ATÂT DE LÂNGĂ CINEVA - DESPRE KARMĂ

CLIC AICI:  Despre Suflet Pereche 
sau:
Despre Karmă

 Dacă nu te simţi special în viaţa asta

Poate că în alte lumi deja eşti

În lumea asta...
Oricum eşti doar în trecere. ____________________________
CURĂŢIREA NE-AŞEAZĂ ARIPI ÎN SPATE!

Pentru că am mai vorbit deja despre legăturile noastre ancestrale, aşa cum o arată şi link-ul postării mele anterioare, azi am zis să vă vorbesc despre interconexiunea umană şi efectele ei în viaţa asta şi după sfărşitul ei.

Probabil că unii dintre voi deja au început să simtă schimbări majore în lume, nu mai e un secret că planeta noastră se confruntă cu situaţii limită, nu mai e un secret că suntem o specie manipulată şi controlată la nivel înalt.

Foarte mulţi pun problema existenţialului nostru la nivel de Karmă.

Dar ce este Karma?

Este o lege universală care are la bază principiul cauză-efect, asociindu-l alegerii noastre dinainte de a ne naşte. Aceste alegeri sunt determinate de acţiunile noastre din alte vieţi sau de încarnările anterioare.

Şi pentru că nu toţi pot accepta asta, mai ales creştinismul, m-am gândit să aduc câteva exemple trăite la comun de noi toţi, exemple care pentru mulţi dintre voi nu au găsit o explicaţie pertinentă, la acea vreme.

Suntem în postul Paştelui, şi chiar dacă mulţi nu îmbracă aceeaşi haină religioasă, se simte în aer o presiune anume, oamenii întorc privirea spre trecut, privim cu sufletele retroactiv acolo unde cândva am avut o durere, un regret, sau o pierdere.

Sunt convinsă că multi dintre voi aţi iubit, aţi simţit acea legătură puternică care vă dăinuia veşnic în suflet, dar... la un moment dat, acea legătură s-a frânt brusc, pasiunea, dorinţa, afectivitatea, toate aceste emoţii au luat o întorsătură inversă, s-au diminuat, ba mai mult, la unii dintre voi au căpătat conotaţii negative, cu manifestări agresive, anxioase, necurate.

Mulţi poate s-au întrebat de ce asta, de ce s-a risipit acel sentiment de iubire, unde a dispărut iubirea, de ce nu mai e ca la-nceput?

 CUM NE INFLUENŢĂM
VIAŢA?

Ei bine, iubirea nu este un sentiment în primul rând, este o conştiinţă întreagă, o trezire şi o rezonanţă atemporală, adică mai bine spus - iubirea nu are trecut, nu moare, nu dispare, nu reapare, nu stagnează, nu se diminuează.
Ceea ce face să se întâmple în noi înşine, nu e iubirea  - ci legăturile noastre ancestrale.

În postările mele mai vechi am vorbit despre legătura ombilicală, una dintre cele mai puternice la nivel de materializare.
Am vorbit şi despre simpatii şi antipatii, aşa cum o să revedeţi şi în link-ul de la începutul postării.
Aşadar, pentru cei care n-au citit încă, orice emoţie afectivă, orice stare, orice trăire, orice manifestare a noastră este strâns legată de o karmă, fie ea individuală, colectivă, nativă, sau prezentă.

Este evident că toţi conectăm unii la alţii, efectele sunt vizibile şi nu mai are rost să ne întrebăm de ce  ne simţim bine sau rău în preajma unora dintre noi.

De ce soţul ne iubeşte sau ne bate, de ce copilul este "un model bun " sau "unul obraznic", de ce există sentimentul afectiv viu în noi, desi nu mai putem conveţui lângă acea persoană.

De ce ne doare după ce ne despărţim, deşi noi ne-am dorit asta?

Toate aceste aparente contradicţii au o logică şi un sens, doar că noi oamenii ne-am obişnuit să luăm aparenţele din afara noastră, e mult mai usor aşa, mult mai confortabil sa găsim un vinovat, să blamăm soarta, destinul, Dumnezeul, etc.

Din păcate, iubirea nu are rolul pe care voi îl vreţi, doriţi, cereţi, unii de la alţii.

Iubirea nu înseamnă a poseda, vrea, dori, avea pe cineva - dar înseamnă a TREZI pe cineva şi odată cu adevărul despre acea persoană, apare şi durerea, ruptura, şocul, neacceptarea.

ADEVĂRUL NU DOARE 

CI TREZEŞTE.

ACCEPTAREA LUI 
E TREZIREA CARE DOARE.

Atunci când spunem: "am ales nepotrivit" - credem că de fapt este cauza primă a rupturii, însă nu e aşa. 
Persoanele pe care ne grăbim să le cunoaştem şi ne sunt nepotrivite, nu reprezintă o greşeală - ci o LECŢIE asumată.

Pentru că acea persoană care a intrat in viaţa noastră, indiferent că ne-am agăţat cu disperare de ea, sau că am creat in ea o altă realitate, sau că am implicat nişte sentimente umane aparent în gol, acea persoană este o legătură ancestrală clară, face parte din karma noastră nativă, individuală.

Dar câţi ar putea accepta asta?

Câţii dintre noi ar dori să se simtă responsabili pentru propriile alegeri?

Este peste  firescul lumii ăsteia să credem că noi ne-am ales calea, destinul, viaţa pe care o ducem, cu mult înainte de a ne naşte.

Oare ce e mai greu, să acceptăm responsabilitatea faptelor noastre din trecut, sau să acceptăm o realitate prezentă care se suprapune peste acel trecut nesigur, neclar, invizibil nouă?

EU TE-AM CREAT

EU TE  PIERD

Pentru că e mult mai uşor să spui: 

"Te-am iubit, ţi-am dat totul, şi tu m-ai rănit, părăsit, fugit, etc"

sau:

"Am investit atât în tine şi n-ai meritat pt că am dat în gol"

 E mult mai uşor să dai vina pe cel cu care ai trăit zeci de ani, apoi să-l judeci dacă nu îţi mai e alături, dar cum vreodată să acceptăm ca noi am fost cei care am ales acel om zeci de ani, noi am fost aceia care am creat MINCIUNA în noi înşine - e mult mai uşor să zici: "Omul se schimbă", decât să înţelegi că acel om nu a venit decât  să plătească o datorie karmică, să îşi asume o lecţie, apoi  să plece.
E firesc ca atunci când el simte că trebuie să se rupă, să înceapă să se simtă neliniştit, neîmpăcat cu el însuşi, dacă noi îl ţinem pe loc, lângă noi, într-un egoism posesiv.

NE ŢINEM PE LOC

ÎNGERII ŞI ZBORUL

De ce nu putem să le dăm drumul celora care şi-au consumat legătura cu noi?

De ce îi ţinem pe loc?

Cred că ştim cu toţii de ce. 
Pentru că suntem egoişti, posesivi, slabi, pentru că ne agăţam unii de alţii, pentru că ne e frică că vom rămâne singuri, sau că altul mai bun pentru noi nu va exista, etc.

Ei bine, atât timp cât vom simţi golul ăsta, durerea neînţeleasă, dorul nebun DE CEVA, se numeşte că mereu vom căuta la nesfârşit acea legătură care mocneşte-n noi, care ne strigă tacit, ne îndeamnă la noi şi noi căutări.

Nu mai daţi vina pe iubit că vă-nşeală, nu e vina lui că nu intuiţi că nu e omul pentru voi, sau că şi-a terminat rostul.

De ce vă înşeală şi nu pleacă?

Pentru că aşa l-aţi obişnuit. 
I-aţi inoculat ideea de familie când el nu vroia asta, apoi i-aţi implantat ideea de siguranţă şi a început să se agaţe de ea.

NOI SUNTEM ORBI

NU DRAGOSTEA E!

Dragostea e un sentiment firesc care ne leagă  vieţi la rând, însă IUBIREA este adevărul fără de care acest sentiment nu poate exista. 
Este aproape imposibil să iubeşti hristic pe cineva, dar poţi însă să te eliberezi de legătura nepotrivită - prin IERTARE

Dacă fiecare dintre noi ne-am conştientiza alegerile bune sau rele, am înţelege că vorbim despre nişte legături clare care trebuiesc consumate, atunci când apare momentul final, când ne-am plătit datoriile cum se cuvine, atunci abia trebuie să învăţăm să ne desprindem şi cum altfel, dacă nu prin iertare.

Atunci când ne iertăm alegerile nepotrivite aparent, ne eliberăm de orice încărcătură negativă, de orice nesincron, decalaj, blocaj karmic.

Spun asta pentru că eu nu cred că există alegeri nepotrivite, ci plăţi karmice.

Dacă însă am ierta persoana care, aparent ne-a făcut rău şi am înţelege că acel rău a fost cu un scop în viaţa noastră, odată ce l-am ales, atunci am crea o armonie în noi înşine, ne-am elibera de povara care ne ucide lent celulele vitale şi am deveni liberi.

Însă ruperea afectivă care se produce reprezintă un şoc, peste care foarte puţini dintre noi pot trece cu uşurinţă.

De asta avem mereu tendinţa să spunem: "Suferim din dragoste" dar nu din dragoste suferim, ci pentru că legătura karmică se rupe, singura legătură care nu se rupe, sau se rupe foarte greu este "Legătura Ombilicală" despre care v-am vorbit în linkul de mai sus.

 TE-AM IUBIT

DAR NU TE MAI IUBESC

Iată de ce există UN TIMP PENTRU FIECARE dintre noi!

Iată de ce oricât de mult ne-am lupta cu minciuna din noi înşine, n-o să reuşim să ne iertăm, să ne curăţim, până când nu ne eliberăm karmic.

Dacă cineva vă îndeamnă să ţineţi post, sau să vă lăsaţi de fumat, sau să vă cereţi iertare "TRECUTULUI" şi vedeţi că nu vine din voi înşivă această încercare - OPRIŢI-VĂ !

E ca şi cum aţi merge la biserică ca să fiţi în rând cu lumea, dar când plecaţi de acolo sunteţi mai încărcaţi, mai zbuciumaţi.

Nimic nu o să vă iasă, nu o să vă vindece rana, nu o să vă elibereze încărcătura karmică, dacă nu pleacă din voi înşivă.
Am fost întrebată cum poţi ajunge la tine însuţi/-ăţi pentru a te putea ierta?

Sincer vă spun că nu există un manual pentru asta, nu există o metodă anume sau o sforţare spirituală prin rugăciune, meditaţie sau mai ştiu eu ce tactică ezoterică cunoscută...

 EXISTĂ UN TIMP AL IERTĂRII, 

AL CURĂŢIRII, AL TREZIRII,
AL CONŞTIENTIZĂRII

-  PENTRU TOŢI -

Doi câte doi, sub aceeaşi umbrelă ne pornim la drum şi vom vedea că un partener de viaţă nu este decât o altă lecţie pe care noi am învăţat a o numi IUBIRE, este o învăţătură simplă despre:

RĂBDARE

ÎNŢELEPCIUNE

ACCEPTARE

ASUMARE

RESPONSABILITATE

ADEVĂR

LUPTĂ

IMPLICARE

CORECTITUDINE

RECUNOAŞTERE

REZONANŢĂ

_______________________________________

Şi nu în ultimul rând despre IUBIRE - care le însumează pe toate, pentru că eu am ales să fac acest drum prin viaţă în doi, pentru că îmi va fi mai uşor cu un umăr alături, dar în acelaşi timp să nu uităm că în iubire nu există SACRIFICIU  - nu acel sacrificiu cu care am fost învăţaţi să trăim, ci există  DĂRUIRE - şi atunci realizezi că orice luptă grea ai de dus, nu cere sacrifciu când iubeşti, pentru că Iisus nu s-a sacrificat pentru noi cum tot ni se inoculează, ci s-a dăruit nouă din Iubire, iar acolo unde există Iubire - nu există frică de Dumnezeu!
Sacrificiul, la propriu, apare doar când ajungi la COMPROMIS, atunci când simţi că nu vine din tine şi faci  ceva forţat, sau din sacrificiu, pentru a câştiga altceva. Atunci iubirea nu mai există!
Pentru că atunci când dăruieşti mai mult din tine, nu se numeşte că te sacrifici, pt că nu simţi nici un chin, ci simţi cum te umpli de lumină de fiecare dată.

Iată de ce Karma reprezintă tot bagajul nostru informaţional cu care  ne naştem sub acelaşi Efect de Bumerang despre care am tot vorbit. 
Şi ca să ajungem să nu ne mai agăţăm unii de alţii şi să ne eliberăm calea când rolul nostru prin viaţa altora s-a consumat, atunci putem spune că am ajuns la iubirea de sine si preţuirea celorlalţi, fără să ne deviem între noi de la sursa noastră, de la calea noastră, fără să preluăm povara altuia, pentru că fiecare trebuie să se ajute singur şi să aleagă pentru el ce e mai bine.

AJUTĂ-L SĂ VADĂ

CA SĂ SE RIDICE SINGUR
NU-L RIDICA TU!

 

A fi cu cineva nu înseamnă a-l duce pe umeri, ci a-l ajuta să se ducă singur pe sine, nu înseamnă a-i prelua lecţiile şi karma, ci înseamnă a rezona cu sufletul lui încercat şi a-l susţine în timpul lui, fără să-l deviezi de la drumul lui.

Nu avem voie să tragem pe nimeni în timpul nostru, doar pentru că noi ne simţim mereu singuri şi goi.
Nu există fericire mai mare decât atunci când ajungi la tine şi simţi că mereu ai fost... ATÂT DE LÂNGĂ CINEVA