joi, 26 mai 2011

PRINŢUL DE LA MEZANIN


Azi m-a căutat viaţa,
Dar eu nu eram de găsit.
Spune-mi la ce etaj să urc
Să mă vindec de dor?
Poate la mezanin lumina
Nu se citeşte în ochii 
Deschişi dinăuntru' prinţilor.
Să mă ridic pe vârfuri?
Nu ştiu a privi în scris,
De la dreapta la stânga
Numele celui ce a uitat 
Să coboare.
  

RADICAL DIN VIAŢĂ
Am învăţat să citesc în scrisul oamenilor.
De la dreapta la stânga,
Zeii au aşezat bucuriile oamenilor 
În ordinea celor numiţi.
Sunetelor înalte le-am văzut aripile,
Celor joase le citesc în scris, numele.





Atunci când ţi se taie suflarea...






14 comentarii:

  1. patina visului opune o rezistenta subliminal proportionala cu dimensiunea spatialitatii nelocuite pana ieri…cat despre domnul ce n.a venit se vede c’am fost prea cuminti…
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. copil drag şi frumos,te îmbrăţişez şi te pup pe fugă..când voi avea timp fac şi notiţe la ce scrii..ai grije de tine,suflet de poezie!:)..

    RăspundețiȘtergere
  3. în inima lumii
    bat
    la unison
    inimile noastre.

    etajul regăsirilor
    e de fapt
    o acţiune
    şi nu un loc,
    e curajul
    adevărului.

    salcâmii
    îşi poartă şi ei
    florile
    în înalt
    îmbătând viitorul
    cu amintirea
    florilor lor albe.

    frunze pe cer

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa te fereasca Dumnezeu sa te vindeci de dor! :)
    cata vreme nu ti-ai uitat aripile, e zadarnic sa te ridici pe varfuri...absenta e atat de 'prezenta' si incapatoare, incat nimic nu te mai poate salva de la dor si de la tine...Fii Dor..
    :)

    RăspundețiȘtergere
  5. von stroeberg@
    :)
    Domnul care n-a coborat este intre etaje, nici prea sus nici prea jos, chiar la mezanin.
    Probabil ca ma asteapta saracu' pe vreundeva, iar eu inca ma uit dupa martoaga :)
    pup


    Ryanna@
    N-ai idee ce aripi imi dai tu mie cand iti simt trena fosnind in casuta mea.
    Tizule drag, te tin la curent cu ce etaje mai urc :)
    Feerie.

    Flipi@
    Mereu am sa iubesc frunzele, sunt cumva din cerul meu smulse.
    Mersi frumos ca-mi colorezi inima de fiecare data cu un gand.
    Mare lucru sa-ti fie cineva mereu constant de aproape.
    Pupici si lui Mateiu.

    anca@
    Dorul meu terestru nu e musai lipsa de mine.
    Nu-l perii pe Lazarev, dar m-am saturat de strigatul ala in gol. In versurile mele inciudate, ma rup de afect, de "dorul" ala creat si sfidez "inaltul" tocmai prin a-l intreba retoric de e musai sa merg in poante.
    Si crede-ma, sunt Dor!
    Aici e vorba de musiul print, care se scarpina dupa ureche in loc sa hraneasca martoaga :)))
    Pup

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu te ridica pe varfuri.
    Prinde-ti varfurile adanc in Pamant.
    Si asteapta acolo un print care te va elibera

    La ce etaj sa urci ca sa uiti de Dor??
    Nu urca si nu cobori.
    In schimb, observa fiecare trecere a liftului prin dreptul tau...

    Nu mai cauta si vei gasi. Ca prin minune, renuntand la un ... Dor , il vei obtine negresit mai tarziu.
    astea is regulile care exista aici pe Pamant. reprezinta de fapt una din principalele lectii pe care le poate invata oricine si-a schimbat aripile pe picioare.
    Apoi, dupa ce ne crestem din nou aripile, incepem sa le pretuim cu adevarat.

    Fii iubire.
    Remus.

    RăspundețiȘtergere
  7. Remus@
    E f. frumos ce zici tu acolo, dar ma tem ca trebuie sa te fac atent la mesajul de mai sus, ptr. Anca@.
    Reciteste-l ca sa intelegi ca n-are nici o legatura cu ce ati intuit voi 2.
    Dar repet, cam asa ar trebui sa fie situatiunea intr-adevar :)
    Eu insa ma pun cautat potcoave zdravene martoagei, ce stii tu :P)

    Pup, copilul de foc.

    RăspundețiȘtergere
  8. celestine, celestine... :(
    aripi de plutit fără zbor
    visurile mor?
    în lumina din zori
    în mine, în tine
    LUMINA este aziul ieriului mâine
    celestine, celestine
    am un dar ... tăcut
    pentru tacerea zborului eu/tine
    http://blogulucella.blogspot.com/2011/05/blog-post_26.html
    cu mult drag, lumină, din miNE:)
    CELESTINE, celestine
    NAMASTE!

    RăspundețiȘtergere
  9. Dorul te găseşte oriunde, chiar şi la mezanin! Valabil şi pentru prinţi...:)

    Da, nu trebuie să te ridici "în poante", lucrurile şi trăirile importante se întâmplă oricum, când le este vremea. Şi, chiar prin trăirile acestea pământeşti, poţi ajunge să depăşeşti mezaninul, chiar şi primul etaj, şi să mergi departe, în nori...

    Multă lumină în mersul tău! Până ce dorul se va alina, se va transforma în linişte şi împlinire.

    RăspundețiȘtergere
  10. Florina@
    Lumina calda si alba ce-mi aduce...
    Scumpa mea, nu am zis ca ma ridic pe varfuri, in mesajele de mai sus am explicat "ironia" din versuri.
    Sfidez cu acea expresie, nimci mai mult.
    Sunt plina de dor, de urcusuri si coborasuri, cu astfel de aluat merg inainte.
    Multumescu-ti de iubirea ce-mi transmiti.
    Sa ai gura aurita!
    Pup

    RăspundețiȘtergere
  11. M-am furişat , în miez de noapte prin poezia gândurilor tale ... Cuvintele au vrut să mi se nască comentariu , dar de la stânga la dreapta nimic nu s-a legat , adecvat ... Mai mult ca sigur mansarda mi-e în intuneric ... Dar cu admiratie , ultimul chiriaş ( neuron ) face o adâncă reverenţă ... Ai o frumuseţe desăvârşită , o lumină care atrage ! Fie-ţi visele mereu lumină !

    RăspundețiȘtergere
  12. Iolanda@
    Cand era mica aveam o rochita alba cu volanase verzi, superba.
    Dar simteam ca degeaba era atat de frumoasa rochita aia, daca nu ma rotesc atat de tare in ea, sa arat lumii ce valuri perfecte face.
    Este uimitor cand cineva se coboara cu sufletul si gandul sa-ti sopteasca ca transmiti ceva, ca "valurile tale" perfecte si-au atins target-ul, dar atat de dureros cand nimeni nu vede ca acele valuri sunt doar efectul unei minunate rochite albe cu volanase verzi...

    Iti multumesc din inima, ca ai intrat in lumea mea...
    Nici un "neuron" n-ar putea rezista singur in fata unui cer frumos, asa ca ultimul tau "chirias" e prea modest sa-si aminteasca ca a venit cu o inima luminoasa si un suflet pe masura pe la mine-n vizita si ca nu "chiriasii" ma intereseaza la oameni :).
    Te imbratisez in alb si verde~!

    Namaste

    RăspundețiȘtergere
  13. Intrebam marea de tine, daca te-a "vazut".... Mi-a raspuns ca esti langa/in mine! Uit acest lucru deseori, uit ca nu sunt eu, suntem noi...."o mie" de feluri de a fi intr-UNUL! Mi-aduc aminte de tine....apropo, m-a intrebat cineva daca vreau sa ma nasc si sa simt ceva ce nu pot descrie in cuvinte? Te asociez cu subsatntivele mare si copac, de ce? e totul in mintea mea sau a celor "o mie" de feluri de a fi....:)
    Mihaela esti fericita? retorica intrebare!.....................as vrea sa mai scriu sa comunic, sa simt!!!!!!! energia pozitiva si sentimentul de fericire! dar ma opresc
    dan

    RăspundețiȘtergere
  14. Dan@
    Iti voi raspunde la postul urmator.
    Asa ca scrie-mi acolo sau pe messg.
    Aici iti scriu doar ca mi-e tare dor de mare!
    Inchid ochii cand ma strapunge soarele in gene si calatoresc spre ea.
    Esti un norocos, te invidiez ca-i esti atat de aproape...
    Sa strigi de bucurie cand o revezi, e parte din mine si ma face FERICITA!
    Pup

    RăspundețiȘtergere