Azi m-a căutat viaţa,
Dar eu nu eram de găsit.
Spune-mi la ce etaj să urc
Să mă vindec de dor?
Poate la mezanin lumina
Nu se citeşte în ochii
Deschişi dinăuntru' prinţilor.
Să mă ridic pe vârfuri?
Nu ştiu a privi în scris,
De la dreapta la stânga
Numele celui ce a uitat
Să coboare.
RADICAL DIN VIAŢĂ
Am învăţat să citesc în scrisul oamenilor.
De la dreapta la stânga,
Zeii au aşezat bucuriile oamenilor
În ordinea celor numiţi.
Sunetelor înalte le-am văzut aripile,
Celor joase le citesc în scris, numele.
Atunci când ţi se taie suflarea...
patina visului opune o rezistenta subliminal proportionala cu dimensiunea spatialitatii nelocuite pana ieri…cat despre domnul ce n.a venit se vede c’am fost prea cuminti…
RăspundețiȘtergere:)
copil drag şi frumos,te îmbrăţişez şi te pup pe fugă..când voi avea timp fac şi notiţe la ce scrii..ai grije de tine,suflet de poezie!:)..
RăspundețiȘtergereîn inima lumii
RăspundețiȘtergerebat
la unison
inimile noastre.
etajul regăsirilor
e de fapt
o acţiune
şi nu un loc,
e curajul
adevărului.
salcâmii
îşi poartă şi ei
florile
în înalt
îmbătând viitorul
cu amintirea
florilor lor albe.
frunze pe cer
Sa te fereasca Dumnezeu sa te vindeci de dor! :)
RăspundețiȘtergerecata vreme nu ti-ai uitat aripile, e zadarnic sa te ridici pe varfuri...absenta e atat de 'prezenta' si incapatoare, incat nimic nu te mai poate salva de la dor si de la tine...Fii Dor..
:)
von stroeberg@
RăspundețiȘtergere:)
Domnul care n-a coborat este intre etaje, nici prea sus nici prea jos, chiar la mezanin.
Probabil ca ma asteapta saracu' pe vreundeva, iar eu inca ma uit dupa martoaga :)
pup
Ryanna@
N-ai idee ce aripi imi dai tu mie cand iti simt trena fosnind in casuta mea.
Tizule drag, te tin la curent cu ce etaje mai urc :)
Feerie.
Flipi@
Mereu am sa iubesc frunzele, sunt cumva din cerul meu smulse.
Mersi frumos ca-mi colorezi inima de fiecare data cu un gand.
Mare lucru sa-ti fie cineva mereu constant de aproape.
Pupici si lui Mateiu.
anca@
Dorul meu terestru nu e musai lipsa de mine.
Nu-l perii pe Lazarev, dar m-am saturat de strigatul ala in gol. In versurile mele inciudate, ma rup de afect, de "dorul" ala creat si sfidez "inaltul" tocmai prin a-l intreba retoric de e musai sa merg in poante.
Si crede-ma, sunt Dor!
Aici e vorba de musiul print, care se scarpina dupa ureche in loc sa hraneasca martoaga :)))
Pup
Nu te ridica pe varfuri.
RăspundețiȘtergerePrinde-ti varfurile adanc in Pamant.
Si asteapta acolo un print care te va elibera
La ce etaj sa urci ca sa uiti de Dor??
Nu urca si nu cobori.
In schimb, observa fiecare trecere a liftului prin dreptul tau...
Nu mai cauta si vei gasi. Ca prin minune, renuntand la un ... Dor , il vei obtine negresit mai tarziu.
astea is regulile care exista aici pe Pamant. reprezinta de fapt una din principalele lectii pe care le poate invata oricine si-a schimbat aripile pe picioare.
Apoi, dupa ce ne crestem din nou aripile, incepem sa le pretuim cu adevarat.
Fii iubire.
Remus.
Remus@
RăspundețiȘtergereE f. frumos ce zici tu acolo, dar ma tem ca trebuie sa te fac atent la mesajul de mai sus, ptr. Anca@.
Reciteste-l ca sa intelegi ca n-are nici o legatura cu ce ati intuit voi 2.
Dar repet, cam asa ar trebui sa fie situatiunea intr-adevar :)
Eu insa ma pun cautat potcoave zdravene martoagei, ce stii tu :P)
Pup, copilul de foc.
celestine, celestine... :(
RăspundețiȘtergerearipi de plutit fără zbor
visurile mor?
în lumina din zori
în mine, în tine
LUMINA este aziul ieriului mâine
celestine, celestine
am un dar ... tăcut
pentru tacerea zborului eu/tine
http://blogulucella.blogspot.com/2011/05/blog-post_26.html
cu mult drag, lumină, din miNE:)
CELESTINE, celestine
NAMASTE!
Dorul te găseşte oriunde, chiar şi la mezanin! Valabil şi pentru prinţi...:)
RăspundețiȘtergereDa, nu trebuie să te ridici "în poante", lucrurile şi trăirile importante se întâmplă oricum, când le este vremea. Şi, chiar prin trăirile acestea pământeşti, poţi ajunge să depăşeşti mezaninul, chiar şi primul etaj, şi să mergi departe, în nori...
Multă lumină în mersul tău! Până ce dorul se va alina, se va transforma în linişte şi împlinire.
Florina@
RăspundețiȘtergereLumina calda si alba ce-mi aduce...
Scumpa mea, nu am zis ca ma ridic pe varfuri, in mesajele de mai sus am explicat "ironia" din versuri.
Sfidez cu acea expresie, nimci mai mult.
Sunt plina de dor, de urcusuri si coborasuri, cu astfel de aluat merg inainte.
Multumescu-ti de iubirea ce-mi transmiti.
Sa ai gura aurita!
Pup
M-am furişat , în miez de noapte prin poezia gândurilor tale ... Cuvintele au vrut să mi se nască comentariu , dar de la stânga la dreapta nimic nu s-a legat , adecvat ... Mai mult ca sigur mansarda mi-e în intuneric ... Dar cu admiratie , ultimul chiriaş ( neuron ) face o adâncă reverenţă ... Ai o frumuseţe desăvârşită , o lumină care atrage ! Fie-ţi visele mereu lumină !
RăspundețiȘtergereIolanda@
RăspundețiȘtergereCand era mica aveam o rochita alba cu volanase verzi, superba.
Dar simteam ca degeaba era atat de frumoasa rochita aia, daca nu ma rotesc atat de tare in ea, sa arat lumii ce valuri perfecte face.
Este uimitor cand cineva se coboara cu sufletul si gandul sa-ti sopteasca ca transmiti ceva, ca "valurile tale" perfecte si-au atins target-ul, dar atat de dureros cand nimeni nu vede ca acele valuri sunt doar efectul unei minunate rochite albe cu volanase verzi...
Iti multumesc din inima, ca ai intrat in lumea mea...
Nici un "neuron" n-ar putea rezista singur in fata unui cer frumos, asa ca ultimul tau "chirias" e prea modest sa-si aminteasca ca a venit cu o inima luminoasa si un suflet pe masura pe la mine-n vizita si ca nu "chiriasii" ma intereseaza la oameni :).
Te imbratisez in alb si verde~!
Namaste
Intrebam marea de tine, daca te-a "vazut".... Mi-a raspuns ca esti langa/in mine! Uit acest lucru deseori, uit ca nu sunt eu, suntem noi...."o mie" de feluri de a fi intr-UNUL! Mi-aduc aminte de tine....apropo, m-a intrebat cineva daca vreau sa ma nasc si sa simt ceva ce nu pot descrie in cuvinte? Te asociez cu subsatntivele mare si copac, de ce? e totul in mintea mea sau a celor "o mie" de feluri de a fi....:)
RăspundețiȘtergereMihaela esti fericita? retorica intrebare!.....................as vrea sa mai scriu sa comunic, sa simt!!!!!!! energia pozitiva si sentimentul de fericire! dar ma opresc
dan
Dan@
RăspundețiȘtergereIti voi raspunde la postul urmator.
Asa ca scrie-mi acolo sau pe messg.
Aici iti scriu doar ca mi-e tare dor de mare!
Inchid ochii cand ma strapunge soarele in gene si calatoresc spre ea.
Esti un norocos, te invidiez ca-i esti atat de aproape...
Sa strigi de bucurie cand o revezi, e parte din mine si ma face FERICITA!
Pup