RUGĂ CĂTRE OM

~ Pictura copiăriei mele ~

(în amintirea mamei)

A fost o lume-ntre zei,
O lume mică, ne spun ei
Din naşteri mii şi vise lungi,
Născură omul dinspre stânci.
Îi dete robului lumină,
Îl priponi de-o viaţă plină

Înspre însus închinăciune,
I se spune:


 Rugă către Om

Tu omule,

Deschide lumii vrerea,
Precum o stâncă înlesneşte-n ploi averea
Precum o pasăre-nvaţă de la ceruri zborul,
Iubeşte-ţi visele şi caută-ţi în semeni,

Dorul.

  

Tu omule,
Din micii marilor doriţi precum râvneşti,
Adună-ţi vieţile trecute, 

Din poveşti
Adună-ţi lacrimele ‘genunchiate-n minte
Şi cântă omule, 

Pământului - cuvinte.
Şi la sfarşituri obosit de cazi,
Ridică-ţi fruntea şi învaţă cum să arzi
Aşteaptă-ţi lumea nevenită dintre stânci,
Atunci abia trezit-ai din visele-ţi adânci!

 

 Când ţi se taie suflarea...