MĂ LAŞI SĂ MĂ JOC PUŢIN CU MINTEA TA?

Fragment din "Şah lui Dumnezeu", Edit. Junimea, Iaşi, 2010
[Celestine] 

"I don't trust angels anymore.

They are the perfect place for devil to hide."

Întrebarea mea e: CINE TRECE PRIN NOI?

Cu întrebarea asta am pornit la drum şi m-am oprit o vreme să gândesc asupra-i.

Se vorbeşte atât de mult despre puteri supranaturale, e plin internetul de "iniţiaţi", preoţi cu har, bioenergoterapeuţi şi alte apariţii "atlantice" de te doare mintea.

Au apărut tot felul de filme, filmuleţe, gen "The Secret", "Zeitgeist", fenomene revelatorii dom'le, care ne-au adus "adevăruri" pe tavă, de nu mai ştii cum să ieşi mai repede din sistem şi să dezbaţi problema "The New Order" şi alte elucubraţii de propagandă.

Dacă vă e foame de ceva nou şi vreţi să vă simţiţi răzbunaţi în faţa unui sistem bolnav care spală creier vieţi la rând, vă recomand ceva mai pe gustul meu:

The planet is fine
THE PEOPLE are fucked!

Am o întrebare pertinentă zic eu, dacă cu toţii suntem conştienţi de sistemul în care trăim, de tot "bullshit-ul" înghţit ani la rând, de dorinţa obsesivă de a avea un cioban la oi, atunci dragii mei, "WHAT A HELL IS WRONG WITH YA"?
Şi singurul răspuns domestic care-mi trece prin minte, ar fi : CINEVA SE JOACĂ CU NOI!
Bun!
Dar cine?
Ei bine, pe segmentul acesti întrebări m-am gândit să adun eu toate epistemologiile gratuite, din ce aţi mai citit, vizionat, auzit şi voi şi să le punem grămadă, să vedem ce iese.
Şi pentru că se ştie, suntem niste porţi spre univers, atunci avem ideea de bază clară: 

PRIN NOI SE TRECE CA PRIN CODRU!

Problema nu e că umblă licuricii de sus în jos prin carapacea noastră, o nu... problema e că noi îi lăsăm să umble, mai mult de-atât, începe să ne placă cum ne gâdilă la suflet, minte, mai ales când suntem "downcast", depresivi, vulnerabili, obosiţi, saturaţi, etc.
Dar ce te faci când ei trec, tu habar n-ai, nu ai nici un fel de control asupra ta, nu ştii de ce şi pentru ce te simţi cum te simţi, nu ştii de ce ai omorat-o pe soacră, iubită, calul vecinului, copilul care plângea cam mult la ore matinale, ş.a.m.d., pentru că VOILA! s-a găsit explicaţia plauzibilă: EXISTĂ NEBUNI!
Şi-acum vine şi întrebarea logică, CE SUNT NEBUNII?
Să vedem o mică clasificare:
Din punct de vedere MEDICAL = (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement cu afecţiuni patologice.
RELIGIOS = om posedat de spirite malefice.
Bun.
Ce dovezi aduce ştiinţa medicinei? Nici una!

Psihiatria dă verdicte conform EFECTELOR, nu CAUZEI!

Medicina nu stie cauza nebuniei!
Ups!
S-a făcut atâta vâlvă despre problematica cromozomială, despre cromozomul zburdalnic care face "jump up" l-aş numi "cromozomul 24", fără sa ma leg de trizomie sau de sindromul Down şi alte cele, pur şi simplu aşa i-am dat eu nume.
Dar ia să vedem ce zice ştiinţa: "Nucleul fiecărei celule umane conţine 23 de perechi de corpusculi purtători ai caracterelor ereditare specifice organismelor gazdă. Aceşti corpusculi poartă numele de cromozomi. Câte un cromozom din fiecare pereche provine de la mama, respectiv de la tatăl posesorului.
Întâlnim 23 de perechi de molecule de ADN. Aceştia sunt cromozomii d-voastră. Fiecare celulă umană are 46 de cromozomi şi aceştia vin în perechi. Un cromozom din fiecare pereche provine de la mama şi celălalt de la tatăl d-voastră.
Şi cu toate că avem numere diferite de cromozomi faţă de alte specii, conţinutul total de material genetic al acestora este adesea, în mod surprinzător, identic."
De exemplu, acest copil şi acest şoricel au o mutaţie la nivelul aceleiaşi gene, având drept rezultat pete albe asemănătoare la nivelul stomacului şi frunţii.

Acest fir continuu de ADN, această moleculă enormă ca o bandă Moebius, este un pion important normalităţii noastre.
Dar ce facem însă, dacă dincolo de explicaţiile pur ştiinţifice, medicina nu poate da diagnostic pe fundamente sigure?
Ce face medicina?
Dă diagnostic în urma efectelor "bolii", pentru că mai nou, tot ce vine peste normalitatea dată se numeşte: BOALĂ!
Deci suntem în proporţie de 90% o specie bolnavă!
Fie că e o anomalie fizică, psihică, sau metafizică - suntem nişte oameni bolnavi pe care sistemul îi face bine!
Comic, nu?
Într-o lume bolnavă, se presupune că nici sistemul nu ar fi sănătos, corect?
Păi dacă sistemul e corupt, cum ne vindecă?
Cu ce?
Prin ce?
Din ce?
Şi ajungem iar la sărmanii doctori, psihologi şi/sau psihiatri, oameni de ştiinţă, care ne vindecă!
Cum poate un om bolnav vindeca un om bolnav?
Cum poate o ştiinţă bazată pe probabilităţi şi efecte să dea un diagnostic fără a avea sursa lui?
Dacă psihiatria e incapabilă să delimiteze cauza anomaliilor psihice, vine şi religia care dă un alt diagnostic - POSEDAREA!
Bun, cu ce "pastiluţă" tratează ei?
EXORCIZAREA, dragii mei.
Păi bun aşa, când pacientul merge la terapeut şi e calificat clar a fi un pacient cu probleme şi i se dă pastile, inoculând tot felul de motivaţii pacientului, ce te faci dacă pacientul în loc să se ridice de pe scaunul de şedinţă şi să plece, el începe să leviteze!
Da! Simplu. Se ridică de la sol şi se uită la doctor de sus.
Nu râdeţi, au fost cazuri.
Ce pastilă-i dai atunci?
Pentru schizo sau pentru paranoia?
Pentru depresie sau pentru boala Pick?
Sau pentru accelerarea masei gravitaţionale? :)
Ei bine, cea mai frumoasă confruntare în acest sens, ar fi păcat să vi-o dau numai în cuvinte, vă recomand aşadar un film inspirat dintr-un caz real, cu final măsluit - American way, dar dincolo de asta, există şi un dialog foarte interesant, între o parapsiholoagă şi un Dr. Psihiatru, în cadrul unui proces, în prezenţa unui preot condamnat. Urmăriţi acel dialog, mie una mi s-apărut mai mult decât veridic ca şi punct de plecare.
Aveţi mai jos trailer-ul.

VI-L RECOMAND!

Ţin să precizez că filmul are o încărcătură nu tocmai pozitivă, imaginile sunt terifiante, dar până să-i facă americanu' praf-adevărul, aveţi unele piste interesante de cercetat.
Bun, am stabilit clar că înghiţim pastiluţe de spălat creierul pentru a trăi într-un sistem normal, dar totuşi întrebarea mea rămâne-n picioare:

CE TRECE PRIN OM?

SUNTEM PORTALURI 

UNIVERSUL FACE "IN-OUT" PRIN NOI

Se stie deja asta şi am speculat fiecare metodă posibilă de a activa chakre şi alte minunăţii care să ne dea "dumnezeirea" în corpul ăsta firav.
Problema nu este că testăm marea cu degetul, ci că habar n-avem de repercursiuni.
Gândiţi-vă că odată ce accesăm aceste "forţe", ele nu ne vin pe tavă.
Odată cu ele şi încărcatura lor trec diverse tipuri de energii, de nivele diferite.
Ce sunt acele energii şi cum le facem faţă, este practic răspunsul întrebării mele de mai sus!

 CE TRECE PRIN NOI 

ŞI

DE CE NE LĂSĂM INFLUENŢAŢI DE ASTA?

Un preot ar spune - Dumnezeu
Un parapsiholog - ar vorbi despre nivel energetic şi starile lui: astralul inferior si superior
Un om de ştiinţă ar numi această "trecere" pură coincidenţă sau efectul minţii noastre creative.
Dacă însă le punem în faţa dovezilor, nici una din aceste 3 categorii n-are o explicaţie clară, totul se reduce la speculaţie, manipulare, pervertire a unui adevăr la care nu avem încă acces.
Dacă un psihiatru aude un om vorbind pe 2 voci: clar îl va încadra ca fiind un caz labil cu dublă personalitate.
Dacă vocile mai reprezintă şi o limbă moartă, ups - se strică treaba ştiinţei.
Preotul însă vine tacticos şi deschide cartea lui Vasile, îî trânteşte rapid o exorcizare şi l-a liniştit.
O vrăjitoare care apelează tot la simboluri religioase sau oculte, gen icoane, cruci şi alte mirodenii, va pune totul pe seama vrăjilor, voodoo.
Un parapsiholog medium o să ne vorbeasca de vreun spirit care-l posedă sau mai ştiu eu ce fenomen poltergeist.
Paradoxal ştiinţa, care deşi e "anti" tot ce vine "meta-informaţional" practică hipnoza!
Iată câteva exemple: Medicina psihosomatică foloseşte ca metodă psihoterapeutică hipnoza.
Psihiatria utilizează hipnoza în tratarea nevrozelor anxioase, a fobiilor şi a obsesiilor.
În medicină, anumiţi practicieni folosesc metoda pentru tratarea şi îngrijirea celor mai diverse tulburări: afecţiuni cutanate, afecţiuni de stomac, enurezisul, etc.
În unele ţări, hipnoza este folosită în stomatologie şi la nastere fără dureri.
S. Freud a folosit hipnoza în tratarea nevrozelor. În plus, hipnoza poate fi provocată şi la animale.
Şi totuşi, ce este hipnoza?
Hipnoza, prin definiţie, este o stare modificată de constiinţă, tranzitorie şi artificială, provocată prin sugestie de către o altă persoană.
Deci MANIPULARE MENTALĂ clară.
Se cam bat cap în cap teoriile lor, având în vedere că singura specie raţională este omul, deşi hipnoza se aplică şi la animale.
Aici nu mai e vorba de o conştiinţă raţională cum o numesc ei, ci de o conştiinţă pură.
Aşa că o să delimitez termenii:

CONŞTIENŢĂ(care ţine numai de psihicul uman) 

şi

CONŞTIINŢĂ(vocea interioară a sinelui, iubirea divină, sursa verticală a tot ce numim meta-identitate)

In acest sens hipnoza nu lucrează cu psihicul uman, ci la nivel de conştiinţă, fie că e vorba de o hipnoză activă sau pasivă, avem capacitatea de a transcende prin hipnoză, iar regresiile devin practic călătorii în astral.
Deci hipnoza e clar un act de decorporalizare care poate fi controlat.
Cum de ştiinţa nu recunoaşte asta, mai ales că tratează cu ea?
Apoi tot ştiinţa vine să conteste tot ce nu vine palpabil. Hilar, nu?
Uite aşa se bat cap în cap unele aspecte şi ne trezim pendulând ori între ştiinţă şi religie, ori între religie şi ocultism sau viceversa.
Într-o stare de transă, provocată sau involuntară, prin care sufletul se spune că ar călători în astral, când revine în trup, nu vine cu mâna goală.
Aduce cu el o încărcătură anume, se deschid nişte portaluri, se face apel la unele vibraţii de joasă sau înaltă frecvenţă. Vorbim totuşi de 9 straturi superioare ale astralului şi 3 straturi de joasă frecvenţă ale astralului inferior.
Gândiţi-vă numai când astralul superor se întrepătrunde cu cel inferior prin stratul aşa-zis comun, sau stratul rătăcirilor, aşa apar blocajele la nivel de hipnoză şi în conformitate cu aceste întrepătrunderi, nu toţi sunt avizaţi ca să se poată proteja la nivel spiritual, când se călătoreşte dintr-un nivel cu vibraţie joasă într-unul cu vibraţie înaltă şi invers.
Entităţile de joasă vibraţie ale astralului inferior pot pătrunde în astralul superior, deoarece călătoria la nivel astral se face doar prin rezonanţă.
După ce murim însă, fiecare dintre noi intrăm în stratul reprezentat de energia tradusă de faptele noastre săvârşite-n timpul vieţii.
Nu se poate trece de la un nivel mai jos la unul mai înalt, în schimb, entităţile din straturile superioare pot călători în straturile inferioare, dar vibratia joasă ale acestora nu le va face călătoria prea plăcută.
Fiecare strat este locuit de entităţi corespunzatoare, este o lume cu un nivel existenţial.

Dar ce este astralul până la urmă?

         Am vorbit de nivele energetice, astralul este aşadar un nivel energetic care se găseşte în întrepătrunderea planului fizic cu cel mental.
 Dacă însă ne referim la starea de conştiinţă, corpul astral este un înveliş al corpului mental, este stadiul vibraţional prin care orice entitate fie ea şi superioară are acces, chiar şi noi, cei din planul fizic. Nu este recomandat însă să călătorim în astral şi spun asta nu pentru că nu avem o pregătire anume, ci pentru că ne-am născut cu un nivel anume şi trebuie mai întâi să consumăm stadiul ăsta.

Este adevărat că orice om este înzestrat cu o capacitate energetică anume, pentru că în fiecare din noi sălăşluieşte divinul, dar câţi dintre noi am ajuns la conştientizarea sinelui, fără să facă abuz de forţa interioară, uitând de fapt că Dumnezeul din noi nu înseamnă a folosi o baghetă magică pentru a face "minuni" aşa cum se întâmplă cu aşa-numiţii "iniţiaţi", care au uitat că singura minune este insuşi omul.De ce nu e recomandat să ne jucăm de-a Dumnezeii? 
Spuneam că intercalarea spaţiilor şi interdimensionarea lor duce practic la un schimb vibraţional care presupune întrepătrunderea energiilor de joasă şi înaltă vibraţie.  
Când facem o regresie în astral, gândiţi-vă ce aducem cu noi? Câţi ştiu să disocieze cu ce încărcătură se reîntorc şi care-s consecinţele?
Mulţi dintre cei care călătoresc în astral folosesc energia prin comportamente abuzive gen: manipulare, autoritate, false identităţi.
Folosesc diferite ritualuri sau forme de iniţiere yoghină, sau orice alte trimiteri oculte sau ezoterice.
Se numeşte că aceşti indivizi fac risipă de energie, deşi practic starea de oboseală şi epuizare care apare după o şedinţă terapeutică este un indiciu clar că aceşti iniţiaţi nu apelează la energia proprie, ci la alte surse de energie din afara lor, care-i consumă.
Alimentaţia proastă, faptul că se înfometează, reduc carnea din alimentaţie pentru a "creşte vibraţiile" spun ei, este o mare inepţie.
Pentru că vibraţiile nu cresc, ci coboară şi fac loc altor energii de joasă vibraţie sa le ia locul.
Gândiţi-vă că în trecut orice Shaman ştia să folosească substanţele de origine naturală (vegetală, animală ori minerală) sau de sinteză, susceptibile să modifice într-un mod oarecare activitatea psihicului şi comportamentului uman. Diferenţa dintre ei şi noi cei de azi, este că un Shaman avea controlul substanţelor psihoactive, cu ajutorul cărora ei călătoreau în astral, noi nu-l avem!

Aceste substanţe acţionează direct asupra sistemului nervos central, influenţând inegal, selectiv sau global, atât funcţiile psihice instinctive cât şi procesele mintale şi emoţionale: acoolul, opiaceele, derivatele cannabisului, sedativele şi hipnoticele, cocaina, halucinogenele, tutunul, solvenţii volatili şi alte substanţe psihoactive.
Hipnoza de exemplu, este o altă dovadă care poate duce la repercursiuni, mai ales că noi oamenii în loc să ne conştientizăm ca entitate în planul fizic, să învăţăm transformările şi interacţiunile la acest nivel, forţăm alte planuri, fără ca nici măcar să avem controlul planului ăsta.
Vorbeam de Memorie Ancestrală, care practic este apartenentă memoriei cosmice, aşa cum ne aminteşte conceptul Akashic((akasha - in sanscrită înseamnă cer, spaţiu, cosmos), concept care vorbeşte de conservarea amintirilor atât vizuale, auditive sau doar gânduri, se numeşte că v-aţi informat din memoria ancestrală, sau memoria cosmică - Akashic.
De aici şi deja-vu-urile sau orice altă amintire despre voi înşivă, prin care fără să conştientizaţi, apelaţi în acel moment la o întoarcere în astral, de unde preluaţi informaţia.
Se vorbeşte foarte mult despre taina bisericească, despre informaţiile stăpânite de cei care au semnat aceast pact cu tăcerea.
Nu e nimic nou sub soare. Şi cei din segmentul relogios, stăpânesc aceelaşi meniu de "intrare-ieşire" în memoria colectivă.
Manipularea există şi la nivel religios şi nu mai e un secret.
De ce femeia nu are voie în altar?
Mulţi dintre noi ştiu de ce, poveştile lor manipulative şi comice sunt deja trecute, mai ales că predominanta sistemului patriarhal se făcea cunoscută încă de la Constantin cel Mare şi chiar înainte de acesta.
Călătoriile în astral făcute în stadiul oniric au şi un cod decodificator prin ceea ce unii numesc Taina Oniromanţiei.
Oneiros - înseamnă vis în limba greacă, iar manteia - e o profeţie şi a luat numele de mantică(divinaţie) nu întâmplător. Putem primi informaţii profetice prin vis. Ceea ce unii numesc a fi informaţii venite din viitor, eu le numesc informaţii deja trăite pe care le-am ales a priorii şi vin pe cale intuitivă, având acces la noi prin 3 stadii ale memoriei:

Memoria planetară (tot ce ţine de raţiune)

Memoria solară (ancestrală) 

Memoria divină (recunoaşterea Dumnezeului din noi)

Toate cele 3 nivele manifestă preluarea amintirilor în stadiul oniric clasificându-le în:
Vise profetice de prevenire, iniţiatice care ne sunt ghid în călătoriile noastre, visul telepatic - de conectare la alte entităţi, visul vizionar - care practic face apel la entităţile cu o anumită deschidere, putere de transmigraţie şi care face legătura cu visul-presentiment, tot un vis intuitiv şi nu în ultimul rând visul mitologic - toate dau practic o cheie spre lumea la care conectăm, fie în dimensiunea noastră, fie în alte dimensiuni.
O să vorbim despre toate acestea într-o postare viitoare, nu înainte de a înţelege că suntem seminţe divine, că avem acces la tot ce înseamnă univers şi consistenţa lui, dar nu am venit aici să refuzăm ceea ce suntem, am venit în stadiul ăsta pentru a ne îndeplini lecţiile neîvăţate la timp. Atât timp cât vom face salturi uriaşe de la un stadiu la altul, fără să ne conştientizăm ţinuta elementară a Eului, riscăm să aducem după noi lumi în alte lumi nepregătite să coexiste, pentru că dragii mei... 

 NU POŢI ÎMBRĂŢIŞA CERUL

DACĂ N-AI ÎMBRĂŢIŞAT DEJA PĂMÂNTUL!

Ne jucăm cu ceea ce nu cunoaştem - asta duce la manipulare şi declinul speciei, pentru că nu suntem pregătiţi să ne aşezăm aripile între umeri, cât timp n-am învăţat încă să fim: OM!

ŞAH ŞI ADEVĂRUL MAT

Fragment din "Şah lui Dumnezeu", Edit. Junimea, Iaşi, 2010 [Celestine] 
 
DOAMNE - CÂND SPUN DUMNEZEU, 
DE UNDE ŞTIU CĂ ŢIE-ŢI SPUN?

Unde să te caut Doamne?
Pe stânci murit-am
Cu mâinile pe piept ţi-am stat.
Ce vrei mai orb din mine,
Preţ să-ţi dau.
Mi-s singur Doamne,
Printre stânci şi oameni
Mi-e tot una.


Azi am văzut cum se moare...
E trist.
Mă simt jucat pe nedrept,
Dar ce ştiu eu...
Care adevăr cerule?
Arăţi mereu la fel.
Ce s-a schimbat?
Lipsa ta, lipsa mea?
Unde să mă caut?
În mine nu mai e loc.


Şi-ţi plec iar,
Şi te dezic de mine.
Nu râde, e firescul.
Tu m-ai dat mie,
Tu să mă iei!
Mi-am vândut adevărul,
Pe 2 voci.
Care din ele e a ta?
Să-ngenunchiez?
Aş face-o!
De-aş şti că asta,
Mi-e ultima ivire!

RUGĂCIUNEA

Eu sunt omul.
Călătorul cu faţa spre Apus.
Vocile au trecut prin mine.
Atunci erai în şah.
Nebunul de alb în devenire.
Mă rog.
Cerului din 4 colţuri spre răsărit.
Observatorul e CEL 4.
M-a învins.
Dar nu m-a câştigat.


Şah la regină.
Lilith e punte spre Cel 4.
Nebunul de alb mi-a tăiat calea.
Observatorul e în faţă.
Tură la rege.
Mă rog.
Cerului să se repete.
O nouă partidă,
O nouă remiză.
Cerc.

MUDRĂ

Universul.
Între degetele infinitelor căutări l-am cuprins.
Atât ne e dat.
Omul s-a născut să fie Om.
La capete, pământul i-a fost tablă de şah.
Cugetul şi simţirea l-au răsfrânt în 2 culori.
Azi e alb şi negru.
Călătorul s-a născut la mijloc.
A uitat.
Din vise şi zgomot ne e plămădită inima şi dorul.
Alergăm iar şi iar, înainte şi înapoi.
Din când în când îi dăm şah lui Dumnezeu.
Atunci el ne respiră în faţă cu iubire.
Atunci ne dă remiza uitării...
Atunci redevenim.

ŞAH LUI DUMNEZEU

Fragment din "Şah lui Dumnezeu", Edit. Junimea, Iaşi, 2010 [Celestine] 

 

Mulţumesc pe această cale Ralucăi Petruc, care mi-a confirmat încă odată trăirea cunoaşterii prin anamneză. Ţin să menţionez că dialogul de mai jos, (pe cele două voci), va fi scris între ghilimele, întrucât este sursa autentică a informaţiilor care au ajuns la mine.  

Shukriya

ANAMNEZA

"Este un loc comun atât pentru practica "terapiei" religioase creştine, cât şi pentru practica medicinei propriu-zise. Există opinii care susţin că rolul anamnezei nu este numai acela de a retrezi la viaţă amintiri adormite sub păvaza anilor, ci şi de a resuscita energii şi forţe mântuitoare."
În cazul de faţă putem da o altă conotaţie anamnezei făcând o incizie direct de la rădăcina cuvântului, este practic o procedură "dicteu" prin regresie.
Pentru cei care sunt însă familiarizaţi cu termenul medical la propriu, rog a se ieşi din acel context şi a trece pragul unui alt tărâm şi anume - amintirea ancestrală.

REGRESIA 

"Este o intoarcere în timp, în vieţile noastre trecute, resimţind trăirile şi sentimentele de atunci. Orice problemă, orice durere şi suferinţă provin de undeva, din trecutul acestei vieţi sau dintr-o viaţă anterioară, numite şi plăţi karmice. Cauza acestor probleme este de obicei neiertarea celorlalţi sau chiar a noastră. Karma se poate ameliora prin iertare şi iubire. Revenind în acele vieţi ne putem vindeca, ierta şi iubi. Totul depinde de noi şi de voinţa noastră divină.
Aşa-numita lege karmică ne învaţă că neiertarea şi ura duc la aparitia bolilor, la durere, astfel că orice rău sau orice bine facem se intoarce iar la noi, la un moment dat."

Fiecare dintre noi putem avea o regresie, fie în stare onirică, numită şi decorporalizare în stare Alfa, atunci când suntem pe cale să adormim sau când ne trezim. Undele Alfa apar în mod natural, mai ales când visăm cu ochii deschisi, dar pot avea loc şi când ne aflam în stare de relaxare sau în transă hipnotică.

Hipnoza poate fi pasivă când suntem sub hipnoza unui ghid, sau activă când intrăm singuri în regresie.
Dacă aţi trăit o asemenea stare, dacă v-aţi trezit brusc din somn şi aţi constatat că nu vă puteţi mişca de la gât în jos, senzaţia de pareză şi emoţii puternice, până la fribilaţii şi neputinţa de a scoate vreun sunet, dacă v-aţi privit din afară şi v-aţi văzut în poziţia orizontală de somn, nu intraţi în panică, se numeşte că trăiţi o decorporalizare spontană.

Cele patru stări principale ale creierului, care pot fi măsurate prin intermediul electroencefalogramei sunt: Beta, Alfa, Teta si Delta. Am vrut să menţionez asta, pentru a vă familiariza cu termenii şi pentru a înţelege ce se întâmplă cu unii dintre voi.

Cu toţii, în perioada copilăriei am visat că zburăm, sau că suntem poziţionaţi pe ceva înalt, iar la un moment dat am căzut în vis în gol, fie de pe o scară, acoperiş, munte, etc. Proiecţia senzaţiei de cădere în gol a urmat cu trezirea noastră şi sentimentul acut de gol în plexul solar. Ei bine, se numeşte că aţi avut o decorporalizare în starea de veghe, iar revenirea în corpul fizic a fost bruscă. Nimic nu ne e străin, însă nefiind în cunoştinţă de cauză, preferăm să ascundem aceste trăiri, simţiri, pentru a nu fi judecaţi sau rejectaţi din sistemul normalităţii.

 

Spuneam într-o postare mai veche, că unii dintre noi se nasc cu amintirea ancestrală, fie că la naştere ei suferă un şoc la nivel psihic şi nu numai, poate fi un accident sau moarte clinică, fie că vor trăi asta pe parcurs, aceşti oameni se nasc cu deschidere, deschidere care duce la un aşa-numit "MEMORY-GAP".

ŞAH LUI DUMNEZEU 

 PARTIDA ÎNCEPE!

CE TRECE PRIN NOI - NU E DUMNEZEU!
DUMNEZEU NU TRECE, EL ESTE ÎN NOI!

"Mă plimb prin mine.

Nu există mijloc.

Ne retragem, încadrăm şi setăm mijlocul.

Ne-am aşezat câte 3, pe disc de lumină,

3 în genunchi, capul plecat,

(i)ele joacă în cerc rotind mandala.

Cel 4 ţine discul cu un deget,
Arată, vede în ochi, în ei, în sus."

Poziţionarea celor 3 formează un triunghi, îngenunchierea celor 3 se încadrează într-un disc, iar al 4-lea venit este Observatorul - cel dezis de disc, care observă din afara triunghiului. Este cel care vorbeşte prin deschiderea celui ales. Martorul acestui dialog este călătorul care dă formă.
Am ales un Eu in alt Eu, o transpunere a informaţiei în decodificare, o disociere a vocilor din mental în afară.

Iată ce ne arată vocea prin călător:

"Oglindă în noi,

Închide ochii şi priveşte-te.

O palmă în sus, una pe frunte.
Picior-triunghi, genunchi-în gene.
Le zboară zborul firelor...
Nu există zbor, există reţinere"

CĂLĂTORUL RĂSPUNDE:

"Să fim liberi în stele,
"Ne-am agăţat lanţuri de spate ca să plutim.
CINE E PREGĂTIT SĂ FIE?"

ŞAH LA REGE

VOCEA DIN CĂLĂTOR MUTĂ PIESA:

  "Reducem tot la 0 şi 1
1 e succesorul lui 0.
UNUL e succesorul nimănui"

CĂLĂTORUL RĂSPUNDE:
"Nu e nimeni singur.
Din Nimeni - devenim.
Cu încă unul redevenim nimic.
Să fie singurătatea, unul?
Să fim 3?
Impari?
Ne zic că Trinitatea e Unul...
3 în Z2={0,1}
Nimeni nu crede."

OBSERVATORUL ÎN REMIZĂ CU MOARTEA

MOARTEA ÎI SPUNE:

"În viaţă, în disc, în privire,
Plătim în rate.
Ţi-a aşezat pe tâmplă poarta,
Tu ai rupt din gard şi ai deschis prin bărbie.
Şi munţi, văi, ape, străbate până la disc.
Tu - CEL 4 vezi urcuşul înspre nor."

OBSERVATORUL RĂSPUNDE:
"Din ochi, arhangheli însetaţi de rază,
Ruginiţi, încătuşaţi de aripi, scot sunete de disperare
Şi gura zice şi merge.
Cei 3 aşteaptă.
Eu sunt Cel 4.
Cel 4 e Ea - Lilith
Tu redevii nimicul!"

DUMNEZEU E ÎN ŞAH - MOARTEA SE DEZICE.
OBSERVATORUL AŞTEAPTĂ

OBSERVATORUL INTRĂ-N CĂLĂTOR ŞI-I SPUNE:

"The fool searches for answers.
Run, rabbit run.
Dig that hole, forget the sun,
And when at last the work is done
Don't sit down it's time to dig another one."

DIALOGUL UNUI NON-EU:

"Oboseală organică,
Mereu înconjurată de NON.
Lunile sunt- aceeaşi lună.
Văzută 31, văzută 27, 30 sau 3, sau 6.
Plictis, mediocritate şi apăsare
Răceala cu stări febrile,
Agonia morţii în viaţă.
Şchiopatat - Non-eul, Non-zeul."

CĂLĂTORUL:

"Suntem Timp?
Mereu rotind, mereu aceeaşi.
Parcă-mi amintesc:
În ochi, o lună. În ochi, o lume.
În păr, o viaţă. Pe frunte un vis,
Crescând pe faţă.
Pe nas, simtirea. Pe gură, orbirea.
O geană spre sprânceană."

OBSERVATORUL:

"Era acolo de înainte.
Cine face mutări?
Fascinaţia?
Piatra de râu,
Rege la D2.
Să vadă soarele în tot spatiul lunar."

ŞAH ÎN NOUA ÎMPĂRĂŢIE!

CĂLĂTORUL STRIGĂ LA CERURI:

"Răspunsuri şi întrebări

Semne, simboluri. Lumi şi fapte.

A small step for (hu)man,

A giant leap for kind man.

Orice, ori ce?
Umblăm după poveşti şi am găsit realităţi.
Să fie 24 ajunul celor 26?
Cerc în cerc.
E rău când răul nu ţi-e rău.
E bine când orbeşti şi te plimbi în tine.
SUM ERGO NIHIL SATIS EST.
Să fie simetrie, asta-i!"

OBSERVATORUL RĂSPUNDE:

"Întrebare pentru celălalt ochi:
A răbda versus răbdare?"

DUMNEZEU E ÎN ŞAH

OBSERVATORUL SPUNE POVESTEA

"Bătrân cu stele în par,
Un ochi - ea,
Un ochi - soarele.
O gură cu 74 de dinti metalici...
Urechi înmarmurite, munţi stâncoşi.
Timp crescut.
Aşteaptă ieşirea din orbită."

"Întoarcerea la viu.
Un mic retuş spre perfecţiune.
O rotire, o îmbrâncire şi-un balans.
O lumină fara întuneric şi o stea alături.
Învaţă Charleston şi prinde culori.
Roşul il joacă în joacă.
Eliberează şi impleteste cu alb, cu albastru.
Iarăşi negru.
Cei 74 se rotesc - mecanismul infinitului în lanţ.
Un sunet sacadat, mereu acelaşi râs."

ARANJAREA PIESELOR

DUMNEZEU IESE DIN ŞAH

NAŞTEREA CĂLĂTORULUI

"Mereu uită.
Timpul e întinerit.
Vrea să privească dincolo de lume,
Să-i cadă aripile şi să devină zbor.
Să fie ochi din nou, să vadă.
Doar sunetul lipseşte.
Doar noaptea, muzica i se atinge de creştet.
Aproape 24."

 DIALOGUL VOCILOR:

"Nu mă mai întreba, pentru că răspunsurile mele nu sunt ale tale.
Trăieşte-ţi viaţa cu visul unei nopţi de vară.
Trăieşte-ţi viaţa cu faimă, sau casuţa cu gard.
Asculta din tine, cu tine, nu impune ce nu-ţi aparţine."

VOCEA 1"Reordonează iar şi te priveşte de sus.
Pattern-ul nu e cel ce-l vezi, crezut.
Cheia decriptării e în tine.
Ai grijă, in tine zeroul.
În fapt nu stiu nimic.
Soluţia nu e scrisă!"
 

VOCEA 2 "Şi oricât, oricum, noi cât ne întrebam şi dăm şi luăm - nu suntem!
Just let yourself be!
Fără ego, fără dacă, fără dar, doar cu har.
Soluţii noi pentru pierderi din vesnicie.
Hi(lar).
Ştim de la bun început ce-i rolul.
Noi reinventăm creaţia!
Idei noi pentru oameni doi.
Nu facem decât să continuăm ce au început alţii."

  CĂLĂTORUL ÎN VOCEA 2:"Ar trebui să înţeleg că adevărul e privit diferit de fiecare.
Ce spun eu nu e diferit de ce spui tu.
Tu vezi ce vrei, eu spun doar ce pot.
Trebuie doar sa FIM.
Nu să propagăm, nu sa înţelegem, nu să dăm soluţii.
Nu există soluţii, aşa cum nu există probleme.

ALEA IACTA EST

"Dualitatea NE deviază.
In doi, noi doi, căutăm,
Ne simtim singuri, ne vrem, ne dăm.
Să fim şi vom fi 1.
Vorbim de iubire când nu suntem asta.
Avem o IDEE.
Iar 2.
Nu exista mântuitori şi sfinţi, i
Iubiri mai mari, mai mici.
E 1 - E1 - rege."

 

ÎNGERUL CĂZUT MI-A VORBIT

"Am deschis aripile şi ai primit găsirea.
În noi, nimicul a-ici-ului.
Iar 2 aripi.
Am auzit infinitul şi l-a limitat urechea.
Minciuna noţiunii de minciună.
Priveşte altfel ce-i aici,
Reordonează ce iţi zic şi "A-L-F-A" cuvântul.
Nu exista greşeli de scriere, de înteles,
De om!"

CĂLĂTORUL CELOR 2 VOCI

"Mi-ai zis de YIN YANG
Eu şi tu,
Bine - rău,
Ordine şi haos,
Noapte şi zi,
Doi.
Mi-am zis că în 2 nimic nu este - doi e zeroul.
Spirala ciclică deasupra timpului.
Metamorfoza spaţiilor,
Nimicul.
Alb-negru - NON-culori
Adevăruri zise, dezise.
Dualitatea obsesivă - inexistenta.
2 e Non - Iluzia adevărului demonstrat.
Întoarcerea intoarcerii.
Punctul 2 e punctul 0
S-ul spriralei - sacrificiul."

ŞAH ÎN CREAŢIE

"Locul unde sfera devine cerc,
Unde linia devine punct,
Unde punctul devine spaţiu.
PUNCT-CERC-SFERĂ
Mi-ai dat cuvinte şi înţelesuri
Şi-am pierdut cuvântul.
2-ul din tot e aparentul paradox.
Cautarea nu e soluţia
Când spaţiul nu e spaţiu."

VI-L RECOMAND!

STALEMATE OR SOULMATE?

Fragment din "Şah lui Dumnezeu", Edit. Junimea, Iaşi, 2010 

[Celestine] 

 

       
      Singura mutare care nu poate fi făcută într-o partidă de şah, poartă numele de PAT sau STALEMATE, ceea ce determină jucătorii să ajungă la remiză. Pe limba mea, această mutare "nefăcută" poate fi asociată unei nealegeri sau posibilităţilor infinite, că să citez dintr-un film: "cât timp nu alegi, totul rămâne posibil". În cazul de faţă însă, unul din jucători nu are ce muta, motiv pentru care jocul devine o bătălie neterminată. Să facem aşadar diferenta între nealegerea "voluntară" şi cea "involuntară", ca să putem pătrunde în lumea celor ce aleg. În cazul unui "stalemate", jucătorul face o nealegere involuntară şi salvează cumva meciul, nepremiditat, astfel că direcţia lui cere remiza. 
Câţi dintre noi, în viaţa de zi cu zi, suntem puşi în situaţia asta? Să nu avem nici o putere decizională în a alege ceva, să nu găsim o posibilitate de a alege măcar soluţia cea mai puţin bună, dar să finalizăm tot printr-o alegere?

Vi s-a întâmplat să vă găsiţi în situaţii fără ieşire?

Remiza vieţii este practic repetarea circuitului ei, într-o altă formulă, cu un alt target, sub alt decor.

Această trimitere nu e întâmplătoare, am asociat ideea de "PAT" vieţii repetate, asta pentru că orice naştere se presupune a fi un "STALEMATE" al nealegerilor noastre din trecut. În cazul de faţă însă, am să fac trimitere la remiza sufletelor care, pe limba unora se numesc "JUMĂTĂŢI", cu precizarea trimiterii la trailer-ul filmului de mai sus, pe care e musai să-l vizionaţi, ca să înţelegeţi mai bine postarea mea.

În comentariile postării precedente s-a pus problema "sufletelor pereche", ce sunt ele, de ce se numesc aşa, dacă există, ce reprezintă şi care e rolul acestor "jumătăţi".

Ei bine dragii mei, pe marginea acelor dezbateri am să extrapolez subiectul, poate aşa ajungem să ne schimbăm puţin optica, să dezvoltăm şi alte simţuri, să lărgim aria întrebărilor şi căutărilor noastre.

Dragostea-i oarbă?
SAU NOI?

      Să delimităm termenii întâi:

     Ce e DRAGOSTEA şi ce e IUBIREA?

Un lucru e cert, nu e unul şi acelaşi lucru!

Oamenii au preluat termenii şi au dat conotaţia lor în funcţie de nevoile, căutările şi dorinţele lor. Asta face să apară contradicţia între nevoi, dorinţe, vise şi "iubirea" care nu le cuprinde.

Când spunem DRAGOSTE, spunem LEGĂTURA ANCESTRALĂ:

AFECT

DORINŢĂ

DOR

NEVOIE DE CINEVA

CHIMIE

APARTENENŢĂ

POSESIVITATE

EMOŢIE

TEAMĂ

NESIGURANŢĂ

FIOR

IMPLICAREA INTERESELOR

TROCUL (dăruiesc, dar vreau şi să mi se dăruiască)

FRICA DE PIERDERE

REGRET

GOL (când pierdem)

DEVIERE DE LA CALEA INDIVIDUALĂ

COMPLACERE

ETER

EFEMER

AGĂŢARE

MINCIUNĂ (creată pe fundamente egoiste)

RESEMNARE

COMPROMIS 

 şi toate astea pentru a fi cu EL/EA

Când spunem IUBIRE, spunem:

CONŞTIINŢĂ

TREZIRE

NEALEGERE

VERTICALITATE

REZONANŢĂ 

dar calea rămâne individuală

ETERN

AMINTIRE

RENAŞTERE

PERPETUUM

LIPSA REGRETULUI

LIPSA POSESIVITĂŢII

LIPSA VINOVĂŢIEI

LIPSA COMPROMISULUI

NEDEVIERE DE LA CALE

UMPLERE CONTINUĂ

ÎNTREG

Acum puneţi cei doi termeni unul lângă altul şi o să vă izbească antagonsimul sursei lor.
Dacă omul de la naştere şi până moare are nevoie de cineva, nu poate trăi singur, este o fiinţă care nu se poate echilibra fără semeni, atunci e clar că DRAGOSTEA UMANĂ ia locul iubirii din om, iubire care reprezintă practic, fundamentul şi chintesenţa noastră umană!
De ce DORINŢELE şi NEVOILE umane înlocuiesc iubirea din noi?
Simplu:

Egoismul nativ =

Teama de a nu fi singuri!

   Dincolo de natura umană pe care nu o judecăm acum, se găsesc intrările şi ieşirile sinelui nostru, le mai numim "plecări şi reveniri" , acel "du-te ~ vino", care ne ajută să ne amintim(pe unii dintre noi), ce am fost şi ce am ales să fim iar.
Aceste "plecări" cum le numesc eu, nu fac decât să ne ateste căutările, emoţiile puternice în faţa unor legături ancestrale care ne vor marca permanent viaţa. 

Legăturile pot lua formă emoţională ca fiind: simpatii neobişnuite, antipatii inexplicabile, apreciere, repugnă, dorinţă de a dărui necondiţionat, dorinţa de a face rău, altruism sau/şi egoism, idolatrizare, defăimare, ajutor de orice natură, obsesii, gelozii bolnăvicioase, paranoia, răzbunare, chiar şi acte de suicid sau crimă.

Lista extremelor poate continua, însă mă voi limita la poziţia lor şi efectele trăite încă din copilărie, mai întâi faţă de cei care ne cresc, apoi ele continuă în mediul nostru de socializare.
Nimeni nu şi le explică, însă cu toţii le trăim, experimentăm, cu toţii le simţim deloc străine, parcă renăscute şi recunoscute în noi, dar nimeni nu reuşeşte să le depăşească condiţia judecăţii lor, pentru că ne e mai simplu să le judecăm şi să trecem mai departe.
Din ce am enunţat mai sus se desprinde şi vasta poveste a "Sufletelor Pereche", poveste care începe tot nativ prin sentimentul puternic de a căuta mereu ceva, fie că acel ceva gravitează în jurul unui vis, dorinţă, entitate, sau în neliniştea noastră continuă de a ne găsi locul nostru pe acest pământ.
Ne naştem cu asta, o simţim acut în noi înşine, dar din cauza amneziei native, nu ne explicăm de unde vine.

Există suflete pereche?

Ce pereche?
A cui?
Când practic, cu toţii formăm un ÎNTREG? 
  Din infinitele particule de energii frânte din atomul sursă, ne căutăm de sute de mii de ani într-o continuă naştere, în nevoia clară de întregire, recunoaştere, completare.
De ce însă nu ne găsim toţi odată, de ce ne adunăm fărâmă cu fărâmă? Pentru că de-alungul acestor rematerializări, aceste particule de energie, au tot evoluat, din păcate evoluţia lor nu a fost simultană. Odată cu frângerea Core-ului, ne-am deviat de la sursă inegal, răsfrângerea a fost haotică, iar decalajul cu care am luat formă e destul de vizibil. Cei ce s-au frânt mai aproape de miez, s-au născut cu o deschidere care nu le-a permis uitarea după 3 ani. Cronologic pentru ei, timpul nu curge numai înainte, poate fi reversibil, capabil să ofere imagini retroactive, ba mai mult, această deschidere le permite anamneza, amintirea regresivă a tot ce au mai trăit cândva.
Asta înseamnă că noi ne naştem cu această deschidere, însă datorită decalajului dintre noi intervine uitarea după 3 ani. De ce 3 ani, e altă poveste, pe care o s-o dezbatem într-o viitoare postare.
Ceea ce face departajarea clară între sufletele care sunt mai aproape unele de altele şi SOULMATES, este chiar natura alegerilor despre care am vorbit deja la început.
Cum poţi să numeşti suflete pereche doar sufletele care se regăsesc între ele în format - CUPLU?
Dar cele care se regăsesc în alt format, ce sunt?
ÎNTÂMPLĂRI? Ideea de "Suflet Pereche" este poate cea mai comică sintagmă dată, având în vedere că toţi conectâm unii la alţii şi nu trebuie să fim iubiţi, ca să simţim asta.
O conexiune foarte puternică însă, se numeşte a fi aşa, în cazul în care acele suflete se recunosc între ele, vibrează pe acelaşi segment, se întrepătrund cu uşurinţă, iar decalajul materializărilor lor, nu există!
Dar repet: NU TREBUIE SA FIE IUBIŢI ca să se regăsească între ei!
Legături puternice există şi nu doar la nivelul "LOVERS", iată de ce am să delimitez câteva dintre ele:

LEGĂTURĂ OMBILICALĂ (mamă-făt)
- una dintre cele mai puternice legături de sânge.

LEGĂTURI DE RUDENIE

- fraţi, surori, părinţi, bunici, nepoţi, verişori până la gradul 4,) relaţiile foarte puternice dintre aceştia pot fi duse până la extrema patologică, incest, complexul Oedip, efectul de Catharsis, etc.

LEGÂTURI ALEATORII 

- prieteni, cunoştinţe, persoane necunoscute, colegi, etc.

LEGĂTURI HETERO / BI-SEXUALE 

- pot fi legături foarte puternice între persoane de acelaşi sex sau/şi sexe diferite, sau legături numai de acelaşi sex, sau numai între sexe diferite. Sunt catalogate a fi legături patologice, într-un sistem al normalităţii, în care ele devin incompatibile. Dincolo de prejudecată, ele ascund relaţii ancestrale tulburătoare, conexiuni la un nivel de percepere neacceptat de sistemul nostru de referinţă.

LEGĂTURI CU DENOMINAŢII ZOOFILICE

 -  prin care conexiunea morbidă pentru animale sau păsări se atribuie persoanelor întârziate mintal.
Ele sunt tot legături ancestrale, deviante pentru lumea noastră, bolnăvicioase şi inexplicabile, încă.
Fie că vorbim de o alianţă benefică a sufletelor care se atrag, sau că vorbim despre relaţii patologice, de gerontofilie, zoofilie, necrofilie şi alte sufixe ce îmbracă dezordinea, nefirescul, ele rămân în esenţă legături, pentru că în sistemul lor de "anomalie şi nepotrivire" ele se răsfrâng cu uşurinţă, se recunosc între ele, se acceptă, conectează unele la altele şi se întrepătrund.
Toate sunt conexiuni, chiar dacă toate depăşesc firescul naturii noastre, sau se exclud din normalitatea noastră; fie că ne oripilează şi ne şochează realitatea perceptelor noastre.
Noi nu le înţelegem, nu ni le explicăm, nu le găsim o cauză clară, veridică, viabilă minţii noastre şi ne limităm în a departaja, judeca, cataloga, stigmatiza, etc.
Precedenţa faptică este de natură palpabilă şi nicidecum metafizică, iată de ce unii caută efectele psiho-patologice, alţii merg mai departe şi analizează metempsihotic evoluţia acestor legături.
Sunt oameni care nu o sa plângă după un părinte, iubit, soră, frate, prieten, dacă aceştia au murit, dar or să plângă dupa o vacă, un câine, sau orice alt animal de care s-au ataşat mult mai mult.
Suntem conectaţi puternic la tot ce ne inconjoară, fie oameni, animale, păsări, lucruri care ne trimt retroactiv în trecuturi, conexiuni normale sau anormale, ele există!

Ce înseamnă uniune?

 

Dacă ne referim de exemplu la chakrele SVADISHTHANA (în zona pelvisului) şi SAHASRARA(deasupra capului), cum o arată imaginea de mai sus, vom asocia portalul conştiinţei supreme(atemporalitatea, transmigraţia, lumea de dincolo, metacunoaşterea, înţelepciunea, conexiunea spirituală), celui lumesc(de perpetuare sexuală şi de umplere afectivo-emoţională).

Acest liant se produce nu numai la nivel de chimie, magnetism, ci şi la nivel metafizic, cu predilecţie ancestrală, de însumare a vechilor legături nefinalizate.

Uniunea se produce atât fizic cât şi spiritual, iar sufletele care conectează în această formulă se numesc a fi suflete regăsite, reconectate, care nu prezintă decalaj sau deviere, ci simetrie.

De asta ele tind să se numească suflete pereche, pentru că recunoaşterea reciprocă îmbracă mănuşa potrivită.
Însă, dacă ar fi să ne limităm la un singur suflet pereche şi el venit in formatul de mai sus - ca şi cuplu, ar însemna că celelalte suflete care conectează şi ele la fel de intens, care se recunosc în aceeaşi măsură, care se mulează pe aceeaşi coloană fizico-spirituală, să se excludă din ecuaţie.
Şi-atunci existenţa unui singur suflet care ne-a recunoscut pe acest pământ şi care părăseşte spaţiul gravitaţional înaintea noastră, ne condamnă la o viaţă austeră, schimnică, izolată?
Ce se întâmplă dacă, după moartea legăturii principale, noi cei rămaşi pe pământ, simţim o conexiune nouă, cu un alt suflet, cu aceeaşi intesitate ca şi prima dată? Nu cumva atunci cade prin eliminare, teoria sufletelui pereche?

Cum rămâne cu ideologia:

Nu cumva noi oamenii, ne limităm la ideea de un EL sau o EA, într-o fugă continuă de noi înşine?
Gândiţi-vă că într-o lume în care aceste suflete conectează continuu, cu orice ne înconjoară, este practic scenariul pe care ni-l oferim cu fiecare zi în care viaţa trece pe lângă noi, fără să se întâmple nimic, fără să aducă ceva nou rutinei, fără să ne permită a ne agăţa de orice, numai ca să nu fim singuri!
Nimeni care a trecut prin N legături, de orice natură, de orice fel de intensitate, NU S-A OPRIT din căutări! Fie că a fost vorba de căutarea unui suflet, sau al unui Dumnezeu, sau al sinelui propriu, prin diferite căi, mistice, religioase, sau filosofice, toţi trăim acelaşi consum, aceeaşi căutare de acel CEVA sau CINEVA, care ne urmăreşte încă de la naştere.
Pe segmentul ăsta ne facem avânt în viaţă, ne dăm curaj, speranţă, vise, poveşti, "happy end-uri".
Ne creăm propriul nostru scenariu, propria noastră lume, cu propriile noastre credinţe în ea, ne debarasăm de balastul realităţii la comun când ne cerem dreptul de a fi noi înşine.
E frumos să visezi la un prinţ salvator sau /şi la o prinţesă care ne aşteaptă toată viaţa să o găsim, dar să nu omitem esenţialul:
Până vom întâlni acele legături mult visate, acele "jumătăţi" cum le numesc unii, avem o sumedenie de suflete care ne aşteaptă să ne reîntâlnim, să reconectăm, să ne curăţim cu ajutorul lor, pentru că şi ele, finalmente, sunt şi vor fi pe tot parcursul acestei vieţi, perechi în alte "perechi" de suflete!

VI-L RECOMAND!