OCHI PE OCHI SCOATE

DACĂ SUNT ORICE DIN ORCINE, 

ATUNCI PE CINE JUDECI DE FAPT?

Dragii mei, mi s-a propus acum ceva zile un subiect de-a dreptul interesant de pus pe foaie.
De altfel, nu numai că e un subiect care merită dezbătut, dar m-am ciocnit eu însămi de el de-atâtea ori, încât mi-am zis "what a hack", să dăm cărţile pe faţă.
Cred că majoritatea deja s-a obişnuit cu stilul meu de-a scrie, fapt pentru care am primit sumedenii de mesaje şi comentarii nu tocmai plăcute la vedere, încât ajungi să te-ntrebi dacă nu cumva chiar ai o problemă, sau n-ai deloc şi s-au gândit alţii generoşi să-ţi facă una cadou :)
Revenind la oile noastre, am vorbit atât de mult despre iubire, despre sechelele copilăriei, despre femei şi bărbaţi, însumate toate - reiese că am vorbit despre om şi oameni.
Nimic nou sub soare, suntem oameni şi cu toţii vorbim când ne încearcă viaţa în fel şi chip.
Ne plângem of-ul, mai în dreapta, mai în stânga, mai pe la rude, vecini, prieteni, iubiţi, ursuleţului de pluş, sau de ce nu, câinelui de companie.
Şi uite aşa ne ferim de a ne îmbolnăvi mintea şi trupul sub efectul unui consum interior nociv.
Dar ce ne facem dragilor, dacă reuşim să defulăm cu drag şi spor, cu patos şi implicare pe de-o parte, iar pe de altă parte constatăm că în loc să eliberăm povara suferinţelor noastre, ne încărcăm şi mai tare sufletul cu niscai săgetuţe aruncate de la binevoitorii noştri receptori :)
Viaţa omului se prezintă clar în 2 formule simple: personală şi socială.
No bun, am hotărât lucrul ăsta, însă drama face că atunci când ne descărcăm durerea, o facem la nivel societal, dar o reversăm cu toata intimitatea din străfunduri.
Iaca belea... ăstea 2 nu se pupă şi-apoi efectul produs în urma acestui proces stârneşte un adevărat Tsunami.
Cum împăcăm cele 2 segmente şi la ce duce intercalarea lor, va fi nu alta decât problemuţa pe care o dezbatem astăzi.
Păi să vedem dragii mei cititori, câte categorii de oameni cunoaştem?
Eu am să-i împart mai simplu:


1- OAMENI CU TALENT, HAR, DAR, sau cum vreţi voi a-i cataloga.
2- OAMENI DEOSEBIŢI (nu-i voi numi cu un handicap anume)dar am să mă opresc la Autişti
3- OAMENI SIMPLI - sau COMUNI pe limba din popor, fără veleităţi evidente.
4- OAMENI IMPORTANŢI - şi aici încadrăm persoanele publice, fie ele pe segmentul artistic, cultural, guvernamental.
5- OAMENI ÎNSTĂRIŢI
6- OAMENI SĂRACI ŞI MODEŞTI


Eu zic c-ajunge o astfel de clasificare, deşi nu contest că aş putea extrapola până la o sublclasificare, dar n-are rost... aţi prins ideea.
La nivelul unui sistem unde clar se permit ierarhizările, există o scară pe care urcăm sau coborâm în voie, în funcţie de alegerile făcute, de karmă buna sau proastă, sau chiar noroc, după părerea multora.
Haideţi să grupăm între ele categoriile de mai sus, să vedem ce iese:

***
Ce ar face categoria 1 şi 2 într-un sistem condus de numerele următoarelor categorii: 3 şi 6 ?
Avem variantele:
- ar fi marginalizaţi, stigmatizaţi, judecaţi, împiedicaţi să se omogenizeze cu cele 2 categorii.
- ar fi discriminaţi, invidiaţi, duşmăniţi, calomniaţi, ponegriţi, stopaţi, în evoluţia lor firească.


***
Ce ar face categoriile 4 şi 5, într-un sistem preponderent activ din categoria cu numărul 6?
- nu ar ţine cont de pătura societăţii dezavantajate
- ar face bani şi faimă pe munca celor din categoria 6
- ar ajunge la metode de manipulare, înşelăciune, metode dictatoriale sau autoritare, de monopolizare a celor cu servitute, de dezmembrare a scheletului unei societăţi echilibrate şi binevoitoare, aşa cum se stipulează a avea orice stat.
- ar dezintegra ideea unei societăţi sănătoase
- ar devaloriza coloana vertebrală a unui stat individual bazat pe nevoi individuale
- s-ar dizolva ideologiile morale consolidate pe ideea "toţi pentru unul, unul pentru toţi", prin care un "muşchetar" al bunelor conduite sociale cândva ar fi luptat pentru onoare, adevăr, binele poporului, egalitate în drepturi, etc.
- ar clona ideea sărăciei prin globalizarea psiho-socială a omului, privat de dreptul de-a avea o şansă.


Cum se face asta?
Foarte simplu dragii mei, prin sacrificiul masei sociale şi selecţia celor care fac sistemul lor sa conducă, să se rotească după legile lor.
Vorbim de smerenie, de altruism, de binefacere, sunt termeni pe care îi cere adevărul, dar vă întreb:
Care adevăr?
Al cui?
Dat de cine şi pentru cine?
Vedeţi voi, într-un sistem creat din subsisteme, aceşti termeni nu coincid la nivelul intereselor individuale, de aici şi ruptura sau/şi disocierea ierarhică de proporţie, când e vorba de nevoi personale.
Cum ar face faţă un om talentat, deosebit, dar sărac, în cadrul unui sistem înstărit, de oameni importanţi, care nu numai că nu-i vor aprecia meritele, ba mai mult, i le vor nega, sau vor fura orice patent valoros pentru a-şi consolida ei numele.
Şi aici se includ critici literari care au facut faimă pe arta celor umbriţi sau rejectaţi de sistem - Maiorescu e doar un nume, lumea-ntreagă colcăie de ei; ca să nu mai vorbim de marionetele guvernamentale, în spatele cărora se joacă o miză importantă, de persoane care ne conduc viaţa şi au acces la noi mai mult decât ne vom imagina vreodată.
Vă-ntreb pe voi aşadar, dacă într-o lume în care suntem conştienţi că nimeni din evantaiul valorilor, corectitudinii, nu va avea intrare pe uşa din faţă, nu va fi lăsat să aducă o schimbare pozitivă la nivel de turmă, dacă în astă lume se merge pe ideea supraveţuirii "jungle style", atunci dragii mei, de ce vă luptaţi cu morile de vânt?
Ne doare când cineva ne invidiază nivelul evoluţiei noastre, la unii mai precoce, la alţii mai evidentă, evoluţie care face departajarea clară a tot ceea ce înseamnă decalaj între individual şi global.
Ca atare, ne doare când nu suntem apreciaţi la justa valoare, cand ne este înfrânată dorinţa clară a zborului, ascensiunii, ne limitează sau/şi condiţionează de la tot ceea ce suntem ca specie presupusă a fi în continuă evoluţie :)
Care evoluţie, dragii mei?
La câte genii s-au tot născut de-atâtea veacuri, am fi evoluat de N miliarde de ori până acum, dacă am fi apreciat o schimbare majoră la timpul ei.
Dar ce am ales să facem?
Am ales să-i îngropăm de vii pe cei care aduc nota adevărului suprem, am ales să punem "adevărul pe cruce", să-i răstignim pe cei care văd şi cu alţi ochi realitatea unui sistem impus, am ales să-i marginalizăm vieţi la rând, considerându-i nebuni, alienaţi, ciudaţi, anormali, frustraţi, anarhici, răzvrătiţi, sau "altfel" - toate aceste calificative stau sub abajurul cotat a fi clar-patologic, de către aceia care nu vor accepta niciodată o SCHIMBARE în sistemul care-i avantajează.
Şi dacă Eminescu a fost cel mai recent indiciu de curaj, revoltă, viziune, deschidere, profunzime, în faţa unui astfel de sistem, repercursiunea a fost evident înăbuşită, pervertită, tratată cu manuşi, deviată de la faptele reale.
Eminescu a fost închis, bătut, dozat cu pastile, forţat să accepte această lume în care el nu vroia decât să aducă o nouă optică, o nouă schimbare!
A reuşit?
Şi-apoi ca el sunt mulţi, în viaţă chiar, care odată remarcaţi în timpul vieţii, vor primi acelaşi tratament, până când un "nene" din categoriile 4 şi 5, se va folosi de numele acestora după moarte şi uite aşa mai aflăm şi noi că a existat un geniu, sau un om deosebit, sau un mesager al adevărului, dincolo de realitatea dată.
Dacă ochi pe ochi scoate, dacă sonoritatea lumii ăsteia nu va propulsa valorile, schimbarea, viziunea, deşteptarea maselor, tratamentul egal al celora care fac apel la şansa de a deveni mai buni, atunci mă întreb ca şi voi, la ce bun să te naşti aşa?
Cu ce vom ajuta omenirea asta să se salveze, cand zeci de mii de ani la rând am căsăpit şi îngenunchiat "samaritenii ei"?
De ce vă minţiţi copii că vor ajunge mari, deştepţi, liberi în simţire şi gândire, capabili să aducă lumii o nouă revelaţie, o nouă vertebră coloanei societale?
De ce îi minţiţi că valorile spirituale transcend materialul lumii asteia, de ce le vorbiţi de un Dumnezeu care a ajuns pe cruce tocmai pentru că nu l-aţi lăsat să fie, ceea ce azi ne învăţaţi despre El?
De ce le puneţi diplome în braţe şi aşteptaţi să vă schimbe lumea, când odată ajunşi în faţa lumii voastre, le tăiaţi aripile, le frângeţi zborul?
De ce le vorbiţi despre adevăr, despre puterea iubirii din el, despre mântuirea prin dăruire şi necomplacere, când voi sunteţi exemplul lor de minciună, resemnare şi compromis?
De ce îi pregătiţi pentru o lume nouă, un sistem nou, votând de sute ori la rând tot un sistem perimat, opac, manipulator?
De ce mai speraţi la valorificarea tinerelor talente, oamenilor liberi în cuget, curajului de manifestare a voinţei proprii, liberului arbitru, când însăşi lumea voastră nu cunoaşte acest traseu evolutiv?
Vă miraţi că există invidie, ură, duşmănie, gelozie, hoţie, manipulare, minciună, dorinţa abuzivă de putere, dar nu asta e lumea pe care o cultivaţi individual de-atâtea secole?
Scrieţi istorii, promovaţi pacea în lume, egalitatea-n drepturi, abolirea prejudecăţilor, dreptul la libera exprimare, dar când toate astea se găsesc în semenii voştrii, ce faceţi apoi?
Nu vreau să dezarmez nimănui fărâma de speranţă, dar vreau să dau răspunsul pentru toţi cei care se regăsesc în spusele mele:
Este inutil să schimbi lumea LOR, dar este impetuos necesar să schimbi lumea ta interioară, pentru că din puţinele valori care mai există pe acest pământ, care au existat mereu si care vor exista, în pofida piedicelor cu care se vor confrunta fiecare, putem să deschidem ochii mari, să ne găsim noi între noi şi chiar dacă acest sistem infect si impenetrabil nu ne lasă să ne adunăm cu toţii, să o facem măcar la scară mică, chiar şi aici, în lumea asta virtuală.