joi, 1 septembrie 2011

DEZNODĂMÂNT




















S-a prelins peste gleznă cu umed și cald
Mi-e ochiul oval de mirare,
 Sub pleoapa-i trecută cu fald
Pe EL l-am văzut aşteptând...
Lângă mare.

Ploaia acidă din cer mi s-a frânt
Norii săraţi îmi cântă la mal
Pustiul din mine valsează plăpând,
Cu mine şi marea la bal.


 

4 comentarii:

  1. ..mângâietoare muzica...
    ..tânguitoare versuri...pentru mare, pentru sare, pentru oameni...
    ...mi-au plăcut şi permite-mi sa adaug:

    "Am dorul înspre depărtări,
    este tangibil personal,
    rămân puţine întâmplări,
    şi-l simt cum tânguie uman."
    dmd.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-e dor sa desenez cu varful piciorului o inima in nisip si numele LUI in mijloc!:)

    RăspundețiȘtergere
  3. cu marea pe cer
    tresărind
    din rid fără timp
    şi fără speranţă
    cules-am
    din apa răsturnată
    răsărit de lumină
    şi zbor de albatros.

    cu marea pe cer
    se întoarce lumina
    cântând
    uriaş
    valul deasupra
    umbrelă celestă
    nisipului ud

    cu marea pe cer
    urme pe mare
    în nori legăminte
    stau
    ca stele de lumină
    vibrând
    ca pahare
    pline cu apă sărată

    atinse
    vibrează
    ca marea pe cer.

    RăspundețiȘtergere