PROTESTUL MAIMUŢELOR

 Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă  de arbore exotic,
A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată!
Tot circulă o vorbă, deloc adevărată,
Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă!

Şi, zău, savantul Darwin, tot neamul ni-l jigneşte
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte!

Aţi pomenit vreodată divorţuri între noi?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război?
Am inventat noi, cipuri şi alte drăcării?
Însemne sataniste, otrăvuri, şmecherii?
Vazut-aţi pe vreunul, retras în jungla deasă,
Ca să scornească arma distrugerii în masă?
Tot ce lăsăm în urmă când mai sărbătorim,
E biodegradabil,  natura ne-o-ngrijim.
Iar omul otrăveşte în fiecare zi,
Păduri, câmpii şi ape şi zările-azurii ...
N-avem starlete porno sau dive-travestiţi,
Şi, orişice s-ar zice, nu suntem troglodiţi!

Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de cărnuri sau homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră aleasă,
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.
Căt am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat,
În obştea maimuţească vreun cocotier privat.
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorăţi în taină de aşa-nimite: mame.

 

Urmând calea cea buna şi, evident, corectă,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă.
În ierarhia noastră, cum e firesc şi drept,
Devine şef acela viteaz, agil, deştept,
Capabil viaţa obştei s-o ţină, s-o păzească,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească ...
Adesea şeful nostru îsi riscă mândra blană,
Ca turmei să-i găseasca loc de dormit şi hrană.
Pe când, priviţi !

La oameni, ferească Domnul Sfânt,
Şefi sunt cei făr' de suflet şi fără de cuvânt,
Corupţi, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni după putere şi dupa bunăstare!
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,
Contează doar averea şi înmulţirea ei.

Nu veţi vedea vreodată căt soarele şi luna
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.

La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură
Sunt legi de referinţă, a doua lui natură.
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni vreun Iuda, ori vreun informator...

Şi iată înc-un lucru din lumea mea, frumos:
La noi nu se întâmpla război religios,
Nici sfinte inchizitii, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri,
Nici ordine mondială şi nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce-a ateism ...
E-adevărat că omul, acest biped de "soi"
Arată ca maimuţa, dar n-a descins din noi!