DE CE-ȘI BAT ROMÂNII FEMEILE?

Mare atenție! Am zis FEMEILE și nu întâmplător, pentru că în România nu trebuie să te proclami musai soție, ca să te pocnească vreunu. 
Problematica neaoș-educațională,  fie că ne place ori ba, o duce o țară proaspăt ieșită din placenta comunistă:  22 de ani de așa-zisă libertate, nu poate face trecerea bruscă de la țăranul lui Rebreanu, la intelectualul lui Petrescu.
Așadar, ne confruntăm cu 2 mentaltități suprapuse și de cursă lungă: românul de mâine și românul de azi/ieri.

Eu zic că stăm bine, dacă merită comparația cu țările islamice, unde femeia trăiește pedeapsa maximă a Evei: fie că e arsă sau îngropată de vie prin așa-numita pedeapsă a Onoarei, fie că i se toarnă acid sau alte lichide inflamabile, lasând-o să ardă de vie, pentru penitențe genul: refuzul unui mariaj, violul, sau lipsa de zestre (India, Pakistan).
Eu și restul femeilor care sunt în afara acelor granițe, ne proclamăm cu mâna pe inimă norocoase, dar mai ales acele femei care deși născute în România, sunt ferite de granițele rurale.

Ce a adus cu ea, citadinizarea?

Un român educat într-o zonă industrială, căruia i-a dat Ceaușescu casă și l-a trecut rapid de la coada vacii, în fabrici și uzine.
A devenit bărbatul autohton mai educat la oraș?
S-a deprins el cu acel *furculision*  sau acele reverențe până la glezna domniței?

Dar despre care domniță vorbim?

FII MIREASĂ DOAR UN PIC



CĂ SĂ-ȚI CUMPĂR UN BATIC

Statistic vorbind, mai bine de jumătate din femeile românce sunt *femeia-batic* și mai nou, cu asta se mândrește cel mai bine turismul României. 
 Tradiții amețitoare are poporul ăsta, mai-mai să ne acopere și fața precum zice Coranul, că vorba aia, biblia ne acoperă capetele când intrăm în biserică, iar acasă ne acoperim de cratițe, altfel e rușine mare-n sat: Să vezi românca fără șorț în față, să nu-și "calce" ea bărbatul, să nu aibă ea grija de casă, copii, gospodărie, când el muncește pământul, toropit după o zi întreagă de Bacchus, la bodega din colțul străzii.

Pentru că suntem un popor care plăteşte generaţii întregi de trădători, care şi-au tras pe roată minţi descuiate, au ucis conducători, haiduci, preşedinte. Acolo unde exisă  vreun "open-minded" îl anihilăm rapid, noi preferăm mai degrabă să ne cinstim marionetele puse la putere, pentru o halba de bere şi 2 mici.

Cu aşa popor limitat, nu e de mirare că optica femeii rămâne o lege nescrisă pe retina bărbatului român.

Oricât de vizibilă ar fi trecerea de la batic şi şorţ, la o poşetuţă Louis Vuitton şi oricât de cochetă poate fi românca noastră, o poţi vedea oricând "machiată natural", chiar dacă ar fi o divă pe sticlă.
Tabloidele cu româncele noastre altoite si "iertătoare" sunt un deliciu pentru poporul nostru, fiind un etalon educativo-informativ pentru ştiirile de la ora 5.

Dar suntem femei credincioase, smerite, în faţa bărbatului, învăţate să ducem compromisul familial cu capul plecat şi ochiul vânăt, că vorba aia... dacă ne trezim că vrem drepturi egale, primim imediat calificativele: materialiste, profitoare, alunecoase, concupiscente, frivole, alcooliste, nimfomane etc. Trăind veacuri întregi de patriarhat şi plecând capul cu stoicism spre umilinţă, într-o ţară fără nici o şansă de reuşită sau independenţă în fața unui sistem care nu facilitează cu nimic femeia, mi se pare atât de logic.
Și-apoi bărbații români le văd metamorfozându-se, devenind adevărate păpuși de producție, ba mai mult niște personaje compromise în social, sau pe limba românului adevărate "sugative monetare".
Dar nu tot voi le-ați creat mediul propice pentru a se dezvolta astfel?

NU DEGEABA E GRĂDINA MAICII

AŞA SFÂNTĂ-ASEMĂNARE,

DOAR ARABIA O ARE :)



Dacă românul provincial sau/și parvenitul citadinizat,  folosește pumnul pentru a-și umple femeia de romantism,  atunci femeia de la oraș devine manopera unui stat ale căror legi n-o protejează, nu-i oferă siguranța zilei de mâine, ci o determină  a fi dependentă de bărbatul care aduce banul în casă.
Câte femei nu acceptă rafala de pumni și nu divorțează, pentru că au copii și n-au unde să se ducă și asta pentru că țărișoara noastră dragă, nu oferă ajutoare sociale și nici un salariu care să le permită o amărâtă de chirie, sau să-și ducă copii la o creșă; cât ele sunt la serviciu.
Cu așa sistem - așa bărbați, că doar ei ne conduc țara, nu-i așa? Și-ntr-o țară în care bărbatul face legea, ce rol mai are o femeie în afară de a perpetua specia și de a alege:
Compromisul sau fuga din cauza compromisului.
Peste 45 % din femeile noastre au trecut granița și au ales să se compromită cu orice altă nație decât românii noștri, care după ce le umilesc le mai numesc și materialiste. Nu contest că nu există femei care trăiesc doar pentru bani, există...
Dar veniți dragii mei în Vest și-o să găsiți bărbatul gerontofil, care pentru bani e în stare să trăiască cu bunica. Așadar, Europa e vastă și plină de minuni, nu știu cum se face că ochiul românului deși a scăpat de "Cântarea României" și "Actualități", sau alte emisiuni ceaușiste, tot n-a reușit să-și dilate pupila și să vadă că dincolo de granița țării, bărbatul este un adevărat etalon compromis.

            

SĂ VADĂ DOCHIA AȘA URMAȘI

ÎMPIETREȘTE LA LOC

E drept că sângele apă nu se face, ducem cu noi povara unei nații care, deși harnică și lustruită de un imperiu vast, nu a fost șlefuită până la rădăcină.
Dovadă că puțini sunt românii din sângele lui Traian, dar ne mândrim cu gospodinele noastre dacice.
Am trecut de la românca cu batic, la românca plină de gelatină prin toate părțile corpului, dar mai ales la loc de cinste, în loc de creier. Vezi românca Mall-aholică.
 Să nu vorbim despre femeia dionisiacă, noi suntem Sfinte pe lângă ce ne oferă Europa, femeile din Vest îngenunchează bărbații numai din sticlă, ca să nu mai zic cât de ușor ajung în patul lor. Ori nu știu cum se face că românca noastră tot materialistă și ușuratică, bună de bătut, a rămas.
Dacă în cele mai primitive triburi bărbatul se bătea pentru o femeie, noi devenim triburile evoluate în care femeia e aia  căsăpită. O să spunem probabil că este un efect normal al lipsei educației și irigării creierului, că o nație care practică sportul ăsta, e o nație de complexați și frustrați. O nație care  preferă să omoare o muscă decât un balaur, însă dacă ne uităm în urmă, multe din țările slab dezvoltate, nu ajungeau la astfel de metode barbare.

UNDE-I SĂRĂCIE
 DĂM LA SCĂFÂRLIE

<

Cei ce obișnuiau să trateze astfel femeia, o fac și în zilele noastre, iar cele mai concrete exemple rămân țările arabe, India și Pakistanul, iar România pare-se, că are de unde să se inspire.

Așadar, într-o lume în care femeia a pierdut cu totul ideea valorii, demnității, dar și cele care încă se luptă să le păstreze, se confruntă cu o astfel de realitate, probabil că avem cu-adevărat nevoie cu toții de un nou început.

Mai în glumă, mai în serios, multe femei au avut izbândă de reușită și și-au câștigat o independență, dar întrebați-vă mereu, ce au avut în spate, sau pe cine?  Fără un sprijin, o astfel de societate te determină să alegi extremele și cele mai radicale soluții devin foarte ușor judecabile.

Am scris acest post la rugămintea unor femei care au trăit pe viu ceea ce eu n-aș putea pune niciodată în cuvinte și sper la o deșteptare a speciei, oriunde ar fi ea pe acest pământ.
Între femei sau bărbați, înaintea unui Dumnezeu iubitor de oameni, n-ar trebui să existe nici o  diferență, nici măcar acolo sus, pe muntele Athos.

N.B.  Acest post nu reprezintă o generalizare, este un punct de vedere, deloc feminist. Un fragment dintr-o realitate pe care unii o știu și se regăsesc în ea, alții se vor simți lezați și o vor contrazice.
Fiecare însă, e liber să aibă un punct de vedere.