sâmbătă, 18 decembrie 2010

ATMAN


Conştiinţa e un ghem cu ace.
 Noi suntem acele şi accedem toţi la acelaşi ghem

Sferă de lumină în palmă
Pe frunte cuib de viespii.
Întregirea Atmanului prin om.
  
Un copil a sădit iarna,
Jocul bătrânilor sori.
Revoltă dermică pe cerul frunţii.
Mamă şi fiu.

Tăcutului ochi ai dăruit facerea
O plimbare prin om,
La cina trădării. 
E...
Schimbarea la faţă a pruncilor.

Caută copile,
Ochiul deschis spre 'năuntru.
Lunii dintre gene şi muguri,
Facere şi naştere pe ram.
Întoarsei vieţi ai ţipat.


Cordonul ce te leagă de sânii copţi.
Fecioara inversului, 
Ce curge iarna prin vene
E...
Sărbătoarea peştelui din stea.



Din apă ne-am răstignit omul.
Din sinele lui Vreau, 
M-am ales...
 Atman








3 comentarii:

  1. e ca un ou.
    îi vezi coaja, intuieşti conţinutul dar seva nu o vei ştii până nu guşti.
    singurătete în comuniune totală.

    RăspundețiȘtergere
  2. Flipi@
    Atmanul e in tot si-n toate.
    Singuratatea e doar lipsa consumului legaturilor karmice.
    Tot ce ardem afectivo-carnal-chimic - e lectia karmica, nimic de-a face cu lipsa constientizarii comuniunii de care spui tu.

    PS: Sorin, sa nu fim rai...
    Nu esti cu nimic mai presus daca jignesti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt prea de prisos cuvintele..minunat!:X

    RăspundețiȘtergere