SUMER ÎN ZBORUL AKKADIENILOR

Zborul mi-a fost prins în coasta celor din Sumer.

Șinar deschis azi

Ca un zigurat în inimă.

Din ce parte să-mi iau avânt pe spatele unui inorog?

Harnașamentul unei vieți înrobite cu sălbăticie

Deasupra unui mormânt albastru.

Am plâns oasele goale din cer,

Când robul a stat la gâtul celui uns.

E sărbătoare în Nippur.

Să ne lăsăm în pace cerul când urcăm spre el!

Să ne iubim colivia care ne țintuiește de noi

E lacrimă și foc,

E dorul de "acasă".

PICIOROANGELE...

CATALIGA FILOTAXIEI PÂNĂ LA CER

Cum arată frunza când calci peste zborul ei.

Vântul se oprește în gleznă și mersul ți-e dușman.

Cu aripi în verdele unui cer viu,

Ești brațe de frunze și rădăcini desprinse.

La sentința zeilor când nu mai ești om,

Tu,

Care ai cerut să ridici privirea

Peste păsări și mai încolo de vise...

Ce-ai uitat să plătești?

E dansul unui singur om.

De ce atâția pași irosiți în cerc?

Mireasă în Nippur fost-am.

Cu alai și tăciune pe față străluceam

În alb.

E nunta unui singur om.

De ce vă măritați fiicele cu pietre?

De ce cobiți somnul în eter?

Câte vise ați vândut?

Nu mai plângeți omul din Sumer.

Azi,

Zburăm fără mâini !