Evanescenţa unui ochi
Care priveşte,
Care priveşte,
Apoi se-nchide...
Și-am să las după moarte,
Un bagaj plin de vieți.
Am să las testament
De uit să mă nasc.
Învierea morţii mă ignoră.
Zgomot în deschidere:
Se mişcă în sânge,
Nimicul.
Când inimile zac rotite
Nimicul.
Când inimile zac rotite
În oculare epopee
Din adâncirea meduzană
Aievea onomatopee.
Să pierzi o ţinere de minte
În palmă fără de regrete,
Fior de prinzi între cuvinte
E peste inimă - pecete.
Din adâncirea meduzană
Aievea onomatopee.
Să pierzi o ţinere de minte
În palmă fără de regrete,
Fior de prinzi între cuvinte
E peste inimă - pecete.
Şi tremur în voce,
Şi mâinile-s reci
Mai tremur obrazu'
Cuvintele uită...
Din pernă - visareaZgarcită cu zorii,
Mai tremura ploaia...
Şi norii.
Şi norii.
Mi-ajunge să tremur,
Gustarea din buze
Dulceag vis - pieire
Fugisem deloc!
Şi tremur în voce
Atâta dorinţă...
Pământului simplu:
Nu-i tremur deloc!
Prinsă-ntre lumi,
Pe tâmpla morţii,
Am să-mi scriu numele.
L-am găsit în Calcutta
Se juca cu moartea.
Dezlegare la minciună:
Freamătul din buze
Mi-a îngropat urechea
De tot...
De tot...
Era necuvântul din mine.
Nu vreau să te cuprind
Năvală sufletului meu.
Zglobie toamnă,
Goală şi tristă.
Miros copt,
De boală şi durere.
Tu – mi-ai prins mâna,
La uşa trecutului meu.
De ce plouă-n mine
Prozaică toamnă?
Iubirea de oameni?
O joacă de zei…
Tu,
Corp de jucărie
Corp de jucărie
Mă chinui cu anotimpuri,
Când timpul meu a stat.
Când timpul meu a stat.
În credinţa spectacolului,
Aplauze cerului
Peste noi – coborât,
În noi – intrat.
Şi-am să las testament vieţii,
Din mine.
De ce plouă în tine ?! Sunt eu şi tu eşti mine ... Celestine , plâng copacii ?! Iartă-i şi învie-le freamătul ! Fie-ţi milă în credinţa cerului şi-n neputinţa nimicului ... Te îmbrăţişez tare , tare , tare , încât nu vei mai ştii unde ţi-ai pus testamentul .
RăspundețiȘtergereP.S. ... Luminile nu mor ... Nu şi a ta !
Testament concretul,
RăspundețiȘtergereun pic şi regretul,
parcă detaşare,
picul de riguare,
netestamentară
ploaia milenară,
ude corzi şi pene,
duiosii perene...
dmd.
...mi-a plăcut...o săptămână cat mai bună...
Ce sa spui unui suflet in care lacrimile au sapat cratere?Ce sa spui?Ma plec si iti sterg lacrima care sta sa-ti cada ,odata cu a mea..si inca ma rog sa vina timpul cand sa ne simtim sufletul altceva decat rana.
RăspundețiȘtergereEi, @Iolanda si @Dan,au scris atât de frumos,pe măsura postării tale,care dacă nu aş lua-o ca o operă de artă,te-aş certa rău că te gândeşti tu la testament acuma:)..dar,ca aspect..ai văzut că am văzut că te-ai vopsit roşcată?..fac şi eu o constatare gen"ţara moare .baba se piaptănă":))))..bine că eu la ora asta nu mă pieptăn..o fac doar dimineaţa,şi cred că din întâmplare toată lumea se piaptănă di-mi-ne-aţaaaa..vreau să zâmbeşti copilu, mereu,aşa ca în pozele ce le-ai ataşat,şi ai un botic dulce,dulce,ştrengăreţ...ca pisicelul meu când îi arde de joacă:))..
RăspundețiȘtergerecă bine întreabă Iolanda.."de ce plouă în tine"?..de fericire, doar de asta să plouă..pup fata,cu mare drag:)
să fie testament viilor vii şi morţilor morţi
RăspundețiȘtergerelacrima ce curge adânc
pentru viitor
să fie aripa de zbor frânt
doar semn de re-întoarcere.
în căuşul palmelor strâng râuri, mări, oceane, galaxii, dar în final, e doar lumină, e doar gustul vocii de la început.
cu focul inimii ce nu moare usuc ploile, voi fi deşert, voi fi maree, iar şi iar. şi dacă eternitatea înseamnă a muri ca să înveţi să mori atunci accept. şi dacă cerul însemnă că l-am desenat în vis într-o seară de mai, atunci aşa să fie. un vals în iubire.
aripa să îţi fie lină!
în marea de suflete suntem scântei de o milisecundă lungă cât cerul
"O iubire generoasa isi are intotdeauna pregatit testamentul!"(P.Neruda)La tine, fiind vorba de creatie...ce pot sa spun?!decit..SUBLIM!Cine stie oare....prin cite lumi umblam si ce insemnam fiecare?!!
RăspundețiȘtergere"Tu-mi-ai prins mina,
La usa trecutului meu."