SINERGIE ÎN MOEBIUS

Fragment din "Şah lui Dumnezeu", 
Edit. Junimea, Iaşi, 2010 
 Celestine Mihaela
 

Ce ar fi daca am face trimitere la specia noastră bipedă în poziţie verticală, cu o singură faţetă a realităţii, faţetă care, răsucită la 180 de grade şi lipită, formează 2 realităţi cu un singur adevăr. Într-o lume tridimensională Euclidiană, efectul Moebius este un mare: 
 Quod erat demonstrandum!
Dacă această bandă cu o singură suprafaţă începe dintr-un punct şi se termină în acelaşi punct, atunci orice efect bidimensional capătă alte valori intr-un univers tridimensional.

Realitatea individual creată şi realitatea la comun.

Distanţa dintre cele 2 realităţi, suferă un efect Moebius de întoarcere la o singură sursă, într-un singur punct: adevărul bidimensional-individual aflat într-un univers tridimensional.
Dacă facem o incizie pe jumătate,
în adevărul bidimensional-individual, atunci vom avea o realitate dublă, proiectată la 360 de grade.

Diametrul adevărului în realitatea dată este dublu faţă de diametrul vizibil, dar percepţia celor 2 realităţi intră în mari contradicţii.

Efectul Moebius prin asimilarea celor 2 realităţi, nu este decât trimiterea realităţilor la un singur adevăr constant: - Adevărul Sinelui.

Trimiterea la o bandă Moebius nu e întâmplătoare, având în vedere că există conexiune între simbol - semn - şi reprezentare, în absolut tot ceea ce ia formă.

În cazul unei benzi Moebius, avem câteva asocieri vizibile:

I  ATOMUL
  PLECÂND DE LA BANDA MOEBIUS

CREAŢIA LUMII VERSUS LUMEA CREAŢIEI

II  În spaţiul tridimensional, corespondentul benzii lui Möbius(Moebius) este recipientul lui Klein, obiect cu o singură faţă şi fără muchii.

Recipientul poate fi secţionat astfel încât fiecare jumătate să formeze o suprafaţă Mobius.

III  INELELE ÎMPLETITE

Amintim aici şi de inelele olimpice, care pot fi determinanta sau efectul Moebius.

Fiecare din cele trei perechi ce se pot forma, sunt de fapt inele care nu sunt legate unul de altul.
Dacă îndepărtăm oricare dintre inele, celelalte 2 rămân libere, dar nu putem să le desfacem pe toate 3, decât dacă le tăiem. 

 IV NODUL TREFOIL

 Pornind de la sinergia în Mobius, vedem  clar miezul de susţinere a fenomenelor desprinse simultan din efectul benzii. Asocierea este evidentă, dacă ne gândim la Semnul Infinit pe care îl găsim şi la Efectul de Fluture, însă polaritatea apare când semnul infinit capătă sensul de nod.

Nodul Trefoil se găseşte în diferite sintagme, logo-uri, simboluri, aşa cum ne arată imaginile de mai jos:

LOGO-URI

ELICE

DE LA MOBIUS LA TREFOIL

Prin analogie, teoria Ineistă porneşte de la ereditatea capacităţii cognitive - suntem născuţi cu ceea ce cunoaştem, astfel că orice simbol care dă reprezentaţia acestei lumi, ne este cunoscut prin argumentul ontologic: Dumnezeu ca fiinţă perfectă.
Acest argument deductiv a priori, poate fi găsit şi în simetria Mobius, în noile sensuri şi acţiuni prin ramificaţie.

Iată ce aflăm din cronica Akashă: "Dezvoltarea superioară a omului înseamnă de fapt o slăbire a coeziunii normale a moleculelor din creier. Legătura lor devine oarecum laxă şi creierul unui clarvăzător se poate atunci compara cu un furnicar, chiar dacă această disociere nu este vizibilă din punct de vedere anatomic. "

Aşadar, pentru a face apel la o lume superioară nouă, nu avem nevoie de partea raţională a lumii ăsteia, creierul nu face decăt să condiţioneze trimiterile noastre spre alte dimensiuni.

Dacă luăm de exemplu efectul Mobius, putem vedea conexiunea lui în lumea materială necondiţionată de proiecţiile luate. Îl găsim încă din cele mai vechi timpuri, folosit ca şi factor de protecţie, iar cauzalitatea lui poate fi infinită:

  Marasmul  lumii este însăşi căutarea în van. În imaginile de mai sus vom găsi un Scut al Trinităţii, în diferite reprezentaţii, diagrame sau/şi tetragrame. Fie că e vorba de Scutul Trinităţii la Peter Alfonsi sau William Perault, fie că vorbim de stema heraldică a Sfântului Mihail din sec. 15  sau reprezentaţia unui Sleipnir (calul cu 8 picioare) din mitologia vikingilor, peste tot avem aceleaşi trimiteri Moebius.

Tot din nodul Trefoil se desprinde VALKNUT - un simbol viking ocult, constituit din 3 triunghiuri întrepătrunse, ar putea simboliza totodată cele 9 lumi ale vikingilor, un talisman al transmigraţiilor cu factor de protecţie în lumile întunecate.

VALKNUT-PEDANT

EFECTUL MOEBIUS
ÎN SIMBOLURILE OCULTE

TRISKELION/ TRISKELE - simbol Celtic

ÎNCEPUTUL NODULUI

NODUL INFINITULUI 
LA CELŢI

"








NU VEDEM LUCRURILE AŞA CUM SUNT, 

CI AŞA CUM SUNTEM"

 

ÎNTOARCEREA LA PUNCT 

CU TOŢII NE VOM ÎNTOARCE ACASĂ

Plasându-ne pe contrarii, pierdem realitatea, dacă însă ne-am mişca între extreme, am găsi mediana, calea de mijloc. În cazul unei reprezentaţii Mobius, creaţia a mai multor realităţi are un singur adevăr.

Acest adevăr devine apanajul proiecţiilor individuale, a tot ce transmigrăm în plan material.

În acest sens, Mobius face trimitere la o  realitate infinit cauzală, a cărei poziţie o fiinţează pe orizontală(specific gravitaţiei).

Vorbim aici de metodele însumării energiilor de diferite vibraţii şi calificarea încărcăturii lor în lumea materială.

O pentagramă sau o svastică poate fi un perdaf al extemelor, iar acolo unde "plus şi minus" nu mai capată sens, este clar graniţa de dincolo de lumea materială. Iată de ce am ales ca punct de reper o bandă Moebius, care poate suferi transmutări vizibile, pornind de la o singură suprafaţă.

Dar oare nu asta se întâmplă şi cu realitatea noastră individuală?

Creştem şi ne formăm într-un sistem clar vizat, care ne dă o realitate colectivă, uşor alterată de suprafeţele realităţilor noastre individuale şi-atunci nu mai putem vorbi de un BINE COLECTIV, nu mai putem însuma faptele noastre bune la nivelul unei realităţi comune.

Realitatea individuală la nivel de suprafaţă Mobius îşi are simetria în ramificarea suprafeţelor - devenind realitate suprapusă, astfel că pornim de la realitatea individuală şi ajungem la realitatea colectivă.

Traseul este acelaşi, metamorfozarea rezultantei însă, e de-a dreptul şocantă: O realitate poate avea 2 suprafeţe reale, sau infinite suprafeţe reale.

Simetria în Mobius nu face decăt să conglomereze acele realităţi într-una singură: Adevărul relativ sau adevărul absolut?

SINERGIA TRINITĂŢII => 1+1=3

Dacă universul este cauzalitatea tuturor realităţilor până la devenire, atunci Dumnezeul este însăşi Cauzalitatea.

Ce facem însă cu resortul materializărilor care nu cuprinde cauzalitatea infinită, ci cea finită, delimitată prin posibilitatea alegerilor?

Se numeşte că alegem dinainte ceea ce materializăm în realitatea dată, mai mult de atât, "complicele" alegerilor noastre este reuşita finalizării lor, prin CALEA DE MIJLOC.

AUREA MEDIOCRITAS ÎN RESORTUL MOEBIUS

 

Pornind de la ideea cum că universul este un efect Moebius de suprapunere şi expansiune din acelaşi adevăr divin, atunci lumile creaţiei divine s-au vrut a fi un resort al revenirilor şi exteriorizării creaţiei absolute.

Omul deţine în componenţa lui resortică puterea de a crea, cu scopul de a se autofinaliza ca şi creaţie. 

Se cere cu preponderenţă exteriorizarea creatorului prin creaţie, astfel că orice dimensiune cu care ne intersectăm este de fapt aceeaşi suprafaţă "FACTUM":

a unui singur catalizator: DUMNEZEUL.

Ce este dincolo de acel adevăr, de ce cauzalitatea a existat întotdeauna, sunt întrebări la ale căror răspunsuri  nu avem acces încă, dar efectul sinergiei acestor  suprapuneri, se pot numi efecte Moebius, pentru că de la un singur adevăr pornesc toate.

I-am dat voie să se implice în aşa-zisa apologie a naşterii lumii, fie ea o lume virtual accesată sau aperceptivă, dar este o lume pe care o putem plia în funcţie de trările şi alegerile noastre.

  EFECTUL MOBIUS ASUPRA REALITĂŢII

DEFORMAREA REALITĂŢILOR

Drumul spre  adevăr nu e pardosit, dar e drept.

Dacă o simplă bandă Mobius poate întoarce realitatea la capete, deformând-o cu cea mai abominabilă naturaleţe, ca un adevărat Dali al curgerii în atemporal, atunci avem capacitatea să ne construim realităţile încă din poziţia cefalică a fătului în uter.

Se numeşte că fătul va muri în acea realitate, pentru a se naşte în alta, iar din cea trăită va muri iarăşi, pentru  a renaşte. 

Acest ciclu continuu nu face decăt să ateste un efect Mobiusian al infinitului în creaţie.

Deformarea realităţilor este un proces ales înainte de a lua formă, încă din astral - conform unei lecţii asumate dinainte de naştere.

Atunci faptele noastre - bune sau rele, sunt de nejudecat în afara realităţii în care am luat formă, dar din cauza legilor prestabilite în realitatea colectivă, individul va plăti ceea ce a ales să plătească, dinainte de a fi judecat.  

Sună paradoxal, dar dacă privim o bandă Mobius în descfacere şi expansiune, vom vedea că ea îşi are inceputul şi finalitatea în acelaşi punct de plecare.

Oriunde am începe şi oiriunde am sfârşi, nu destinaţia finală e importantă, ci alegerea asumată călătoriei.

Iar de v-aţi întors  cu spatele la revenire, la întoarcerea dinainte, dacă aţi uitat să vecuiţi pământul, alegând să atingeţi norii, opriţi-vă din a vă înălţa "josul" pe fâşia asta de cer. 

Nu cerul e deasupra - pământul e pe cer.