FIZICA CĂUTĂRII ÎN SISTEMUL ARMONIC

Fragment din "Şah lui Dumnezeu", Edit. Junimea, Iaşi, 2010 [Celestine] 

"Marea luptă s-a sfârşit. 

Păcatul şi păcătoşii nu mai există.

Universul întreg este curat.

O singură vibraţie de armonie şi de bucurie străbate prin creaţia imensă.

De la atomul minuscul şi până la lumile cele mari, toate lucrurile însufleţite şi neînsufleţite, în frumuseţea lor neumbrită  şi într-o bucurie desăvârşită, declară că Dumnezeu e IUBIRE.

Pregătiţi-vă de o călătorie fericită, dar, în acelaşi timp zguduitoare. 
După aceea, nu veţi mai fi aceiaşi."  

[Ellen G. White - Triumful Iubirii]

Când lumile celor 11 ceruri 
Vor deveni 13 ceruri surate... 

Armonia stelelor fi-vor izbânda omului!

Observatorii lumii ăsteia, părinţi peste Nephilimi, Egregorii teleologiei, azi... se joacă cu noi. Într-un orizont de-a dreptul discursiv şi palpabil, într-un adevărat noesis al legilor materiale, omul a devenit un  element absurd creat prin scurtcircuitarea întrepătrunsului. 
Dacă unim degetele de la mână formând o mudră perfectă, vom vedea că se întrepătrund universuri mici şi mari, culori armonizând din colţul ochiului...  ceea ce numim azi , o fărâmă de univers.

DE LA MUDRĂ LA MANDALA 

Cine mai vede acel sistem armonic odată cu imaginea din colţul retinei?

Arhetipului îngăduinţei noastre de a ne crea o identitate proprie, i-a fost dat numele de Observator sau Egregor, alţii i-au dat o acţiune proprie de manifestare ca fiind un intrus în matricea divină, o unealtă a pervertirii şi îndoctrinării speciei noastre.

Peştele mut cu un singur ochi sau cel ce vede din dreapta îşi face prezenţa la graniţa armoniei cu haosul, face apel la conştiinţa ta, o dizolvă cu mare-voia ta, apoi te ia sub aripa-i călăuzindu-te.

AJUNGI LA TINE - AJUNGI LA TOT

Toţi cei care se nasc cu dorinţa de putere, cunoaştere, foamea de a conduce şi setea de a fi unici prin ceea ce ei înşişi numesc a fi : "iluminarea şi harul" - sunt cei care au trecut puntea spre tine, te-au făcut să îi alegi şi ţi-au dat iluzia tronului.

Te-au făcut să crezi în Samsara şi sacrificiu întru bine şi iubire divină, ţi-au dat un singur punct de referinţă a unei singure realităţi:  a Lor.

Ei sunt cei care la capat de drum ţi-au socotit algerile şi paşii omişi, nu te-au lăsat să vezi în dreapta sau stânga ta, ci doar în afara celor simţite şi armonizate din propria-ţi conştiinţă.

Vi se dă puterea de a face minuni, vi se dă un nume cu lauri pe frunte, vă posedă prin cele mai mici orificii ale întrepătrunsului şi vă dă  iluzia de a vă fi - vouă înşivă!

Vă bucuraţi de minuni, de legi invizibile şi anecdotice lumii materiale, vă minunaţi şi închinaţi celor nevăzute şi necreate de voi... iar ei, observatorii realităţii voastre create, vă ţin în palmă atât de uşor când vă lepădaţi de sine.

OBSCURANTISMUL CREAŢIEI

Ne îndepărtăm de sursa conştiinţei noastre prin apartenenţa la un sistem clar vizat, un singur traseu dat speciei, o singura scară menită sa ierarhizeze specia după nevoile nicidecum comune, ci individuale - dar pledăm pentru altruism, binefacere, smerenie, iertare, evoluţie, dăruire, menire.  

Am creat o lume a creaţiei, o materializare a tot ce deţinem spiritual, moral, valoric, construind indentităţi personale prin alţii.

Despre ce identităţi vorbim aici?

Cum putem suprapune identitatea personală cu altă identitate creată în nevoia de a fi iubiţi, apreciaţi, admiraţi, văzuţi, doriţi?

Cum putem crea din creaţie o altă creaţie, dându-i acelaşi nume, aceeaşi identitate, când deja deţinem asta?

 Am dat sens lumii materiale şi ne-am vândut sufletul pe un obol pe care am gravat inconsistenţa şi neputinţa noastră umană.

În toată orânduirea asta vorbim azi de armonie, de salvarea speciei, de evoluţie şi schimbare. 
Vorbim de azi?

Vorbim de ieri?

Sau vorbim dintotdeauna? 

“Fiecare om are o vină pentru acţiunile celorlalţi.”

Vorbim despre un univers care ne-a creat cu eleganţa unei armonii, dar care s-a dezacordat între timp şi noi am luat formă pentru a-l reacorda. Sună frumos, dar dacă omul ar avea capacitatea reconstituirii, dacă asta ne e menirea, atunci sistemul armonic nu ar mai fi impiedicat de arderi, de prezenţa unor entităţi care să ne devieze de la cale, ci am trăi firescul unui consum, n-am mai face uz de-atâtea speculaţii, pamânteşti sau extraterestre, sau de orice altă natură ne-ar conveni nouă mai mult.

Populăm acest pământ vieţi la rând, am tot refăcut scenarii, le-am reinventat, le-am dat  posibilitatea imposibilului, le-am teoretizat, implantat, inventat, pervertit, convertit, indus, influenţat, preluat, intercalat, transmis,  fie că am dat numele armoniei corzilor, ciorchinelui, teoriei M, simetriilor, Big-Bang-ului, universurilor multiple şi paralele, gravitaţiei, supergravitaţiei, singuralităţii, frecvenţelor, vibraţiilor, sunetelor, cuanticii, dianeticii, etc... 

Vorbim de simetriile unui spaţiu cu 11 dimensiuni, i s-a dat numele de "universul-ciorchine"  cu 11 niveluri, apoi i-am armonizat corzile şi le-am numit "M"- M E M B R A N Ă.

Armonia meta-revoluţionărilor, constituţia unui M care vine în forţă şi uniformizează toate teoriile într-una singură, dându-i o nouă fizică căutării în sine.

SPAŢIUL ARMONIC CALABI-YAU

PARTE ESTE ÎN TOT 

ŞI TOTUL ESTE ÎN PARTE

Dacă privim atenţi imaginile de mai sus, putem pune armonia corzilor celor 10 dimensiuni sub forma unui M + V, în care M este reprezentanta celor 4 dimensiuni pe care noi le putem intui (avem capacitatea de a vedea doar un univers tetra-dimensional) şi V al celor şase rămase, "înfăşurate" peste, dar încă  necunoscute nouă.

Iată un alt concept al sistemului armonic, care de ce nu, poate pleca de la baza simbolului Triskelion - Universul Elice - Suprafeţele Moebius - chiar şi  Suprafeţele Kummer.

Fizica căutării unui  VORTEX care le deţine pe toate nu este decât fizica armoniei universului într-un mare  - M- care le deţine pe toate.

  

SISTEMUL ARMONIC ÎN FILOTAXIA FRUNZEI

  
Universul-Trefoil armonizat devine universul-Frunză, iar meta-filotaxia ordonării lui pe frecvenţe îşi susţine tulpina sau coloana energetică ca un adevărat Kundalini  sau  ca o spirală, dar dacă armonizăm anatomic structura  Meta-Osteonului Hieron pe 3 nivele dimensionale, putem să-l numim universul celor 3 triunghiuri simetrice întrepătrunse - VALKNUT.

Combinaţiile sunt multe şi toate duc la acelaşi univers în refacere, acea spirală generatoare, asociată cu spirala frunzei. 
Gândiţi-vă la simbioza a 2 frunze unite printr-un segment de spirală situat paralel cu axa tulpinei, care poartă denumirea de ciclu. 
Un astfel de ciclu poate avea una sau mai multe rotaţii în jurul tulpinei pentru a uni cele 2 frunze, dar toate pleacă de pe aceeaşi linie verticală. 
Trimiterea la această comparaţie nu e întâmplătoare - avem un univers oglindă - exteriorizarea armoniei devine segmentul uriaş coloanei de susţinere  a matricei.

CE E SUS E ŞI JOS?

Dacă ne ghidăm după etalonul creaţiei lumii vom pătrunde cu siguranţă în lumea creaţiei.

Avem o formulă armonică şi pentru asta:

CREAŢIA= CREATORUL CREAT DIN CREAŢIE - sună atipic şi forţat, dar dacă ce e sus e şi jos, atunci ce e jos poate crea din jos în mai jos - dar nu şi viceversa.

Noi însă am vrut să creăm şi în sus din nevoia materializării susului şi revendicării legilor nescrise - în cele scrise.

Dumnezeul de Sus a devenit Dumnezeul de Jos - am zis a devenit, pentru că nu l-am lăsat să fie, l-am creat!

Dacă avem capacitatea de a inventa Dumnezei, atunci putem inventa lumile lor, dar parametrii creaţionişti devin umili în faţa necuprinsului şi eşuăm de la proclamaţia divină.

Nu mai putem fi Dumnezei dacă nu sărim nişte paşi.

DEZARMONIZAREA CREAŢIEI 
PRIN IERARHIE - SIFTER SCALE

Vrem să ajungem la Dumnezeu pe o scară a valorilor materiale,  dar neputinţa creează ierarhia materializărilor supreme:

Ne vrem îngeri - nu putem accede la ei, îi creăm.

Ne vrem Dumnezeu - nu putem ajunge la el, îl creăm.

Cum facem asta?

Ierarhia materială are legile ei, matricea ei,  astfel că putem construi josului un nivel mai jos de ascensiune.

Se numeşte că armonizăm palpabilul cu puterea creatorului revelat. 
Dacă nu avem un punct de referinţă sau o imagine a invizibilului, căutăm imaginea realităţii materiale ca fiind vizibilul exploatat.

Ce vedeţi în imaginea de mai jos se numeşte:

CREAŢIA REVELATĂ 

  
MODELUL ELICOPTERULUI, nu este singurul exemplu de creaţie deja creată, putem armoniza culorile universului cu cele materiale,  pigmentare; putem găsi armonia biologică în cea anatomică şi invers, toate se întrepătrund în lumea creaţiei materiale şi au răspunsul în creatorul lumilor.

OCHIUL NOSTRU VEDE TOT?

Sau ochiul nostru vede numai ce recunoaşte?

Dacă noi nu recunoaştem mai mult decât realităţile revelate, cum am putea crea dincolo de creator?

Din start lumea a deviat de la axa creatoare, s-a poziţionat pe axa inovaţiei iluzorice, a constituit un univers paralel celui deja existent, şi-a reconstituit matricea dar şi-a pierdut tulpina, coloana, esenţa, spirala.

Suntem o lume creată din propriile noastre creaţii.

Trăim într-un vis?

Sau suntem chiar noi înşine visul?

Vormim de armonie şi fizica căutării ei, de simetria cu care ne suprapunem constituţia energetico-materială în creaţia creatorului.

Nu cumva transformările lumii materiale sunt de fapt nevoile infailibile de a nu fi SINGURI în creaţie,  de a şti totul despre noi, de a ne naşte fără amnezie, de a percuta în faţa rezonanţei, ordinii, simetriilor, armoniei însăşi?

Şi dacă da... atunci visul nostru creat are un corespondent pe măsură. 

 CREATORUL ŞI-A VISAT CREAŢIA 

Orice principiu care are la bază corespondenţa, devine un SUPERNOVA existenţial.

Ardem ca să reîntregim creaţia.

Dacă această explozie de energie şi materie are un fundament suprem de armonizare alfanumerică, atunci valoarea materială prin corespondenţă se  va păstra intactă, vorbim de un limbaj numeric divin - o matematică divină. 
Tot ce înseamnă BINAR în creaţie este de fapt - jocul divin în ordonarea haosului. 1 devine predecesorul nimicului, un zero al începutului nedefinit.

  
Fizica căutării se reduce la armonia căutărilor, fie că le exteriorizăm sau le reconstituim ca nişte mici căutători de origini.

Simetria cu care ne reconstituim sursa provenienţei este încifrată în codul nostru genetic şi o purtăm cu noi vieţi la rând.
Dacă specia noastră a trecut prin atâtea transformări, materializări, reconstrucţii divine şi nu şi-a pierdut armonia căutării unităţii, atunci avem toate şansele să repetăm acest ciclu evolutiv din ce în ce mai pregătiţi, mai avizaţi, mai prolifici.

ARMONIA OGLINZILOR

 Se spune că cerul este oglinda creaţiei, mergând însă pe linia teoriei corzilor care vorbeşte de 10 dimensiuni, ar însemna să vorbim despre 10 oglinzi constituente şi rezonante, citez: 

"oglinzile nu sunt aşezate în linie dreaptă, ci într-o spirală verticală". [Alesa]
Dacă 2 nu vede 3 şi viceversa <-> 3 nu vede 2, atunci vorbim clar de un vis în oglindă. Noi ne-am programat  un vis deja visat, ceea ce  face ca oglinzile să nu reacţioneze este inexistenţa imaginilor verosimile. 
Noi creăm realitatea imaginilor suprapuse, de asta nu recunoaştem reacţia unei realităţi  deja existente.
Deviem proiecţia imaginilor prin însăşi creaţia altor realităţi visate. Unificându-le, ele devin parte dintr-o univers-membrană, univers cu 11 dimensiuni.

 TEORIA OGLINZILOR 

EFECTUL DE BUMERANG

Teoria M care vorbeşte despre congruenţa dimensiunilor într-o singură membrană nu este răspunsul final.

Unii vorbesc despre cele 13 ceruri, sau 13 dimensiuni ale spaţiului nostru, alţii merg pe ideea că există un alt univers-membrană, dincolo de cele 11 dimensiuni, univers care practic le cuprinde pe toate.

La baza acestor ipoteze stă o fizică a căutării, iar dincolo de ea o întrebare care o face să existe: 
"DE CE"

DE CE - este aidoma unei linguri, ea duce un mesaj cu hrană unei surse.  Dacă neglijezi mesajul, sursa se îmbolnăveşte, nu mai are vitalitate şi nu mai poate lua formă.

Salvarea sursei stă chiar în mijlocul lingurii - dacă e bine direcţionată spre sursă devine una cu sursa.

Problema la noi oamenii...  nu e felul prost de a pune întrebarea, ci incapacitatea noastră de a recunoaşte răspunsul.

Singura metodă prin care putem ajunge la sursa adevărului despre noi, nu este CĂUTAREA - ci REVENIREA.

Dacă armonizăm cele 2 structuri avem şansa să construim un mare XEROX al tuturor timpurilor -  COPIA ADEVĂRULUI.

Singura metodă "de a ne repeta" cu ţinere de minte este armonizarea revenirilor, iar singura cale spre decodificarea resortică este  IUBIREA -  care îi înnobilează trecerea.

CÂND O SĂ VEDEŢI CĂ ÎN FIECARE ATOM EXISTĂ O ARMONIE...CÂND O SĂ ÎNŢELEGEŢI CĂ NU TREBUIE SĂ MODIFICAŢI NIMIC ÎN STRUCTURA FIINŢEI VOASTRE PENTRU A AJUNGE LA IUBIRE...
O SĂ ÎNŢELEGEŢI CĂ FIECARE PĂRTICICĂ DIN VOI E CREAŢIE DIVINĂ, PENTRU CĂ DUMNEZEU E IUBIRE ŞI N-A SCHIMBAT NIMIC LA EL!