Cândva m-am cioplit
din rămăşiţele cerului
Uitate-n buzunarul lumilor
Ce-i durerea dincolo?
Plesnitul palmelor la refuzul zilei.
Mi-am minţit ochiul.
Drumeagul fără obicei azi,
Neştiinţa sufletelor la drum...
Ce-i uitarea dincolo?
Stele în lipsa cerului,
Prima călătorie inversă.
Ai surâs neîntors,
Când ţi-ai amintit să uiţi.
Ce-i minciuna dincolo?
Adevărul de-aici?
Neputinţa irosirii în vise...
Fără voi - vouă
V-aţi născut.
Cat de perfect...Ce poem,cat absolut!:X:X
RăspundețiȘtergereDincolo...
RăspundețiȘtergeredincolo cred ca e o lume mai buna..:)
iar aici sărutul lunii pline şi mângâierea unui vânt de toamnă, ori oblăduirea unui val, cântecul firdurilor, toate cumul iraţional pentru continuitate.
RăspundețiȘtergerecu rădăcinile în masa frumoasă a stelelor.