Pământul mi s-a aşezat de-a dreptul.
Cu mâinile sprijinite de cer,
Logodită cu ploaia
Mi-am jurat:
Să-mi curgă anii şireag la pieptul tău,
Să-i şterg cu mâna de pe fruntea-ţi,
Să-ţi deschid palmele înspre mine
Să mă lepăd de mine în tine.
Mai rece şi umedă, căzândă
În ghiocul ploii.
Să mă preling pe obrajii tăi,
Să-ţi alunec strop în inimă,
Când plouă cu mine.
Să calci în picioare ploaia
Să o dansezi pe umerii mei
Zămislind-o-n mine.
Te văd cum îţi cresc zilele,
La piept
Şi din mersul stropilor constrânşi
Zidit-am Taj Mahalul.
Tu azi, cobori
În Agra sufletului plâns.
Să mă ridici strop în inimă
Când plouă cu mine.
Să mă alergi pe străzile pustii
În buzunarul plin de nori,
Să mă ascunzi.
Să-ţi fulgere cu mine-n piept,
Când aluneci în uitare...
Să mă strecori printre degete,
În rafala de plete umede.
Apoi,
Să mă aduni strop în inimă,
Când plouă cu mine.
Aceeasi durere muta care sfasie pana si norii..si naste ploi..Cand te citesc parca..lacrimi imi vin siroaie..sa fie din ploaie??
RăspundețiȘtergeremihaela, picătura zâmbeşte când îşi dă prinosul pentru pământ pentru că ştie că va urca iar.
RăspundețiȘtergerefiecare simte cate ceva din ce scrii tu aici, unii până la identificare pentru că până la urmă esenţele sunt surori de lumină în marea fără timp.
evaporaţi
în lumina dimineţii
parsecii devin milimetri
şi inima
doar idee de întoarcere
a unui ceas.
vânt peste ape.
sunt bune şi ploile:)..cum altfel am şti cum arată curcubeul,care face pod între rai şi pământ?...ai grijă de viaţa şi sănătatea ta,oriunde ai fi,şi toate dorinţele să ţi se împlinească,steluţă plină de har divin ce ne luminează drumul căutărilor sau rătăcirilor sufleteşti!:)
RăspundețiȘtergere"Sa-ti fulgere cu mine-n piept,
RăspundețiȘtergereCand aluneci in uitare..."
Avand in vedere ca ma vizeaza si pe mine, pe noi toti, intreaga fire..., n-am scapare, sant îmbrâncit spre manifestare. Trezindu-ma in calea efluviile ițite dintre muri de Taj Mahal, ninsorile ce m-au troienit in vremuri sau topit; si acum ma simt plouat.
Lasand gluma deoparte, farmecul magic al poemului tau..., ar fi necuviință din parte-mi sa-l evoc.
Celestine...
RăspundețiȘtergerecand ploua cu tine, ploua cu Iubire.
dupa o zi lunga ... un click si ma bucur, simt ca traiesc. Maini lungi pana la tine sa te imbratisez, neuroni de-ajuns sa te simt aproape
RăspundețiȘtergereDan
Ploaia poate fi foarte bogată și aducătoare de roade, ea nu este întotdeauna tristă! Există ploi care îți induc o stare de siguranță - tu fiind la adăpost, în cuibul tău cald, și ploaia prelingându-se pe geam.Există ploi care induc o stare de meditație și contemplație, și altele, care pur și simplu te leagănă în ritmul picurilor...până adormi!
RăspundețiȘtergereSunt tot felul de ploi benefice, și eu cred că o astfel de ploaie ai fi vrut să fii...Dealtfel, cât de uscat e pământul fără ploaie, cât de trist!
Tu nu poți fi decât o ploaie aducătoare de alinare, eu asta simt!
Mi-era dor ...
RăspundețiȘtergereSomn uşor !
Cand ploua cu tine, ploua si cu mine.
RăspundețiȘtergereAtunci ne vom fi regasit, stropi de iubire si mister...
Te imbratisez, cu brate de ploaie!
Si cei ce stau in umbra ....tacuti...sunt aici la 1 an de cand a aparut aceasta `Lume curata...limpede...albastra...`,al unui suflet deosebit..., fiind aici... mereu timpul se opreste...cred ca ne`ai dat mai mult de atat...de 1 an......o eternitate ,o lume fara limite,,,unde mereu vom Fii!:)La Multi Ani! Cu drag...un strop de ploaie..
RăspundețiȘtergere