vineri, 8 iulie 2011

CHEMISTRY VERSUS "PERFECT PATTERN"

  
Pentru că se obișnuiește să ai mai mult de 1 blog, în care să selectezi informația, eu însă am hotărât să adopt stilul unui "melanj-literar", foarte pestriț, dacă-l pot numi așa. Așadar postarea de față, diferită de cele cu care v-am obișnuit până acum, are un mesaj cel puțin interesant și asta pentru că de aici de unde vă scriu, se face o mare diferență între "atracția fizică" sau "chimia", sex-appeal-ul, magnetismul și ceea ce Dvs. numiți a fi "fizicul însuși".  
  La noi însă, estetica rămâne o problema de formă, niciodată de fond. Nu fac aluzie la "estica urâtului", doar mă uit siderată la ultimul val de schimbare a mentalității românului, după '89.
Femeile se ciopârțesc de la vârste timpurii, și dacă ne plângeam că Ceaușescu nu ne deschidea poarta spre Europa, că nu aveam bani să ne pictăm fețele și să "cochetăm" cu cele mai updatate "Haute Couture", acum însă te ferești să întrebi o domnișorică de numa' 17 ani, ce și-a vândut ca să devină un așa-zis: 
  "Guliver al buzelor și al sânilor", într-o simplă călătorie prin buzunarele liliputanilor, care mai de care dorindu-și să fie plătite pentru ceea ce numim azi:  "The Perfect Pattern". Dar dacă este atât de importanta imaginea, fizicul, prin însăși maltratarea lui și toate achizițiile lui în valută, atunci ce rost mai are chimia, atracția fizică?
A se face diferența odată pentru totdeauna:


ATRACȚIA FIZICĂ
NU VINE DIN FIZIC

Câți dintre voi, și aici fac apel la bărbați, ați avut în fața ochilor acea "femeie 90-60-90" căreia n-aveați ce să-i reproșați, din punct de vedere fizic, și deși era ceea ce  doar photoshop-ul vă făcea să visați cu ochii deschiși, în fața Dvs nu trezea absolut nimic, realmente. Așadar ne confruntăm cu o dilemă:


ATRACȚIA FIZICĂ VERSUS FIZIC

Să fugim puțin în Europa, nu mai e nici un secret: Femeile din Vest sunt supraponderate! Chiar și așa, nu cred să aibă carențe sexuale, să le lipsească partenerul de viață, sau să fi văzut vreuna care să nu fie ținută de mână în public?
Mai mult, marea lor majoritate au copii, au familie, sunt plăcute pentru ceea ce sunt ele, lăsând la o parte construcția lor fizică, care lasă de dorit.
O să spuneți probabil - bărbatul vestic n-are de ales, s-a resemnat cu ceea ce are.
Dar să fim serioși, bărbatul român n-a dus niciodată lipsă de femei frumoase, deștepte, carsmatice, pline de sex-appeal. Ce a ajuns femeia româncă lângă bărbatul ei?
A uitat că e femeie, sau n-a știut niciodată?
Valul europenizării a adus cu el schimbări majore: De la femeia cu batic, bătută de soțul proletar îmbibat în alcool, la femeia siliconată și ușor vandabilă, dar care se vrea cu-adevărat independentă.
Și-apoi  independența asta are prețul ei, femeia româncă nu știe ce să-și mai taie, ce să-și mai altoiască, decupeze, pluseze, augumenteze, poate-poate, o vede și pe ea cineva. Dureros să vezi ditamai "king-kong urile",  pline de E-uri, care știu ce-i aia să fii plimbată, răsfățată, admirată, iubită, în cel mai simplu mod uman, asta la nivel vest-european, iar româncele noastre, abia dacă mai primesc un compliment la zi de sărbătoare, abia dacă mai recunosc o tulpină de trandafir, sau dacă le mai conduce cineva până acasă, ori dacă se mai vrea și plimbată, e deja materialistă. Problema cu care ne confruntăm terestru, nu a fost nici până azi explicată, sau/și analizată, în profunzime. Atracția fizică înseamnă magnetism, acea chimie debordantă și stimulentă prin toți porii.
Nu trebuie însă să arați ca Charlize Theron ca să ai sex-appeal.
Dacă însă mergem până la extremă, o femeie durdulie, cu ceva kilograme în plus, e clar că nu impresionează ocular din primele secunde, dar nu e exclus ca acea femeie să aibă cu ea arma carismatică și plină de sex-appeal, pe care o femeie frumoasă fizic, nu e musai să o dețină.
Se știe însă că orice lucru cu care ești deja obișnuit, devine perimat, fără a deține puterea unui focar perpetuu de nou, intrigant, fascinant.
 Asta se întâmplă și cu profilul femeilor din România.  
Bărbații noștri s-au obișnuit deja cu româncele, ca fiind  femei frumoase, așadar au de unde alege, au de unde tria. Nu e rău, dar dacă tot are balta pește și nu orice pește, tocmai ăla de soi să nu fie deloc apreciat?
De ce oare?
E de vină femeia, statutul ei social, mizeria umană care escaladează țările mai puțin civilizate? N-aș prea crede.
Mi-a fost dat să văd civilizația europeană scufundată în mocirla unei imagini lipsite de etică, morală, simțire, valori, și dacă românul nostru pare să le stăpânească încă, atunci ce anume duce la un așa paradox?


 BON APPETITE

Poate dacă am înlocui puțin meniul, am realiza că în loc de desert cum l-am bine-obișnuit pe românul nostru, am pune felul întâi, adică FEMEIA pe primul loc, nu cireașa ei.
Mă uitam pe litoralul românesc, o sumedenie de femei frumoase, dichisite și cochete, dar care sunt singure.
Au contraire, la câte o terasă găsești și cupluri, același scenariu, ținându-se de mână, însă ele nu erau deloc acea porție a unui "perfect pattern", erau femei mignione, rotunde, deloc proporționate, dar aflate sub lupa celor care  știau a le îmbrățișa, curta, alinta, plimba, cu-adevărat.
Așadar, femeia care nu știe ce să mai facă pentru a fi plăcută în ziua de azi, a uitat că bărbatul NU e atras de ceea ce schinjuiește zilnic la ea însăși, nu e atras de sânii ei imenși, nici dacă buza ei superioară atinge varful nasului. Bărbatul nu se uită dacă aveți colăcei, aripioare, celulită și alte boli de imagine, aproape devenite "ipohondrii vizuale". 
Dacă există atracție fizică, fizicul Dvs capitulează în fața unui bărbat care nu urmărește doar să-și devoreze prada pentru cel mult o seară.
Mă întreb cum ar fi dacă Vestul Europei ar face schimb cu noi? Mai exact, să deportăm bărbații noștri în vreo țară vest-europeană, să-i lăsăm maxim 1 săptămână acolo, cu tot cu  femeile apartenente stilului de viață și sistemului de acolo, având fizionomia care să le încadreze perfect, acelui "pattern". Nu ar rezista, și spun asta conform unor statistici făcute:
Bărbatul nostru plecat afară își ia românca cu el. Atunci mă întreb, dacă odată plecat din țară, conștientizează ce lasă în urmă, cum se face că atunci când revine pe tărâmul autohton, uită ce are lângă el? Cred că deja știți răspunsul.
Important este un singur aspect și acela a fost realmente demonstrat atât științific cât și psiho-social, o adevărată exegeză a istoriei fizionomiei,  în spațiul Carpato-Danubian:
Suntem profile bine conturate și creionate, dar n-am învățat nici până azi, cum că frumusețea nu pleacă din oase sau organe etalate, puse la vedere, metamorfozate în cele mai jenante feluri.
E de-a dreptul hilar să nu înțelegi că nimic nu poate trezi frumosul din tine, decât atunci când acea persoană radiază în toata ființa ei și te amețește atât fizic, chimic, afectiv, cât și spiritual.
Totul e energie și mesaj energetic care se manifestă prin fiece por. Orice retuș, orice încărcătură, orice suprapondere, e o deficiență a sinelui, a conștiinței noastre.
Ne învățăm copiii să nu strice jucăriile - iar noi devenim propriile noastre jucării!
Dar vorba unor roboți foarte mediatizați:

"NICI VIITORUL NU MAI E CE-A FOST "


                    

3 comentarii:

  1. Sunt total de acord cu tine si subscriu la tot ceea ce afirmi aici. Mentionez ca sunt o persoana de sex masculin.

    RăspundețiȘtergere
  2. cat adevar graiesti aici..
    si cata sinceritate pe care altii o ocolesc..
    sfarsitul e primordial.

    RăspundețiȘtergere
  3. am citit pe nerasuflete, celi...si tare trist ca omul a ramas doar carcasa goala si eu inca sper ca mai exista ochi sa vada ca totusi...nu suntem chiar goale...pe dinauntru...

    RăspundețiȘtergere