duminică, 31 iulie 2011

TESTAMENT VIEȚII

 Evanescenţa unui ochi 
Care priveşte,
Apoi se-nchide...


Și-am să las după moarte,
Un bagaj plin de vieți.
Am să las testament
De uit să mă nasc. 
Învierea morţii mă ignoră.
Zgomot în deschidere:
Se mişcă în sânge,
Nimicul.




Când inimile zac rotite
În oculare epopee
Din adâncirea meduzană
Aievea onomatopee.
Să pierzi o ţinere de minte
În palmă fără de regrete,
Fior de prinzi între cuvinte
E peste inimă - pecete.
Şi tremur în voce,
Şi mâinile-s reci
Mai tremur obrazu'
Cuvintele uită...
 Din pernă - visarea
Zgarcită cu zorii,
Mai tremura ploaia... 
Şi norii.


Mi-ajunge să tremur,
Gustarea din buze
Dulceag vis - pieire
Fugisem deloc!
Şi tremur în voce
Atâta dorinţă...
Pământului simplu:
Nu-i tremur deloc!



Prinsă-ntre lumi,
Pe tâmpla morţii,
Am să-mi scriu numele.
L-am găsit în Calcutta
Se juca cu moartea.
Dezlegare la minciună:
Freamătul din buze
Mi-a îngropat urechea
De tot...
Era necuvântul din mine.
Nu vreau să te cuprind
Năvală sufletului meu.
Zglobie toamnă,
Goală şi tristă.
Miros copt,
De boală şi durere.
Tu – mi-ai prins mâna,
La uşa trecutului meu.
De ce plouă-n mine
Prozaică toamnă?



Iubirea de oameni?
O joacă de zei…
Tu,
Corp de jucărie
Mă chinui cu anotimpuri,
Când timpul meu a stat.

 
În credinţa spectacolului,
Aplauze cerului
Peste noi – coborât,
În noi – intrat.
Şi-am să las testament vieţii,
Din mine.


 

6 comentarii:

  1. De ce plouă în tine ?! Sunt eu şi tu eşti mine ... Celestine , plâng copacii ?! Iartă-i şi învie-le freamătul ! Fie-ţi milă în credinţa cerului şi-n neputinţa nimicului ... Te îmbrăţişez tare , tare , tare , încât nu vei mai ştii unde ţi-ai pus testamentul .
    P.S. ... Luminile nu mor ... Nu şi a ta !

    RăspundețiȘtergere
  2. Testament concretul,
    un pic şi regretul,
    parcă detaşare,
    picul de riguare,
    netestamentară
    ploaia milenară,
    ude corzi şi pene,
    duiosii perene...
    dmd.

    ...mi-a plăcut...o săptămână cat mai bună...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce sa spui unui suflet in care lacrimile au sapat cratere?Ce sa spui?Ma plec si iti sterg lacrima care sta sa-ti cada ,odata cu a mea..si inca ma rog sa vina timpul cand sa ne simtim sufletul altceva decat rana.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ei, @Iolanda si @Dan,au scris atât de frumos,pe măsura postării tale,care dacă nu aş lua-o ca o operă de artă,te-aş certa rău că te gândeşti tu la testament acuma:)..dar,ca aspect..ai văzut că am văzut că te-ai vopsit roşcată?..fac şi eu o constatare gen"ţara moare .baba se piaptănă":))))..bine că eu la ora asta nu mă pieptăn..o fac doar dimineaţa,şi cred că din întâmplare toată lumea se piaptănă di-mi-ne-aţaaaa..vreau să zâmbeşti copilu, mereu,aşa ca în pozele ce le-ai ataşat,şi ai un botic dulce,dulce,ştrengăreţ...ca pisicelul meu când îi arde de joacă:))..
    că bine întreabă Iolanda.."de ce plouă în tine"?..de fericire, doar de asta să plouă..pup fata,cu mare drag:)

    RăspundețiȘtergere
  5. să fie testament viilor vii şi morţilor morţi
    lacrima ce curge adânc
    pentru viitor
    să fie aripa de zbor frânt
    doar semn de re-întoarcere.

    în căuşul palmelor strâng râuri, mări, oceane, galaxii, dar în final, e doar lumină, e doar gustul vocii de la început.
    cu focul inimii ce nu moare usuc ploile, voi fi deşert, voi fi maree, iar şi iar. şi dacă eternitatea înseamnă a muri ca să înveţi să mori atunci accept. şi dacă cerul însemnă că l-am desenat în vis într-o seară de mai, atunci aşa să fie. un vals în iubire.

    aripa să îţi fie lină!
    în marea de suflete suntem scântei de o milisecundă lungă cât cerul

    RăspundețiȘtergere
  6. "O iubire generoasa isi are intotdeauna pregatit testamentul!"(P.Neruda)La tine, fiind vorba de creatie...ce pot sa spun?!decit..SUBLIM!Cine stie oare....prin cite lumi umblam si ce insemnam fiecare?!!
    "Tu-mi-ai prins mina,
    La usa trecutului meu."

    RăspundețiȘtergere