ODIHNINDU-MĂ ÎN TINE

 CADUC GUTUI 

PELTEA DE GÂNDURI

 ~ discuţie cu un elefant ~

 Am mulţi oameni care mă iubesc, 

Dar puţini iubiţi am, care-s oameni.

~ Celestine ~

Cumplite doruri au săpat în mine

Au plecat şerpii din biserici,

Când le-am zis

Că le aşez pe limbi de foc,

Povara unor elefanţi înciudaţi.

Ai rabdare cu ei, 

Mi-ai zis.

"E doar suferinţa lor ce-şi caută forma."

  NU TOT CE ARE "OCHI" 

VEDE

 

  

Lumea se va opri acolo 
Unde mă voi opri şi eu.

Am să alcătuiesc rădăcini pe care să urc.

Ce creşte din copac să aştern în plin.

Dar ce e gol?

Gol e cel ce vede golul

Ne naştem legaţi la mâini,

Când dinspre suflet ele...

Nu ne mai trebuiesc.

Atunci,
Mă vei privi abia

Culegând din copaci,

Frunza şi omul.

Sunt un  ALTFEL  

de a spune NU - înstrăinării

 Fericirea e un salt spre acceptarea sinelui,

Mi-ai zis.

Să fugim de cei ce ne leagă de ei.

Apoi...

 Să traversăm lumea pe un pod al tăcerii.

Acolo eram pătrat şi cerc.

Şi mă sprijineam de tine

Atât de întuneric îmi era
În ureche.

Mi-ai lipit mâinile de tâmpla mea,

Şi mi-ai dat voie

Să te aud!

 Greşeala e o nouă naştere.

 Un samurai de cuvinte ucise,

Înăuntru-ţi.

Seppuku de idei onorabile,

Îngropate-n stomacu-ţi detronat.

 

Apoi...

Mi-ai dat cheia spre tine
Şi mi-ai spus:

 Într-o realitate subiectivă,

Adevărul este mereu
Adevăruri.

 Şi te-am crezut când m-ai născut

Într-o lume de lumi.

Cum eram?

 "N-ai fost ca orişicare alta:

Te-a vrăjit prăpastia,

Te-a-nnebunit inaltul

Dar...

Ai ştiut să taci, 

Ai ştiut sa ţipi

Ai fost şi munte şi fir de nisip."

"Ceea ce luminează trebuie să îndure arderea" 

Am uitat să respir.

Palindromul suferinţei,

Atunci când te ridici cu ea în piept 

Şi o citeşti invers.

E la fel când lacrima şerpuieşte

Între minune şi nepăsare

Unii văd... alţii suferă.

Am uitat să-mi scriu numele.

Altfel suferinţa mă va ocoli 

Şi am să uit iar,

Că te-am văzut.

  

Ce frumos se vede-n zare,

Din scantei, lumini apuse

Ca un pescarus pe mare,

Mi-ai atins dureri ascunse.

Te-ai oprit sa-mi zici aievea,

Că am troienit trecuturi,

Eram dincolo de plebea...

Dincolo de începuturi.

Eram dincolo de vise,

Şi de prinţi pe caii lor...

N-aveam trecere-n morminte

Căci am învăţat să zbor!

 

 Ai iubit-o in trecuturi?

Of, tu cerule...

Priveşti?

Te-ai gândit să faci o punte, 

Către visele lumeşti?

Să o vezi împarateasă

Pe meleagurile tale?

Să o ştii, gândesti acuma,

În trecut, o alinare?

Dar prezentul mic şi slobod,

Tu bătrâne cui i-l laşi?

Şi în fugă şi în ropot,

Preţuieşte-ţi ai tăi paşi!