SUFLETE PE SÂRMĂ

 

- Spune-mi:

Când ţi-ai salvat sufletul 

Erai pe sârmă?

- Alunecasem.

Când am căzut...

M-am văzut vie.

 Ai mers cu mine pe sârmă fără să mă cuprinzi.

Nici la mijlocul lumilor nu te-ai oprit ştiind

Că din cer ţi-am aruncat inima,

Fără să o aşezi la pieptul tău când moare.

Te-am certat când ai întors-o la mine,

Cu tot cu dorul de tine.

Mi-ai dansat pe sârmă nunta de argint,

Sfidare de zei când m-ai cerut ţie.
Când din plămâni mi-ai furat eter ...
Zborul din oase mi l-ai stins.

VIZOR 

PENTRU VENTRICULUL DREPT

Viaţa la pachet cu tot cu mărunţişuri,

Am aşezat-o grăbită 

Pe unul din sertarele din dreapta camerei.

Aveam acolo câteva gânduri,
Pentru fiecare dimineaţă.

Când mă uitam prin vizorul inimii tale

Te vedeam cum creşti în mine 

Şi te adăposteai lângă urechea mea.
Erai promis mie când cerul a uneltit furtuna.

M-ai răsturnat înăuntru-ţi 

M-am suit după tine să te privesc
Obişnuitul drum spre lună,
Când pe sărmă,
Paşii-ţi erau un balet de ocazie.
Mi-ai zis, priveşte!
Şi am privit printre uşi,

Cum ţi se deschide sufletul

Când îţi bat.

Inima cocoţată pe sărmă se usca la soare,

Într-un pardesiu turcoaz.

L-am îmbrăcat prea târziu.

ÎN ORICE CUTIE 

FLACĂRA SE STINGE

Funerariile inimii se potriveau azi 

Cu buzunarele mele gri.

Într-o cutie de chibrituri ţi-am ascuns inima, 

Să nu mai bată tare timpanul unei pendule.

Oprita cruce în mijlocul minutarului,
La miez de noapte. 
E fix.

Ora sufletelor pe sârmă, 
Suflete atârnate de cer.

S-au strecurat toate în buzunarul meu
Şi 
Înapoia lor m-am găsit adunându-le,
Dinspre tine.

Ne-am potrivit ceasurile,

Când timpul încă ne iubea mersul pe sârmă.

Am să te mint,

Că m-am născut cu o secundă înaintea ta.

Am să te las să mă joci pe nedrept la ruletă,

Să mă învârţi pe degete de porţelan dulce,

Ca un cub de zahăr-candelă.

În samovarul bârfelor să mă topeşti.

Acum...
Bea din mine ura cu care m-ai avut.