ANTAGONISM ÎNTRE IUBIRE SI DRAGOSTE

De vă e frică să îmbrăţişaţi străinul din afara voastră, împrieteniţi-vă întâi 

cu străinul din voi ! 

"Lumea de Jos" by Celestine

    

Câteva fragmente din volumul: "Sah lui Dumnezeu"

Edit. Junimea,  Iaşi,  2010

by Celestine

       

        Azi am să vă vorbesc despre "IUBIRE" şi despre minciuna omului numită "AGĂŢARE UMANĂ" în nevoia de a fi iubiţi! Cum arată "iubirea", ce e "iubirea", de ce oamenii inlocuiesc iubirea cu un sentiment uman evanescent?  

   Toate poveştile, istoriile, manuscrisele, legendele, au la bază acest sentiment nedefinit şi interpretabil, cu care oamenii s-au obişnuit să trăiască, să spere, să viseze cu ochii deschişi.

   Din "iubire" facem copii, distrugem continente, creăm războaie, ne sinucidem sau ne minţim specia şi la sfârşitul acestui sentiment ne găsim goi şi singuri şi-atunci vă întreb:

    Unde e "iubirea" voastră?

Dacă iubirea e dincolo de pori şi dermă,
Atunci omule... 

De ce m-atingi în lipsa ei?

"Lumea de Jos"  by Celestine

        Suntem fascinaţi, ne dedicam dorinţe, în virtutea acestui sentiment, dar când totul se epuizează, renunţăm la la noi insine, izolandu-ne, sau resemnandu-ne intr-o minciună perpetuă.  
         Stau şi mă întreb, dacă asta e "iubirea" pe care o căutăm de atâtea secole, cum de nu ne-am salvat specia prin iubire? 
       Atât timp cât omul caută iubirea în afara lui, agăţându-se haotic de alţii, de speranţele şi visele altora, posedând prin nevoi tărâmul unui alt sine, mă tem că o să vă dezamăgesc, dar nu se numeşte "IUBIRE" ce căutăm noi.

     Se numeşte: NEVOIA  Minciunii - Speranţa Omului de a nu fi singur! 

    Uitaţi-vă în jurul vostru, trăim într-un secol al ignoranţei, omul nu ştie nimic despre el însusi, nu se mai caută pe sine, nu mai ştie ce vrea, încotro merge, de ce merge, cum poate o aşa creatură haotică să vorbească despre iubire? S-a creat un imperiu mincinos al realităţii noastre, ne-am nimicit fiinţa cu magnetismul unei chimii care ne stârneşte animalul, fiara, perpetuarea şi ce-am ales în loc?

    Să confundăm sentimentul treaz al conştiinţei noastre cu un act comun de reproducere a speciei umane?
 

VORBIŢI DE IUBIRE 

DAR NU SUNTEŢI ÎN VOI

       Vorbim cu mare usurinţă despre "iubire" şi ne folosim de acest cuvânt în fiecare secundă a singurătăţii noastre, ne ademenim fiinţa cu legături menite să ne dea confortul unei minciuni zilnice, ne vrem iubiţi, atinşi, alături de cineva şi căutăm ca bezmeticii orice sursă de manipulare a simţurilor, afectului, ca să putem visa cu ochii deschişi la prinţi pe cai albi şi la prinţese la ananghie. Mă-ntreb până când o să duceţi această minciună?  

     Până când o să vă amagiţi fiinţa cu astfel de agăţări? Lumea e  anesteziată şi îndobitocită prin posesia cărnii, ca să reziste în viaţa asta plină de victimizare şi resemnare. 
      Nu vede nimeni că omul a renuntat demult la el însuşi, în favoarea unei agăţări de pământ? Mă uit cu groază cum s-a marginalizat viziunea, amintirea sinelui, zborul ei şi mă doare că am deschis ochii în astă lume să privesc omul în fiecare zi cum îşi ucide în cel mai infect grad de neputinţă, tot ce are mai sublim în el.  

 

" DE CATE ORI SPUNEM TE IUBESC

 SPUNEM DE FAPT : "IUBESTE-MĂ!"

          IUBIREA  acest act de recunoaştere a unei identităţi, a propriei noastre identităţi, nu un sentiment care ne leagă de speranţe deşarte şi nevoi afectivo-trupeşti. 

1. trezire, 
2. conştiinţă,
3. luptă, 
4. recunoaştere,
5. amintire, 
6. sursa comună speciei, 
7. unitate 

•    De ce alergaţi după "iubire" când ea e în voi înşivă?
•    Cum să vedeţi în alţii acest sentiment, când sunteti orbi cu iubirea din voi?
•   Cum să cerşiţi altora acest sentiment, când nu-l recunoasteţi?
•    Cum să doriţi de la alţii să vă iubească, când voi înşivă nu va iubiţi?
•    Cum să dăruiţi altora iubirea, când nu ştiţi de unde să o luaţi?
•   Cum să treziţi în alţii acest sentiment, când voi înşivă dormiţi?

      E momentul să ridicaţi ochii spre cer şi în loc să vă rugaţi cerului să vă dea un suflet lângă voi, găsiţi-vă sufletul mai întâi! Specia asta a uitat să mai spere la ea însăşi, nevoia umană rămâne o minciună cu care ne hrănim fiinţa la graniţa cu moartea.

 

IUBIREA CARNALĂ GUVERNEAZĂ AFECTUL

ÎN CIRCUITUL VIEŢII 

- Spune-mi omule ce alegi?
- Aleg iubirea lumii mele.

- De ce e iubirea lumii tale, alta decat in alte lumi, omule?

- Pentru ca-n lumea mea ma recunoaste, ma stie.

- Si-n alte lumi nu te stie, omule?

- Nu, pentru ca e alta iubire, in alta lume.

- De unde stii omule ca-ntre acele iubiri, nu e una din lumea ta, iar cel ce nu o recunoaste esti tu, omule?

     Ce fac oamenii cand se izbesc de sentimentul pierderii, insingurarii? 
   In lasitatea lor, gonind cu frica de pierdere in brate, oamenii se desprind de om se izoleaza, ascund, pentru ca de fiecare data cand pierdeam pe cineva drag, ruperea terestra ne goleste carnea si ratiunea ei pana la decadenta si resmenare.

   Cu totii va doriti un “Buna dimineata” sau un “Noapte Buna”, sa adormiti in bratele cuiva, sa va simtiti ocrotiti, protejati, sa nu atingeti golul din pat si cand deschideti ochii sa va lamentati cu un nou inceput de instrainare si teama ca veti muri singuri! 
    Cu totii goniti dupa mirosul de Craciun, dupa un pom plin cu cadouri, dupa cineva care sa va aminteasca ca ati mai trecut un an, sa va tina de mana, sa va priveasca in ochi si sa va dea confirmarea ca nu sunteti singuri in om.

   Dar cati dintre voi in dorinta asta teribila de a imbratisa semenii, s-au lasat sa faca asta? 

 IUBIRE ÎNSEAMNĂ SĂ DEZLEGI

NU SĂ LEGI 

     
     Va doriti iubirea de pamant, chimia, fluturii din stomac, pasiunea, spontaneitatea, imprevizibilul, mereu noul si anihilarea rutinei.
      Dar cati dintre voi fac ceva pentru asta si cati nu se agata de altii, avand asteptari de la altii!

     Cu totii suntem la fel in dorinte, vise, bucurii, suferinte, regrete si victimizari. Cu toti negam ca suntem la fel, cand ni se pun oglinzile in fata si suntem nevoiti sa ne vedem si acceptam prin ele. 
    Dar daca Iubirea, acest sentiment infinit, dar marginalizat de carne si afectul ei, daca aceasta constiinta suprema e in noi toti, atunci sa deschidem ochii mari si sa facem odata pentru totdeauna, diferenta!

      Iubirea este dumnezeirea cu care ati venit vieti la rand sa incununati sansa unei izbaviri si iertari in om.

     Dragostea umana este doar legatura ancestrala cu care va intalniti intr-o lume materiala, pentru a duce la bun sfarsit consumul repetitiv.

             
      Atat timp cat o sa ne lasam condusi de prejudecatile si egoismul individual care conduce lumea de-atatea secole, atat timp cat o sa ne vedem diferiti in fata iubirii si o sa posedam, sau o sa legam de noi suflete, in loc sa le lasam libere sa rezoneze...
          Ma tem ca nu vom fi o specie demna de ceea ce exista deja, in noi insine!

Cât frumos poate trece prin om...