sâmbătă, 15 ianuarie 2011

ÎNTRE LUMI


Cândva m-am cioplit 
din rămăşiţele cerului 
Uitate-n buzunarul lumilor


Ce-i durerea dincolo?
Plesnitul palmelor la refuzul zilei.
Mi-am minţit ochiul.
Drumeagul fără obicei azi,
Neştiinţa sufletelor la drum...

Ce-i uitarea dincolo?
Stele în lipsa cerului,
Prima călătorie inversă.
Ai surâs neîntors,
Când ţi-ai amintit să uiţi.

Ce-i minciuna dincolo?
Adevărul de-aici?
Neputinţa irosirii în vise...
Fără voi - vouă
V-aţi născut.
 

3 comentarii:

  1. Cat de perfect...Ce poem,cat absolut!:X:X

    RăspundețiȘtergere
  2. Dincolo...
    dincolo cred ca e o lume mai buna..:)

    RăspundețiȘtergere
  3. iar aici sărutul lunii pline şi mângâierea unui vânt de toamnă, ori oblăduirea unui val, cântecul firdurilor, toate cumul iraţional pentru continuitate.
    cu rădăcinile în masa frumoasă a stelelor.

    RăspundețiȘtergere