Mai ţii minte cum alergam de şapte ori după Şapte?
Şi din plastilină adunat-am cioburi,
Ştii... colo sus pe cer le-ai pus.
În miros de cafea îmi sortai dimineţile
Apoi le-adunai gramadă vindecându-le.
Visele şi lacrimele strânse-n pahar,
Pe margine de mânecă bordo le aşezai,
Duminica.
Mai ţii minte pernuţa din drum?
Mai ţii minte pernuţa din drum?
Alergam de nebune în valuri,
Ce miros minutar deasupra timpului...
Să-l ucidem!
Să-l facem să ne-aştepte modelându-ne.
E vremea plastilinei să ia formă,
Să scoatem cioburile din noi,
Să le zidim pe cer.
Colo sus... să ne prindem mâinile...
Într-o gripă acidă de dor sărat,
Te-ai logodit cu marea în purpur-sarees.
Mi-ai dansat în nisip desenându-mi,
Cu henna pe frunte şi mâini.
Cu henna pe frunte şi mâini.
De ce-ai lăsat timpul între noi?
Atunci măcar ne sclipeau dimineţile,
Acum... te-ai răsturnat în mine,
Când te-ai întors.
Când te-ai întors.
sublim!:)...:*:*:*
RăspundețiȘtergere"Să-l facem să ne-aștepte modelându-ne"
RăspundețiȘtergereE prea frumos la tine-n suflet!
Dor sărat...în loc de amar..., adică...se poate repara...
RăspundețiȘtergerecatalin fudulu@
RăspundețiȘtergereBuna seara om drag.
Nu... in contextul de fata e vb de asocierea cu gustul marii.
Nimic acordat la sentimentul in sine:)
Multumescu-ti de vizita si te mai astept.
sinusoidal
RăspundețiȘtergeremarea îşi aruncă luptătorii
peste praf de stele
visate de copii
la îceputul timpului.
miros de spumă.
PS: materia imaterială pentru peşti
Flipi@
RăspundețiȘtergereIn primul rand multumesc ca mi-ai facut vie dimineata, tu si cei care imi sunt si-i simt vibrational aproape.
Se spune ca ne atrage ceea ce ce candva am stiut, cautat... iar acum ne intoarcem sa recunoastem sufletele ce au cautat odata cu noi.
Am vazut ca nu mai postezi comment-uri, asa ca iti voi lasa gandul meu aici.
La o conferinta recenta, un un om de stiinta a dezbatut o tema interesanta, privind materia incandescenta din structurile speciilor putin evoluate azi, dar extrem de evoluate in trecut. Am intrebat cum vede el asocierea cu insectele care prin componenta chitinei sau prin procesul de metamorfoza si naparlire, insecta dobandea o membrana stralucitoare, pare-se ca si omul are aceasta capacitate dermica de a lumina. Asta ca sa aduc o apozitie conotativa imaterialului tau, peste.
Suntem specii care raspandim lumina prin toti porii, procesul insa s-a modificat, de asta nu mai vedem ceea ce candva puteam vedea - lumina trebuia sa razbata in afara din interiorul nostru, din pacate consumul si arderea firesc umana a devenit un proces regresiv.
Dar despre asta, intr-o alta postare de-a mea.
Pana atunci te imbratisez cu sufletul si-ti soptesc laconic - lasa pestii sa luceasca afara din tine!
Namaste
e o perioadă foarte aglomerată din toate punctele de vedere. voi reveni.
RăspundețiȘtergeream revenit :)
RăspundețiȘtergereMa bucur!
RăspundețiȘtergereNe citim dara...
Da.
RăspundețiȘtergereFresh ca pasărea Phoenix, că altfel nu se poate.