RELAȚII DE KARMĂ

Căci nu există cer fără pământ 

Nici pământ fără ape

Vă zic:

Lumea de sus fără cea de jos și inversul ei,

Precum nici adevăr fără judecata lui.

Cum inima bate fără oprire

Și se oprește fără bătaia ei.

Cum nici lacrima nu pornește fără o durere,

Sau bucurie.

Din om facerea-i nu e întâmplare.

Vă zic:

ÎN OCHIUL VOSTRU NU ÎNCAP

TOATE LUMILE

  

Celestine Mihaela, "Dihotomia Genului"

RUPEREA LEGĂTURILOR ANCESTRALE

KARMA - Efectul lumilor și urmările ei, nu se întâmplă neapărat în viața actuală, chiar dacă noi uităm, ele se pot întâmpla în viiitor. Ceea ce determină cauza și efectul este practic efectul  de bumerang despre care am mai vorbit și în alte posturi. 
Prin acest efect noi avem frâurile acțiunilor noastre, ba mai mult suntem răspunzători pentru ele, chiar dacă odată cu o nouă naștere, nu ne mai amintim nimic.

De ce nu ne plătim toate faptele în aceeași viață?

Există decalaje și nu mai e un secret asta, fiecare acțiune are timpul ei de manifestare, un timp propice maturizării noastre pentru a le îndeplini. Până aici putem spune că universul are o lege pertinentă, însă uitarea și decalajul determină crearea noilor legături karmice prezente care duc la un șir infinit de materializări.

Există capăt?

Când apare consumul final?

Cum rupem aceste legături?

Că să răspundem la aceste întrebări, trebuie să eliminăm din start ideea de păcat.

NU EXISTĂ PĂCATE!
Totul e cerc repetitiv. 
"Păcate" - o denumire creştină dată lecţilor neterminate  ale omului, pentru tot ce n-a inţeles şi n-a reuşit să ducă la bun sfârşit de-a lungul vieţilor sau pentru ce-a ales de înaltă sau joasă vibraţie, în fiecare viaţă.

Karma nu reprezintă ceva negativ, nu este ceva punitiv, este doar acea traducere simplă din popor: Ce semeni - culegi, astfel că orice faptă bună sau rea se va întoarce tot la tine, într-un timp anume.

 E ca și cum ne programăm viitorul fără să avem  habar că  facem asta, noi suntem cei care ne alegem totul dinainte,  cei care ne scriem propriul nostru destin.

 Iată de ce nu putem rupe aceste legături ancestrale și orice metodă de a încerca asta, nu face decât să ne devieze și mai mult de la ceea ce am ales deja să ducem la bun sfârșit.

ORICE MIEZ ARE ADAMUL LUI

Spuneam într-una din scrierile precedente, cum că cea mai puternică legătură karmică este legătura ombilicală: mamă - făt, legătură care a păstrat o încărcătură specială în ultimile materializări.

Această legătură are o așa-zisă ținere de minte, pentru că se presupune a fi întemeiată pe fundamente afectivo-emoționale, când cele două suflete au fost la un moment dat foarte aproape unul față de celălalt.. fie iubiți, fie frați.

De ce mama își bate copilul, pentru că se răzbună? Din punct de vedere psihologic există mereu o explicație: Se poate răzbuna pe copil pentru faptele soțului, sau pentru că mama însăși a fost un copil maltratat de părinți. Dar dacă privim un pic dincolo, chiar și efectul retroactiv reprezintă o legătură ancestrală - și anume legătura pe grade de rudenie.

Efectul de consum în revers sau bumerangul, este de fapt acțiunea copilului bătut, care ar fi putut fi foarte bine soțul mamei actuale.

Bineînțeles că nici un om normal nu ar putea urma logica acestui mecanism universal, ar fi prea mult pentru amnezia ipochimenului de rând, asta face să apară ideea de vinovăție în planul prezent. 
Ne găsim vinovați cu ușurință, fie că asta ne absolvă aparent de o durere sau o rană mai veche, neînchisă la timp, fie că nu putem accepta în veci, că tot ce ni se întâmplă bun sau rău în astă viață, e alegerea noastră, propriul nostru bici.

Și-atunci pe cine mai dăm vina?

Nu ne mai trebuie un Lucifer căzut și nici un Dumnezeu nedrept sau salvator.

Suntem proprii noștri Dumnezei, cei care am ales să ne plătim faptele neterminate la timp, a nu se înțelege că ne autopedepsim astfel, ci pur și simplu ne curățim karmic.

REALITATEA INVERSĂ

Suprapunerea planurilor materiale aduce cu ea inversarea realităților, alfel zis, ceea ce ochiul prezent nu intuiește  a fi din trecut, e pură întâmplare, sau ilogic, nedrept, invers firescului.

Singura formulă de bun simț când nu ne explicăm ceva în panul reallității actuale este să-l numim nedrept sau fatidic: "e nedreaptă viața, nu meritam asta, de ce mie, sunt un condamnat, etc"

Orice imagine care contrastează cu faptele noastre, gen: năpastă, blestem, vine ca o confirmare a neputinței noastre de a înțelege linia destinului și logica lui.

E ca și cum am găsi firesc ca un elefant să prindă fluturi sau camera Dvs să fie luminată de o pară,din care ne e poftă să mușcăm, ori de câte ori se aprinde.

Iată de ce nu putem concepe că nu e bine să urâm când ne simțim trădați pe nedrept, sau înșelați, de ce nu putem mușca din para aia, răzbunători, când gustul ar fi fost atât de dulce. 
De ce nu putem accepta că adevărul nu e la vedere, de ce să ne gândim mereu că totul se întoarce la noi și că deși am fost biciuți fără nici măcar să înțelegem de ce, trebuie să nu manifestăm durerea ca fiind un act de revoltă.
Așa ceva e prea mult pentru o specie care nu ține minte de unde vine şi încotro se duce.

Până la urmă așteptarea ne face a fi niște creatori, nicidecum regăsiți în noi înșine. 
Dacă suntem conștienți de asta, dacă suntem niște creatori vii, de realități perpetue, ciculare, dillatate retroactiv, atunci de ce nu putem accepta că un elefant poate prinde fluturi și o pară în formă de bec, poate lumina când vrem noi?

IUBIREA ȘI KARMA

CLIC MAI JOS PENTRU A MĂRI

 Conform a ceea ce am scris mai sus, relațiile de karrmă NU înseamnă iubire!  CITEȘTE AICI

Relațiile de karmă se consumă ușor, pot lăsa urme adânci, aproape că ne simțim încorsetați de persoana cu care am consumat deja o relație de așa-zisă Iubire. 
Spunem cu foarte mare ușurință - te iubesc - și deși suntem sută la sută convinși că asta e iubirea, ea se consumă în timp, intervine bine-cunoscuta rutină, nu mai simțim flama, intriga, dorul, fiorul, inima nu mai bate la fel ca la început.

Ajunși la finele acelei relații cu ușurință proclamată - Iubire - simțim că deși nu mai suntem împreună, nu putem să ne eliberăm de acea persoană, ba mai mult, avem strania senzație că ne ține pe loc, că nu putem merge înainte, chiar dacă facem orice să ne debarasăm, agățându-ne cu ușurință de primul venit. Dar putem spune realmente că am trăit o relație de iubire?

Așa de pasageră e iubirea? 
Vine și pleacă când vrea ea?

Vorbim aici de relații clare din trecut care se consumă în prezent, legături care dacă nu suntem atențî, în loc să le consumăm, le recreăm. 

Iubirea nu trece, 
Nu e pasageră, 
Nu se consumă.

Cuplurile care au fost împreună și nu mai sunt, nu au consumat legături de Iubire, ci legături de Karmă.

Încercați să delimitați asta când vă hotărâți să legați o familie, să aduceți pe lume copii, care vor fi cu siguranță,  legăturile Dvs. karmice.

CUPLU NU ÎNSEAMNĂ IUBIRE - Iubirea e în tot și-n toate, nu e dată de ideea de cuplu sau de orice altă relație, ci e dată de însăși conștiința cu care preluăm și consumăm lecțile ancestrale.

Indiferent ce legături aveți de ars viața asta, aveți grijă să nu creați altele noi, pentru că uitarea ne determină cu ușurință să facem asta. 
Fiți corecți cu voi înșivă indiferent de cine sunteți atrași și întrebați-vă un singur lucru, ori de câte ori hotârâți să-l alegeți:

VĂ MINȚIȚI CĂ ÎL PUTEȚI DUCE, doar pentru că aveți mare nevoie de el, la acel moment?