Simbrie pentru sufletele căutătoare de apă.
Se vinde timpul pe bucăţi unui viitor la ocazie.
Să-l ucidem!
Au strigat în cor zmeii răpitori de fecioare.
Zburătorii horelor de Duminică
Au ajuns să-l agaţe de tavan...
În prezenţa lui inima o lua razna
Ţi se prindeau de suflet,
Vijelie de bătăi!
Simbrie pentru inimile care încă mai bat,
În ciuda timpului.
Simbrie zborului spre El.
Simbrie zborului spre El.
Mi-e frânt ochiul
Tămâie şi vin înflorit.
Buzele-ţi acoperite cu mesteacăn
Oprindu-ţi surâsul.
Roadele unei primaveri bolnave
Ţi s-a prins în păr.
Mă acoperi cu minciuna verdelui
Şi eu cred:
Că azi e ziua mânjilor,
Şi din coptul oaselor indrăgind
Şezutul femeii pe scaun
M-ai redat mie...
Roadele unei primaveri bolnave
Ţi s-a prins în păr.
Mă acoperi cu minciuna verdelui
Şi eu cred:
Că azi e ziua mânjilor,
Şi din coptul oaselor indrăgind
Şezutul femeii pe scaun
M-ai redat mie...
De ce se duc cocorii?
De ce cuibul lor pentru o vreme?
De ce cresc teii în delir?
De ce plâng o clipă,
Apoi uit?
Am să-ţi scriu omule,
Visul meu despre păsări.
Despre mersul nimfelor la Paris,
Despre rochia unei dimineţi absurde,
Despre pomii săraci,
Despre mâna ta albă...
De ce cuibul lor pentru o vreme?
De ce cresc teii în delir?
De ce plâng o clipă,
Apoi uit?
Am să-ţi scriu omule,
Visul meu despre păsări.
Despre mersul nimfelor la Paris,
Despre rochia unei dimineţi absurde,
Despre pomii săraci,
Despre mâna ta albă...
De ce m-au părăsit ochii?
Azi e ziua descântului...
Am să văd iar!
Am să ştiu să mor!
Am umărul tău de pază,
Când spre tine zborul meu doare.
Învelişul unui vis de carne,
Obosit zbor...
Mi-am frânt aripile de-atâtea bătăi,
În gol.
în cerurile albastre
RăspundețiȘtergerestalagmite de zahăr candel
agăţate de nori
împrăştie
mirosul de îngeri proaspeţi.
sub copitele timpului
iarba luminoasă
sfioasă
desenează
începutul.
lacrima cerului
senin lac demunte
hăzărit
peste oraşele
golite.
palmele copacilor
mântuiesc
lumea
şi
lumile.
să pornim pe cărare
să şedem pe iarbă
să plouăm odată cu cerul
să batem, valuri la ţărm
să fiinţăm.
acum stiu cum au invatat palomele sa zboare
RăspundețiȘtergereai trecut ca un suras si s-au inaltat
vreau sa fiu o mare de flasuri fara maluri
doar sa roiesc ca un fur in jurul luminii
din tine
Zbor spre EL...de mult timp asteptam s-o vad postata aici,unde-i e locul!:)
RăspundețiȘtergereCarmen
Carmen@
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos!
Datorita tie, scrierile mele au prins coperti, pt ca ai crezut si crezi in mine.
Pescarusii sa-ti fie ghid in zborul spre El din inima ta.
Flipi@
Mereu ti se prinde copilaria de cuvinte si ne atentioneaza pe noi, cei care crestem mari - sa ne reintoarcem acasa, in suflet.
Te adun in ganduri albe.
Rokko Maroco@
:)
Speranta ca oamenii vor intelege dorul din suflete si cautarea zborului etern spre un El sau o Ea, ma face sa visez mereu cu ochii deschisi si ti-am lasat o soapta si tie.
Sa-ti fie lumina mereu aproape cand ma citesti!
Va multumesc tuturor, pt fiecare gand lasat aici, din miile voastre zboruri si vise.
Vazul interior e singurul care conteaza... Restul e decor perpetuu, in spirala.
RăspundețiȘtergereTe imbratisez, cu ochii intredeschisi!... Incepe Trezirea, timid, dar incepe...
acuarele@
RăspundețiȘtergereTi-am zis vreodata de ce ingerii ne vorbesc prin altii?
Pt ca numai asa se fac vazuti.
Eu te-am vazut si te ascult mereu in tacere...
Pup aripile-ti.
O parte din linistea si fericirea sufletului meu,este datorata cuvintelor, simtirilor si gandurilor tale. Te imbratisez cu mult drag!
RăspundețiȘtergereTi-am simtit gandul cand l-ai scris. L-am gandit si eu la randu-mi, de la mare distanta.
RăspundețiȘtergereMi-am amintit cum primul soare adevarat din primavara asta ne-a mangaiat fetele si trupurile la inmormantarea bunicii mele, la tara. Ne priveam unii pe altii, nepoti si copii. Ne privea si ea, unii prin ochii celorlalti. Ne imbratisa cu caldura si ne transmitea ca ne iubeste, ca ne-a iubit intotdeauna si ca asta nu se va sfarsi niciodata cat va fi lumea... Se bucura sa ne vada pe toti aproape.
acuarele@
RăspundețiȘtergereDa...
Din inima-ti spun ca nu suntem singuri, materlizati sau nu - suntem toti laolalta!
Ma gandeam la acel "laolalta" heideggerian, un Dasein al lumii asteia care ne reprezinta in CEILALTI.
Ne transpunem fiinta in tot ce rezoneaza cu noi, chiar si dupa moarte, puntea spre lumea asta exista si o simtim cu totii cand acel cineva, drag noua, ne da semne ca ne vegheaza de acolo din realitatea imediata noua.
Dzeu s-o odihneasca pe bunica ta si sa te vegheze pana la sfarsitul calatoriei tale.
Cu tine-n suflet mereu!