M-am mișcat înăuntru ploii,
Înaintea oamenilor ieșiți din coaja
Unui copac derivat.
Pe fereastra unui cer prelins,
Degetele dansau salsa în lumină
De candelă.
Copilul țipa durerea din frunte
Avea să se nască ochiul,
Dintre lumi.
Nimeni nu e pregătit să iubească
Ploaia.
Nimeni nu e pregătit să plângă
În frunte.
Cromofobi când privim prin fereastra
De dincolo.
melci în iarbă
RăspundețiȘtergerefluturi în păr
gustul de cer
imprimat pe un măr.
copacul de sevă
ce plânge a nori
şi crengile-i lungi
ce prind subsuori.
sau luna albastră
oglindă în lac
vor fi legămintele
soarelui mac.
şi-n flori şi în pietre
şi-n păsări şi stele
vor sta agăţate
visele mele.
a vedea dincolo, dar a simţi aici. triptic de te împiedici. la unghiuri echilaterale.
OM, frumos...ma bucur ca existi
RăspundețiȘtergere