CALEA E INDIVIDUALĂ - CONŞTIINTA E COMUNĂ

N-aţi venit aici să întelegeţi sensul vieţii,
N-aţi venit aici să vă agăţaţi de carne prin iubire, 
N-aţi venit aici să creaţi realităţi care să vă domesticească uitarea, 
Aţi venit aici să vă epuizaţi penitenţa şi crucea, 
Aţi venit aici să înnobilaţi o singură Conştiinţă 
Un singur Om!

 Fragment din volumul: "dumnezeu e simplu... de ce-l faci dumnezei",  Edit. Studis,  Iaşi,  2008  

by Celestine

 

  Designed by Knavis "Hello Oskar"  

Universul are motorul lui propriu de căutare şi reintregire.
Adevărul universal valabil 

nu va ajunge niciodată să ia formă,

pentru că FORMA INSEAMNA CONSUM, 

nu pipăit adevăruri.
Noi am venit aici pentru că SUNTEM IUBIRE, 

nu pentru că avem nevoie de ea!

 ~ Celestine ~

Dacă hoinăriţi pe străzi şi aveţi timp să priviţi ce e in jurul vostru,

O să vedeţi o lume care în zbuciumul ei, merge fără direcţie: 

Bătrâni, copii, tineri

Îmbibaţi în praf şi putrefacţie! 

Bănci, lacuri, râuri, marea, muntele, parcuri, 

Pub-uri, cluburi, săli de teatru, ceremonii, concursuri.

Toate le adună omul şi le trece prin temporalitate:

Întâi copil agăţat de mâini,

Apoi mâini agăţate de alte mâini,

Sau mâini părăsind alte mâini, 

Iar in final,

Omul odihnindu-se: pe o bancă, 

Sau la un colţ de stradă, cerşind

Autentificându-şi trecerea.

Trecere înseamnă ardere,

Arderea înseamnă consum. 

 Designed by priataimaginario "Faith of Wax"  

Viaţa: 

Penitenţă, amintire, lecţie, epuizare, 

Legătură, continuitate, blocaj, deviere, 

Sau şansă?

La sfârşit ridici ochii de pe bancă, 

Sau din ultimul loc de odihnă.

Cucereşti un punct, îl cuprinzi

Desfăşori o întreagă poveste propriului spectacol ocular,

Îţi iei rămas bun.

Omul si lacrima:  

Se vaită, ascunde, îngenunchiază,

Victimizează, trăieşte prin comparaţie, 

Adulmecă, rumegă, îngurgitează şi aşteaptă,

Sau se resemnează.

Zâmbetul şi forfota: 

Omul trece, miroase, observă, 

Gustă, nu înţelege, aleargă, se ascunde,

Sau ia totul ca atare.

Ne găsim cu un camarad de drumeţie,

şi încununăm nevoia defulării:

La început despre lume şi viaţă

Apoi personalizăm totul,

Dând creaţiei kitsch-ul perfect, 

Cât să nu trecem neobservaţi, 

Nemângâiaţi, neatinşi, neînţeleşi.

Vrem iubire, empatie, atenţie, încredere, 

Încurajare, putere, eroi, control.

 Delusion – Exposition artwork by Mkleyne

Avem nevoie de EL sau de EA, 

De cunoaştere şi adevăr.

 Scriem cărţi, filosofii pe pânză, 

Inovăm, surprindem, augumentăm, 
Ne vrem a fi arătaţi,văzuţi, apreciaţi, 
Lăudaţi, răsplătiţi, impresionaţi,

Doriţi, avuţi, iertaţi.

Toate astea într-un timp foarte scurt, numit: Viaţă!

 În toată schimnicia lor, 

Cei fugiţi, respinşi sau inadaptaţi 

Strigă, urlă, se îngroapă în ei 

Prin căutarea lăuntricului si nevăzutului,

Prin dorinţa de a le avea pe toate.

Copiii: facem copii, să ne crească mari pe noi, 

Cei ce vom ajunge copii.

Să ne realizeze ei, ce am eşuat noi.

Să ne ţina de urật, 

Să ne ducă originea mai departe, 

Să ne încậnte ca nişte mici clovni, urechile egoiste

Întemniţate cu frică.

Trecem...

În fiecare secundă, cu fiecare minut

şi uităm pentru ce am venit aici.

Atậta zbucium, chin, nesomn şi durere... 

Pentru ce, omule?

De ce nu priveşti în jurul tău, 

Căci toţi trec prin ceea ce treci tu.

De ce nu apropii celelalte planuri, 

De ce nu le combini într-o matrice perfectă?

De ce nu le simţi cu tine,

prin însuşi simţul propriu?

E atật de simplu să-i priveşti, 

Să-i vezi cum se leagănă

În bătaia aceleiaşi sonorităţi, drame, 

Negăsiri, uitări, resemnări.

De ce nu eşti atent la tine însuti,

Într-atật cật să poţi îngemăna

lumea aia de lậngă tine,

Cu cea din sufletul tău.

Doare necuprinderea, nedirecţia, nonsensul, 

Amăgirea, iluzia, minciuna, 

Doare tot în noi!

Dar nimeni nu recunoaşte asta, în faţa celuilalt.

Fugim unii de alţii, 

Călcăm unii peste alţii

 Cu frică şi neajuns!

Ne strivim şi ne ucidem fiara din noi,

Prin altă fiară.

Un cerc ideal,

pentru o rotaţie de miliarde de ani,

Prin care specia asta a fragmentat pămậntul,

L-a ameţit, distrus... 

Pentru ce?

Pentru întrebările lui pertinente: 

Cine sunt eu? 

De ce am ales lumea asta? 

De ce eu?

Vorbiţi de haos, 

Definiţi lumii haosul şi i-l daţi moştenire.

Dar cum puteţi vorbi de haos, 

dacă sunteţi haos? 

Sau mai degrabă...

Cum să crezi că există un haos,

dacă-l identifici din afara ta?

  Designed by Paujas "Inception"  

De ce vorbiţi de iubire,

Cậnd în voi înşivă nu recunoaşteţi sursa ei?

De ce vorbiţi de înţelegere,

Cậnd din voi nu pricepeţi nimic?

De ce vorbiţi de cunoaştere,

Cậnd tot ce aţi cunoscut 

A fost propriul vostru chin, spre a cunoaşte?

De ce vorbiţi de pace, 

Cậnd duceţi războaie şi nicidecum în voi?

De ce vorbiţi de iertare, 

Cậnd nu vă iertaţi pe voi inşivă?

De ce vorbiţi de moarte, 

Cậnd nici nu v-aţi născut încă?

De ce vorbiţi de adevăr, 

Cậnd trăiţi o minciună?

De ce atậta căutare, Omule

Cậnd în voi e răspunsul 

şi pentru el dansaţi în cerc "uitarea" 

în infinite lumi şi reveniri!

Opriţi-vă!

N-aţi obosit să nu vă găsiţi locul aici, 

Nu vă dor genunchii de atậta smerenie falsă?

Opriţi-vă şi priviţi în jur...

Ei... 

Cei ce trec pe lậngă voi, 

Sunteţi tot voi înşivă!

Ascultaţi-vă

Priviţi-vă

Atingeţi-vă

Îmbrăţişaţi-vă

Iubiţi-vă 

şi

Treziţi-vă!

   Awakening by 3mml  

Tot zbuciumul ăsta în van v-a întemniţat aici.

Singura voastră scăpare e prin: Om!

Ajunşi la Om, 

Acceptaţi-l

Iubiţi-l. 

Plecaţi de aici, în lumea voastră!

Acolo unde nevoia e înlocuită cu iubire.

Pentru că Iubirea e însăşi Conştiinţa

Care v-a adus aici, 
Întru regăsire!

  Căci în iubire nu există niciodată:  

ÎMI PARE RĂU !

Decat să iţi ceri iertare cuiva,

Mai bine IUBESTE-L!

 ~Celestine~