marți, 18 ianuarie 2011

ANA

... micul meu univers


Ochii care-ţi zâmbesc,
Ana.
Braţe legănând din tine,
amintirea.
Erai lumină peste tot...
Poveştile Anei
pe frunte aplecate
stau să adoarmă.
Mâinile astea...
pornite să ucidă ploaia.
Mâinile cerului meu coborât.
Anii tăi la mine-n vis
mâine...or să mă uite.
N-am să te mai strig
Ana.


Miros de sâmbătă-n părul tău 
Sărutul din perne,
Neputinţa căinţei,
Tu.
Ce joc mârşav de umbre
şi toate prinse-n poala ta.
Să-ţi vorbesc despre mâine,
Sau să mint cu plecarea
din mine?
Copiii Anei
şi 
Ana copiilor.
Totul din tine 
mie mi-a fost dat.
ieri Ana,
azi Ana,
mâine...
o Ana.



4 comentarii:

  1. e firul întins, luminos, curge, e împletit în noi.
    briza aduce un miros tomnatic de linişte, e primă-vara sentimentelor. acolo se va aşterne glasul frumos şi fructul copt.

    un vis frumos.

    RăspundețiȘtergere
  2. Iubirea lor, ce comoara nepretuita!...
    Pe ei ii ducem mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  3. "ieri, Ana
    azi, Ana
    maine... o Ana."

    Schimbare?
    Schimbarea zilei de maine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Esti geniala!Schimbari...toate din geniul de a fi!

    RăspundețiȘtergere