De ce tristă copilă?
Când cerul tău asmuţeşte la procreerea patosului.
Eşti toată marea adunată-n vene,
Cerul însetat de-atâta zbor în oase.
Sufletul nu e niciodată ucis de carne!
De-a surda... nu-mi întemniţează nimeni sufletul.
Nu în corpul ăsta ne suntem!
Preria inimii s-a umplut de praf
Ropotul cailor, în ventriculul stâng.
Tic-tac, tic-tac...
Cu mâinile cernutelor vise te-am atins.
Aveai marea la picioare
Eram culoarea din ceas... vechiul ceas de câmp.
Mă mai ţii minte?
În pântecul mării,
în cutia din cer,
în cutia din cer,
Am construit o casă, din cărămidă roşie.
Lucea în văzul tău luna mării...
Iar eu îţi dansam de sus până jos.
De ce m-ai coborât în Om?
De ce m-ai furat mie?
Îngerii au aşezat frunzele pe ram,
Delfinii mi i-ai smuls din piept,
Am căzut cu vântul la picioarele tale.
Miroasea a mugur pe cer...
Fă loc minciunii în munte,
Fă loc muntelui în adevăr.
superba imbinare imagini versuri!..iar ceea ce transmiti nu se poate exprima in cuvinte,..esti fata marii si a cerului,asa cum si eu simt ca sunt uneori..e lumea ce ne cheama,e lumea ce-am lasat-o...cine stie mai bine decat cerul si marea, desigur.....te imbratisez cu mare drag, fata mea frumoasa si plina de har divin!:)...
RăspundețiȘtergereSublime versuri... ce fuzioneaza cu imaginile!...
RăspundețiȘtergereNe-ai adus vesti din Rai... si-ti multumesc.
Sentimentul meu este ca noi, cei de-aici si cei ce-am fost Acolo nu suntem chiar... aceiasi. Cand ne petrecem, lasam durerile la granita, ca pe niste haine care n-au acces. Ne-ar prinde bine sa ne inspiram din acest gest si aici... Fara seninatatea inimii, nu vom intelege mare lucru. Iar adevarul, ca o eterna poveste, il poarta tot ceea ce, in lumina, ni se arata ochilor. O duioasa lume de simboluri, aii ne aflam pe harta existentelor noastre.
Te imbratisez.
Doamne, ce frumos!
RăspundețiȘtergereMi-au dat lacrimile.
Ştii, Celestine, am încetat de-o vreme să mai plâng de tristeţe. În schimb, mereu voi fi înduioşată de frumuseţea aceastei lumi, de fiecare picătură de sublim care vine din ea, fie că e vorba de un peisaj, de un vers sau de o fiinţă care iubeşte...
Mulţumesc pentru versurile tale minunate, pentru sentimentul care le însoţeşte şi care mie îmi e prilej de lacrimi de fericire!
Te îmbrăţişez.
Of, ce greu este, mărginit fiind, să dorești nemărginirea!
RăspundețiȘtergereFata mării și a cerului merită o sărutare divină!
Frumusețea naște gând frumos!
dragut da:)
RăspundețiȘtergereTora@,
RăspundețiȘtergereTe urmaresc cu sufletul.
Serban@
Suntem ceea ce vedem:)
Randurile tale ma fac sa ma gandesc la cat de material este perceput omul.Doar iubirea ne mai ajuta sa evadam.Frumos.Vino in pumnul meu cu maini frumoase.
RăspundețiȘtergereversurile...versuri ale unui suflet, shortcut catre el! apalaudati-l in aceasta dimensiune, venerati-l cand puteti!
RăspundețiȘtergeredan
Dan@,
RăspundețiȘtergereIti zambesc omule :)
"Fă loc minciunii în munte,
RăspundețiȘtergereFă loc muntelui în adevăr."
superb!:)