Decât să-ţi ceri iertare cuiva...
mai bine iubeşte-l!
Mâna din ape - învinsei mări,
Mişcă pământul rotirii la apus .
Martorii decăderii ne-au râs...
În genunchii umiliului cer,
Norii judecăţii au invins.
Era mana demersului.
Degetele dansânde din recele şi din vin,
Mi-au dat roşeaţa uitării...
Dulcea molestare a surâsului
Până la refuzul durerii,
Mi s-a prelins în suflet.
Mă izgonea ziua,
Palmele şi visele îţi erau mici...
Infime, omule!
Nu vezi apa din mână?
Curge printre degete,
Se usucă în podul mângâierilor
Şi amăgirilor fără grai...
Mi-ai fost dat.
Imi place la nebunie motto-ul de la blogul tau..Ce frumos !! Si aspectul blogului este desavarsit acum!
RăspundețiȘtergereBucurie sfanta suflete drag!
RăspundețiȘtergereAstazi te iubesc ca poeta...Cred ca poetul e un telegraf viu între Dumnezeu și oameni...
Traim diferit, dar ce frumos rezonam. Ce minune ca esti, ce minune ca sunt!
Gavriil cu crinul !...
Iar eu ma simt iubita azi, mai mult ca ieri si iti intorc iubirea inzecit!
RăspundețiȘtergereMihail cu sabia :)
Atat de frumos...te imbratisez cu tot gandul meu!
RăspundețiȘtergere