VINO-N TIMPUL MEU...
Iar El a zis lumii:
Aş vrea să vă ofer totul,
Dar nu pot!
Pentru că nu mai am nimic.
S-a pierdut TOT...
În Ea!
SĂ NE CLĂDIM SCĂRI
SPRE TIMPUL FIECĂRUIA
De ce te lupţi cu mine?
Oh, cerule... timpul meu a stat.
Pe unde ai lăsat visele să se stingă?
Nu eşti în timpul meu...
Aleargă spre mine şi ucide-l
E vremea dorului.
***
Pe lângă inima mea au trecut visele
Despre El.
Oaste de fluturi mii
S-au împrăştiat.
S-au împrăştiat.
Despre şi dinspre...
Uitasem să vă spun cum s-au aşezat
Pe o frunză de vişin.
Erau cercuri de foc în jurul
Unui sau Altui,
Unui sau Altui,
Sau
Nimănui...
Nimănui...
Cercuri de albastru rotund,
Rece şi alunecos trăgându-mă,
Celui.
Celui.
Era un Cineva cu manşete ruginii
La capete, butoni de ceară şi zahăr
Mirosea a răşină şi frunze.
Un şi Unul
Câte puţin din fiecare.
Source: http://www.deviantart.com/
Am oprit marea lângă stânci
Şi m-am aşteptat.
Timpul s-a împreunat la capete.
Era un obicei trist,
Neajunsului.
Neajunsului.
Dar să vă aşez puţin albastru
Şi
Poate puţin amor sărat,
În locul inimii.
În locul inimii.
Oaste de aripi rotinde n-au ştiut
Dansul unui minut în plus,
Când ai ajuns prea târziu.
Cum să vă spun...
Despre şi dinspre,
Sunt doar poveşti întârziate,
Sunt doar poveşti întârziate,
Toate ale Lui.
Pe lângă inima mea au trecut fluturi.
Aveau culoarea safirului cocoţat de cer
Şi pe margine,
Vedeţi voi...
El se alinta ca un evantai adus timid
Ochiului care m-a văzut.
Ştiţi cum eram?
Aveam roşeaţa unui soare
Ucis de nopţi timpurii.
Eram mică şi mare laolaltă.
Un şi Unul
S-au aşezat grăbiţi la pieptul meu.
Aşteptau.
Cum să va spun...
I-aş fi ales pe amândoi,
Dar...
Dar...
El în mâine mă aştepta,
Revenindu-i.
Azi e nunta fluturilor,
Unui El.
Despre şi dinspre...
Uitasem să-i prind de manşete
Timpul lui în al meu.
Mi-a zis:
Uite cum creşte albul necuprins,
Când...
Pe la buzunarul meu ai umblat,
Pe la buzunarul meu ai umblat,
Furându-mi clipa.
Mi-ai prins-o-n păr, minţindu-mă
Cu venirea ta.
Ce primăvară târzie am aflat,
Pe inelar obosit de cercuri.
Azi Unul,
Măine Unui,
Ieri Un.
Mă aştepta inima sub acoperişul
Unei grădini în formă de El.
Era o căsuţă cu patru ferestre
Tic-tac...
Unul câte Unul,
S-au adunat în mijlocul meu.
Timpul a rămas în urmă.
Mi-ai ieşit în faţă cu nebunia
Unui şi Altui.
Acum,
Când mi-ai făcut casă în inimă...
Să nu-mi mai ieşi!
SUBLIM!
Cum faci tu oare,fata albastra ca-mi citesti mereu sufletul si gandul,chiar departe fiind?:)
RăspundețiȘtergereP.S.Dor mi-a fost!Dor imi este!Dor imi va fii mereu!Doamne si ce libera te simti atunci cand ti-e DOR!!!
Dor sa va fie mereu!
Carmen.
e cifrul sentimentelor in soare
RăspundețiȘtergeree in bataia aripilor unui fluture
e peste lacrimile ce dor
e intre ridurile din scoarta unui tei
e in curbura diafana a unui san
e peste apa dinspre stanca alba
e limba pietrelor in soare.
constiinta sufletului este iubire, nu doare, e doar dor.
Flipi@
RăspundețiȘtergereDaca Constiinta e insasi Iubirea, atunci sa ucidem Timpul ca sa ne nastem IAR si IAR verzi!
Sa ne cladim scari in timpul fiecaruia!
Te cuprind!
da!
RăspundețiȘtergerefundatia suntem noi si gandurile noastre!
Aici "ganduri" sa aiba musai sensul reamintirilor, nu ratiunii!
RăspundețiȘtergerefara de Noi, calapodul care sustine pamantul devine praf de stele...
Te am in suflet, om rezonant.
corect!
RăspundețiȘtergerenu raţiune ci simţire, simplitatea extraordinară din ordinea naturii.
să citim în ochi esenţa infinitului!
Ce pot face daca simt si nu mai vreau sa simt? ce pot face daca ma simt un robot logic, mecanic pe care nu vreau sa-l simt? ce pot face daca simt aerul pe care il inspir ca fiind "fals"? ARDERE? Sufletel?! coboara-ma la nivelul de material si curma-mi suferinta! Retoric incercam sa iti spun ca rezonez cu oamenii, cu fericirea si nefericirea lor, cu tine si ....e fff greu!!! cu cat devin mai mecanic, logic in gandire cu atat devin mai stapan pe sufeltul meu dar proportional nefericit! nu-i o tampenie? Ardere? exista turn off? doareeee!imi doresc inocenta dragoste de om! nu perceptibila la nivelul logicii pe fundalul umanului! cum o recapat?
RăspundețiȘtergereincoerente insiruiri de cuvinte care se rezuma la un simplu "Salut Omule!cum naiba te mai simti in pielea ta?"
dan
Dane@
RăspundețiȘtergereOf mai Dane mai...
Bunica mea avea o vorba:
"Cand vezi ca doare intreaba-te de ce, cand nu stii de ce... de unde stii ca e durere?"
Suna simplu, nu?
Ei bine...noi oamenii am invatat sa ne prindem atata de pamant si de NEVIOA asta umana de a poseda, de a avea, de A vrea, incat nu ne mai ajunge pamantul.
Mecanici sunt toti cei care se tem sa daruiasca, toti cei care "s-au ars" ca sa zic asa, dar aia nu e ARDEREA in adevaratul sens!
Pana n-ai sa te opresti din MINCIUNA, din a te minti, pana n-ai sa renunti la a te mai agata de teama de a nu fi singur si pana nu o sa lupti sa te RECUCERESTI - ai sa devii cel mai perfect oximoron: "un mort-viu"
Uita-te-n jur... oameni care au uitat sa mai daruiasca, DIN FRICA de a nu fi raniti!
Aia nu e ardere Dan, aia e lasitatea umana care urla in interio: VREAU VREAU - AM NEVOIE!
Renunta la asta si calca in tine pentru a te redescoperi, nu te mai agata de realitati mincinoase si da-ti voie sa fii iar tu!
Undeva in tine urla dorinta de a renaste!
Da-ti voie sa simti oricat de tare carnea tipa a suferinta, pentru ca IUBIRE nu inseamna durere - singura suferinta e AGATAREA crezand ca iubesti!
Pace in suflet.
Imi doresc sa fiu singur, nu pot! imi e indiferernt tot ce e in jurul meu, la limita bunului simt fara victime colaterale la care tin, sa nu dau de banuit...iubesc si gasesc scuze si celui care imi face rau, scuze logice!la 12 ani imi spunea mama ca as fi adresat o intrebare de genul ...daca am fost intrebat daca vreau sa ma nasc...
RăspundețiȘtergereTu cu ceva timp in urma m-ai eliberat de acel egoism de care vorbeai...intrebarea mea era: de ce trebuie sa constientizes eu asta? retorica si tampita intrebare, recunosc!
Imi pare rau c anu ma cunosti! nu-s cel descris mai sus! dar imi aduci aminte ce am fost si imi face bine!pup pe nas! ma duc la nanicu!
dan
Dan@
RăspundețiȘtergere"a cunoaste" si " a intelege" a deviat Omul de la sursa proprie de constientizare.
Sunt 2 verbe care cer ATENTIE, AGATARE, CADERE pe umarul cuiva.
Vezi tu, asteptarile noastre ne rup de Sine.
Nu eu trebuie sa te cunosc, nici macar cel pe care tu il iubesti enorm...
Singura ta cunoastere nu are cum sa creasca in Sinele altuia.
Tu nu-ti doresti sa fii Singur, tu iti doresti sa capitulezi, sa fugi, sa te resemnezi, pt ca pana la urma asta e egoismul Singuratatii- Resemnarea.
Cauta bucuria daruirii tale in lucruri mici, nu te mai agata de cei pe care tu te-ai lasat sa cazi, in asteptarile tale.
Calatoreste, daca timpul si nu numai, iti permite, priveste copiii... mai fa unul, esti tanar - iarasi, daca vremurile astea sunt permisive, sau... adopta unul.
Canalizeaza-ti energia spre suflete care au nevoie de tine. N-ai idee cat de multe sunt!
Devino-ti util!
E o natura intreaga care freamata in transformari, razboaie si calamitati...
Infrupta-te din ea acum cat mai poti, ca de singuratate la nivel de recunoastere, toti avem parte.
Iubeste omule, pt ca daca ai fi iubit... n-ajungeai sa tanjesti la bratul singuratatii.
Ai pentru ce trai, Dan!
Ai un ghemotoc care asteapta o viata mai buna...
Fii stalpul lui si roaga-te tie sa imbratisezi iar sufletele care s-au golit de-atata neputinta, ca si tine!
Lumina si credinta!
Multumesc INTAMPLARII ca te-am cunoscut draga fiinta!
RăspundețiȘtergereCuvintele tale imi hranesc interiorul si imi umple golul pe care eventual il mai am in mine. Interior pe care tu mi l-ai aratat, mi l-ai conturat, ca exista! Cuvinte de prisos! De ganduri si energie pozitiva sa ai parte in jurul tau! de la mine! de la toti cu care ei contact! ptr ca meriti! pup pe nas Sufletel!
dan
Dan@
RăspundețiȘtergereDaca inca mai poti zambi, inseamna ca nu esti pierdut.
Daca in mine ai vazut inseamna ca poti vedea si-n tine, si-n altii!
Si daca poti asta se numeste ca nu esti un condamnat al ratiunii, ci un suflet menit sa se reconstruiasca!
Te am in suflet, ceea ce inseamna ca nu esti singur, asadar LUPTA! Pt ca numai asta mentine vie IUBIREA din tine.
Restul e provocare si lectie.
Paseste cu incredere,
Totul trece!
Acolo unde cineva a arătat ceva, trebuie să vezi ceva, acolo unde cineva a plantat ceva trebuie să creşti ceva.
RăspundețiȘtergereşi golul nu este în interior, o nu! acolo e doar senzaţia de desprindere ce e pornită dintr-un mic dezacord.
iar faptul că cineva ţi-a întins o mână e ca o candelă în întuneric, îţi luminează paşii. dar apoi numai tu eşti cel care trebuie să îi aşeze unul după altul.
şi iubirea te va călăuzi oricât de departe te-ai simţi de lume şi de tine, va fi farul de pe ţărm, aşsteptând marinarii.
Flipi@
RăspundețiȘtergereGolul nu este in interior...
Subscriu!
Doar AGATAREA creeaza vidul.
Ne rupem de noi si picam in gol cand nu mai avem de ce sa ne prindem.
F bine zis, te pupicesc Copilarie de Om!
să rezonăm cu toţii la frecvenţa iubirii ca nişte clopoţei chinezeşti de vânt, să trezim somnul şi apa şi focul.
RăspundețiȘtergereîmbrăţişez coloana!
Iar coloana-mi inca verticalizeaza pasii.
RăspundețiȘtergereTe plimb prin ganduri,
Copila ta albastra :)