarea de a urma statutul unei vieţi mai sănătoase.

La 23 de ani, în ultima zi de armată, toţi camarazii mei s-au dus acasă, iar eu m-am dus la spital, pentru TBC pulmonar bilateral. Am fost pensionat un an de zile, ceea ce la vârsta aceea, bineînţeles că mi-a coborât moralul foarte mult. Însă mi-am revenit, m-am reintegrat în societate, şi cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns, anul trecut, pe 20 septembrie, să obţin locul 1 la Sulina, la semi-maraton. Locul secund a fost ocupat de un tânăr care, coincidenţa făcea ca acesta să aibă fix jumătate din vârsta mea. Eu am 52, el avea 26", a precizat Ştefan Nan.


La 60 de ani, călătorie de 40.000 km

După vârsta de 60 de ani, Ştefan Nan intenţionează să facă un tur de aproximativ 40.000 de km, un circuit prin Asia, care va avea următorul Traseu:

 România - Bulgaria - Turcia - Iraq - ţărmul Oceanului Indian - Nepal - Thailanda - China. Şi retur - Pakistan - Iran - Drumul Mătăsii (Siria, Turcia) prin nordul Mării Negre. 
O călătorie care va dura aproximativ 3, 4 ani.

Din jurnale, Ştefan Nan are 12.000 de km monitorizaţi, plus alţi 3.500 km realizaţi în urma unui calcul de 10 km parcurşi pe zi doar pentru antrenamente.


Calugarul plecat acum trei ani, pe jos, 
spre Mormantul Sfant, s-a intors!

Stefan Nan a plecat, in urma cu trei ani, spre Ierusalim incaltat cu o pereche de sandale de otel * Sandalele cantareau nu mai putin de 11 kilograme * Dupa mai bine de trei ani de incercari, mai mult sau mai putin reusite, de a ajunge in Tara Sfinta, calugarul Nan a reusit sa-si indeplineasca misiunea * Pana la Ierusalim acesta nu a scos o vorba, respectandu-si juramantul de tacere facut la plecare * Cu toti oamenii intalniti in cale acesta s-a facut inteles doar in scris * In prezent, calugarul vrea sa astearna pe hartie povestea drumetiilor sale initiatice, pe parcursul a cinci volume. Povestea lui Stefan Nan, pelerinul care a plecat spre Tara Sfanta pare desprinsa dintr-un roman. Barbatul, de 43 de ani, din Constanta, afirma ca a avut o revelatie, prin care o voce i-ar fi spus ca trebuie sa ajunga la Ierusalim pe jos, incaltat cu o pereche de sandale de fier, iar pana sa ajunga la destinatie sa nu vorbeasca, respectand un fel de juramant al tacerii. "Menirea mea in lume este sa le amintesc oamenilor ca Dumnezeu exista si ca ei trebuie sa se rupa din materialismul feroce in care a coborat fiinta". Urmand aceasta chemare, Nan a mers la Manastirea Sfantul Sava din judetul Bacau, unde a devenit "frate". Apoi, cu binecuvantarea staretului, a pornit, incaltat cu sandalele de fier, intr-un maraton de antrenament prin opt judete ale tarii, strabatand, in 34 de zile, 1750 de kilometri.In urma cu mai bine de trei ani, mai precis pe data de 7 mai 2001, constanteanul Stefan Nan, la acea vreme avand varsta de 40 de ani, a pornit in calatoria initiatica a vietii sale dedicate de la un moment dat exclusiv lui Dumnezeu. Dorind sa poata face cunoscut gestul sau lumii intregi, in opinia sa, de necredinciosi sau de oameni care aveau nevoie de o pilda, Nan a tinut sa-si faca simtita prezenta la acea vreme, folosind mediile de presa de atunci.Stefan Nan locuia pe atunci in Constanta, pe strada Topolog, la blocul F5. Fusese casatorit timp de doi ani, lucrase la defuncta MECONST in meseria de lacatus. Are studii medii definitivate la seral. La momentul 7 mai 2001, Nan facuse deja legamantul de tacere, cei care voiau sa se inteleaga cu el putand s-o faca doar in scris. In scris, el si-a definit intentia de a parcurge pe jos, drumul pana la Ierusalim si nu oricum, ci incaltat cu o pereche de sandale din otel. Pentru el, drumul catre izbavire trebuia facut prin indurarea suferintei, prin penitenta. Calea de suferinta aleasa de acesta a fost parcurgerea unei distante impresionante, pe jos, fiind incaltat cu o pereche de sandale de otel. Sandalele au fost confectionate de el insusi, intr-un atelier de lacatuserie din Portul Constanta. Sandalele cantareau amandoua nu mai putin de 11 kilograme. Acestor 11 kilograme, Nan afirmase in 2001, ca urma sa adauge alte doua kilograme in plus pe parcursul calatoriei spre Tara Sfanta. Pe sandale erau incrustate cuvintele: "Pace Voua", "Dumnezeu este cu voi", "Amin". Pentru traseul de peste 3000 de kilometri, pana la Ierusalim, Stefan Nan se antrenase aproximativ opt luni de zile, cate sase-opt ore pe zi. In afara sandalelor de penitenta, Stefan si-a confectionat si un carucior de mana, in care si-a dus toate cele necesare supravietuirii. De-a lungul calatoriei, acesta promisese sa tina post, carnea iesind definitiv din meniul sau alimentar. Nimeni la acea vreme, in anul 2001, nu credea ca acest om isi va duce la bun sfarsit misiunea, chiar daca pentru aceasta a avut de infruntat multe piedici, la un moment dat fiind nevoit sa ia totul de la capat. Cu toate acestea, iata ca Nan a pasit din nou ca in urma cu trei ani, in redactia noastra, dar nu cu sandale de fier, ci imbracat in calugar, slujitorul Domnului, cu dovezi incontestabile ca si-a dus la bun sfarsit misiunea. Juramantul de tacere expirase conform termenilor, la momentul in care a ajuns in fata Mormantului Sfant de la Ierusalim. Acum vorbea.Peregrinare in penitentaIn 2001, ciudatul personaj a plecat, pe jos, spre Tara Sfanta. Putinele bagaje le-a inghesuit in caruciorul deasupra caruia a fluturat tot drumul un steag alb al pacii. Alaturi de acesta, calugarul a legat pe o sfoara steagurile tuturor tarilor prin care a trecut. Pelerinajul nu a fost lipsit de peripetii, mai ales ca Nan a "dialogat" cu toti cei pe care i-a intalnit in scris, respectandu-si juramantul tacerii. "Au fost si momente foarte grele, in drum m-a lovit o masina, iar alta data mi-am scrantit un picior. Ba chiar s-a intamplat ca granicerii turci sa ma puna la pamant si sa ma tina acolo cateva minute cu pistoalele-mitraliera deasupra capului, pana au inteles ca sunt in regula". Pelerinul solitar nu a reusit insa sa ajunga direct in Ierusalim, ci s-a oprit in Egipt: "Am aflat atunci ca nu voi fi primit in Israel, pentru ca aveam viza de Siria. Am hotarat sa ma intorc in tara si sa reiau pelerinaju". Astfel, calugarul Nan s-a intors la manastirea Sfantul Sava, unde si-a petrecut iarna 2002-2003. In primavara, temerarul calugar a plecat intai la Muntele Athos, cel mai reprezentativ loc al trairii monahale ortodoxe. Dupa cateva luni petrecute pe munte, timp in care a ajutat la reconditionarea chiliilor unui schit al calugarilor romani, a plecat spre Tara Sfanta si a ajuns, in sfarsit, la Ierusalim. Intors in tara, seria revelatiilor "fratelui" Stefan Nan a continuat. El doreste acum sa plece in pelerinaj la Vatican si sa ii dea personal Sanctitatii Sale papa Ioan Paul al II-lea un fragment din steagul pacii pe care l-a purtat cu el in peregrinarile sale spirituale. Desi nu crede ca Papa sa fi auzit de pelerinajele sale, crede ca il va primi.In acelasi timp, Stefan Nan s-a decis sa astearna pe hartie povestea drumetiilor sale initiatice, pe parcursul a cinci volume. Lucrarea se va articula pe jurnalul de campanie pe care l-a tinut cu regularitate si in care si-au notat impresiile toate persoanele cu care s-a imprietenit in drumul sau. Sute de pagini cu insemnarile lui, dar si cu interventiile celorlalti, in toate limbile pamantului, urari, rugaciuni si chiar desene. Necazul e ca "fratele" Stefan nu prea are bani pentru carte si de aceea primul volum va aparea intr-un tiraj redus. "Celor care nu ma inteleg sau ma acuza, le raspund prin versurile unei poezii de Kipling: "Daca-ti ramane mintea/Cand cei din jur si-o pierd/Daca mai crezi in tine/Cand altii nu mai cred/Daca lovesc in timp/Cu vorbe care dor/Si ierti si nu te superi/De indoiala lor/Si daca pentru tine/Nimic nu e pacat/Esti mai presus de toate/Un om adevarat"".



duminică, 14 septembrie 2014

DARUL LUI JONAS
























Un film revoluționar care apare după romanul lui Lois Lowry cu același nume.
JONAS poate fi o trimitere la IONA - revelația din mitul Peștelui sau acel ICHTUS al celor care dețin adevărul lumilor.
Regizorul Philip Noyce sparge sistemul cu o regie originală, cu imagini suprapuse, aparent simplu redate și cu un mesaj dincolo de ele, care zguduie opacitatea lumii tridimensionale.
Deși nu e un film care să fie înțeles de un public larg, cotat ca fiind un film mediocru, ideea revelatoare a filmului are la bază o trăire intensă, vizionară și prolifică a unui deschizător de realități multidimensionale în care viitorul și prezentul nu sunt cronologii emise de o minte care visează.
Lois Lowry reușește să aducă în romanul "Dăruitorul" o nouă ideologie a unui percept cunoscut dar îngropat de sistemul socio-uman prin manipulare și selecție a populației.
 Ideea filmului e simplă iar mesajul de-a dreptul genuin:

NU POȚI EVOLUA ȘI NU POȚI TRECE LA O DIMENSIUNE NET SUPERIOARĂ FĂRĂ SĂ ARZI TRIDIMENSIONAL LECȚIA UMANITĂȚII.

Oricât de multe curente iluministe ar apărea acum promovând ideea unei evoluții și a unei treceri spre alte dimensiuni ierarhice, omul încă nu stăpânește lecția desăvârșirii umane, simplitatea și aceptarea haosului și autodistrigerii în masă pentru  reîntoarcerea acasă - la sursa IUBIRII.
 Totul este așa cum trebuie să fie indiferent de haos și autodistrugere. Numai prin cădere se stabilește o regenerare ciclică.
Filmul poate fi vizionat acum și pe pagina mea de blog:
 

CLIC AICI PENTRU VIZIONAREA FILMULUI