Nu e nimeni superficial,
doar neatent cu sinele!
doar neatent cu sinele!
Din tramvai vedeam oamenii tare ciudat: Unii păreau că-mi fac cu mâna, de parcă mă ştiau de vreundeva, alţii se întorceau cu spatele la mine ca şi cum nici nu mă observau.
Printre ei apărea câte un bătrân sau o bătrână în alb, care le aşeza în buzunar câte un bileţel.
Unii băgau mâna în buzunar şi-l găseau, alţii nu căutau niciodată acolo, iar alţii scotoceau buzunarele, dar nu scoteau decât bani şi bilete de tramvai.
Când am băgat mâna-n buzunarul meu, am găsit un bileţel pe care scria: "Caută-mă".
M-am uitat din tramvai, poate cineva din mulţimea aia avea un răspuns la biletul meu...
Când am coborât în staţie, un bătrân cu barbă lungă şi albă, imbrăcat tot în alb până la glezne, m-a atins uşor pe umăr, parcă să nu mă sperie şi mi-a vorbit, învăluindu-mă cu glasul lui într-un zbor lin.
- Aveţi cumva biletul cu numărul 7, întrebă bătrânul?
- Da, am răspuns.
Abia ce observasem că biletul meu avea un număr, în colţul din dreapta.
- Păi iaca... eu tot 7 am. Ce scrie pe biletul matale?
- "Caută-mă", i-am răspuns!
- Nu se poate... răspunse moşneagul de culoarea omătului.
Dvs sunteţi prea în vârstă pentru mine!
Dvs sunteţi prea în vârstă pentru mine!
În culmea siderării, am ridicat privirea spre moşneag şi cu ultima înghiţitură de aer, am spus:
- E strigător la cer moşule, te-a orbit bătrâneţea? Nu vezi că-ţi sunt aproape nepoată?
- Păi la cer am strigat... şi-am strigat zeci de ani la rând să-mi lase îngeru' un bilet mai "tinerel" aşa şi iaca cu ce bătrânică m-am procopsit.
- Bătrânică?! Ce spui bătrâne.. Nu vezi bine?
- Ba bine ca văz ce n-au văzut alţii înaintea mea şi ce nu vor vedea alţii cu atâta înţelepciune, după mine. Dar să cred că tinereţea ce-am cerut, nu încape în buzunarul meu, apăi... m-aş întoarce la bătrâneţile mele să-mi uşurez buzunarul, măcar acu', pe ultimul meu drum.
- Iaca! Mi-a venit tramvaiul, te las cu bine bătrânico, eu mă duc să caut alt bilet pe care n-o să mai scrie: "Sunt povara ta"...
PENTRU VOI
Nu m-am pritipit mai niciodata la a face o disectie a textului si nici nu voi face acum una. Totusi, mereu mi-a placut ideea de a suprapune unui plan simplu, spartan, schematic, unul care tanscede logica, ratiunea si alte edificii [realiste]. Avem un fir narativ foarte concret, peste care se suprapune unul "suprarealist". Dar o face intr-un mod neagresiv, ca si cand ar cele doua ar apartine unul-altiua. La nivel filmic, this is gold, e mai greu de re-capturat, dar odata ce acest pas este facut, it is highly rewarding.
RăspundețiȘtergereDespre scriitura, imi pare ceva ce nu trebuie disecat, cat trait. Cand diseci, diseci odata si privesti materialul prin prisma a ceea ce tu ai disecat. Cand traiest, materialul iti vorbeste, cresti, creste cu tine, va intalniti dupa ani si el inca iti mai vorbest. Dintre cele doua, aleg pe a doua.Punct.
Si de la capat(?)
Mersi Adi@
RăspundețiȘtergereRamai un scenarist pana la sange :)
mă tot scotocesc prin buzunere...oh,da ,am găsit un bilet..ce nr.are?...nu zăresc bine,dar cred că tot 7..şi ştii de ce?..citisem eu pe undeva că 7 este un nr. magic..şi că de fapt din 7 în 7 ani ni se schimbă destinul..aşa o fi?..nu are importanţă..important e că te-am întîlnit,pe drumul ăsta al destinului, poate comun, poate nu....,dar când în cale îţi apare un trandafir minunat,aşa cum eşti tu,e o încântare că poţi să te îmbeţi de parfumul lui...te îmbrăţişez cu tot sufletul meu,copilă frumoasă!:)....
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereTocmai în data de 7, cu 07 în numărul de înmatriculare..., cu o licitaţie la care am partcicipat cu numărul 77.777 pe poziţia a 7-a şi povestea poate continua.
Doar că nu am cules-o într-o formă frumoasă, rumenită într-un cuptor al pasiunii şi al culorilor.
Să mai adaug? născut în 77...
probabil o poveste scrisă şi pentru mine :D
Atat de frumos! Atat de aproape de cer...
RăspundețiȘtergere