NAMASTE INDIA

- Remembering you taking a part of my heart there. -

How great and sensual 

can be these women?

Câte din milioanele de indience au oare aşa ceva ?

Pentru a-ţi face o idee despre cât de frumoase sunt femeile din India, iată o mică excursie virtuală în lumea strălucirii metalelor preţioase… 

Shringaar Patti/Maatha Patti

Reprezintă ornamentul ce se aşează pe cap, format dintr-o bijuterie ce merge pe cărarea centrală a părului până la frunte unde are o tikka şi o margine ce atârnă pe frunte. Face parte din categoria bijuteriilor de templu, având un statut special şi fiind folosit mai mult în reprezentaţiile de dans clasic. 

Maang Tikka

Este varianta „redusă” a shringaar patti, având doar piesa centrală de pe cărare cu acel tikka ce coboară pe frunte. Oferă un aer aparte şi atrage priviri de admiraţie. 

Jhumar/Jhoomar: ornament pentru păr

În formă de evantai, acest ornament este caracteristic culturii musulmane din India şi a fost cu precădere iubit de moguli. Fără vreo restricţie este apreciat de toate femeile deoarece conferă o senzualitate aparte.

  

 

 Bindi: 

 Este punctul purtat de femei pe frunte, acolo unde se găseşte Ajna Chakra, al treilea-ochi. Tradiţional, el este purtat de femeile căsătorite ca simbol al energiei feminine şi se crede că protejează atât femeia, cât şi bărbatul. Se aplică folosind sindoor, o pudră roşie din lemn de santal. Este folosit şi în timpul ceremoniilor religioase de ambele sexe pentru a invoca sentimente religioase şi concentrare.

În epoca modernă, s-a renunţat la restricţiile legate de starea civilă sau religie. A devenit o modă, fiind purtat de tinere şi femei de altă religie decât cea hindusă. De asemenea, nu mai există reguli privind forma sau culoarea; a devenit un accesoriu chic, asortat la vesimentaţie. Stilul bindi-ului diferă de la regiune la regiune.

Nath: cercelul pentru nas 

Vine în două variante: una pentru mirese, în care cercelul este mai mare, circular şi este prins în păr printr-un lanţ fin şi una simplă, cum se poartă acum orice tip de „piercing” – mai mic, mai mare, aur, argint, cu sau fără piatră.

Jhoomka/Jhoomki: cerceii 

Cu un model unic pentru fiecare regiune, aceşti cercei au o formă de candelabru supradimensionat cu o terminaţie de clopot. Obligatorii pentru mireasă, sunt împodobiţi cu pietre preţioase şi o fac să semene cu o regină .

 Mangalsutra: lanţul de cununie 

Cel mai imporatnt rol în joacă mangalsutra, lanţul care este legat de către soţ în timpul ceremoniei de cununie ca simbol al uniunii loc atât fizice, cât şi spirituale. Este din aur cu mărgele negre, iar modelul este ales de obicei de familia băiatului.

  

  Chooda: brăţara de căsătorie 

Sunt acele brăţări infinite purtate pe mâini care scot clinchetul deosebit de plăcut la auz. Obiceiul este ca viitoarea mireasă să nu-şi vadă brăţările înainte de ceremonia de căsătorie; atunci va fi întâia oară când va purta acest tip de brăţară. După aceea are voie să-şi îndeplinească orice dorinţă: sticlă, lemn, metal, roşu, albastru, mov…orice. Primele brăţări vor fi purtate timp de 40 de zile după care doar cumnata are voie să le dea jos. 

          Kangan: un alt tip de brăţară

Mai groase decât chudiyan, acestea sunt de obicei din aur cu pietre preţioase şi sunt moştenire de familie pe care soacra le dă norei când vine în casă. 

  Angoothi: inelul

Cu aceeaşi semnificaţie ca la noi, inelul de logodnă sau verigheta sunt de obicei din aur. Moda a făcut însă să se folosească şi materiale precum platină, aur alb sau chiar argint.

Haathphool: inelul-brăţară  

Este un minunat ornament ce se poartă pe mâini, pornind de la încheietură şi până la degete unde se termină cu inele. Multicolor şi inspirând graţie, face parte din categoria „obligatoriu” pentru trusoul de nuntă.

  

 Payal: brăţara de picior

Odată cu inelul de picior, brăţara este obligatorie să fie purtată de mireasă. De argint şi în pereche, payal-urile scot acelaşi clinchet plăcut când păşeşti şi sunt de o frumuseţe deosebită, mai ales dacă sunt împodobite şi cu alte pietre preţioase. 

 Bichhua: inelul de picior

Purtat numai în pereche, inelul de picior este un simbol al căsătoriei în multe state indiene. Este obligatoriu din argint, deoarece aurul are statut nobil şi nu poate fi purtat mai jos de brâu; însă desigur, moda cere sacrificii… 

SPECIAL: Navaratna: cele 9 pietre magice

Navaratna se referă la cele 9 planete din astrologia vedică; fiecare are o piatră preţioasă ca şi corespondent şi au un mod unic de a se poziţiona într-o bijuterie. Cele nouă planete sunt: Soarele, Luna, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn, Rahu (nodul ascendent al Lunii) şi Ketu (nodul ei descendent).

“Rubin pentru Soare,

perlă de calitate şi perfectă pentru Lună,

Coral Roşu pentru Marte,

Smarald pentru Mercur,

Safir galben pentru Jupiter,

Diamant pentru Venus,

Safir albastru pentru Saturn,

Hessonit (sau piatra de scorţişoară) pentru Rahu şi

Ochiul Pisicii pentru Ketu,
…aceste pietre trebuie să fie de cea mai înaltă calitate şi să fie perfecte.”

 Bijuteriile Kundan:

Acestea sunt speciale prin modul de producţie: manual, între piatra şi metal se aşează foiţă de aur, iar aurul este cel mai pur de 24 K. Bijuteriile Kundan au fost de mare preţ în perioada mogulă, cele mai frumoase şi unice modele fiind create atunci. 

Meenakari: bijuterii din email

Decorate cu email în culori vibrante, bijuteriile parca au un limbaj al lor. Predonderent din aur, rezista mai mult în timp şi culorile sunt atât de puternice ai spune ca emană o energie pozitivă copleşitoare. 

EFECTUL DOPPLER ÎN DINAMISMUL ORGONIC AL IUBIRII

"AS ABOVE, SO BELOW" 

http://mihaelacelestine.blogspot.com/2010/09/efectul-fluture.html

http://mihaelacelestine.blogspot.com/2010/08/circuitul-vietii-e-o-matrioska.html

A dărui este minunea eternului cerc.

 Din cerc ne-am frânt să ne căutăm etern.

Căci un suflet întors e cel ce se caută încă...

 

  Dacă prin efectul Doppler ni s-a demonstrat 
clar că sunetul este o undă care se propagă şi
totodată, deplasarea spre roşu a universului e o dovadă a expansiunii, observată prin efectul Doppler, am zis să corelez asta la orice fenomen variabil, pe o frecvenţă care poate fi asociată undelor electro-magnetice ale pământului.

Într-o postare mai veche aminteam despre reacţia vibraţional-magnetică prin  "Efectul de Fluture", la nivel de influenţă asupra mediului decizional.

Azi o să fac trimitere la un concept deloc nou, care ne prezintă energia orgonică, acea Prana sau Chi, punând-o-n relaţie cu  undele şi vibraţiile terestre.

Legătura dintre energia orgonică  şi variaţia frecvenţei unei unde oscilatorii Doppler, la nivel de câmp electro-magnetic, poate avea un numitor comun, dacă exemplificăm prin lumină, ca şi factor vibraţional rezonant, nefiind altceva decat o altă formă dată Iubirii.

 La nivel de undă elastică, sunetul se propagă pe o anumită frecvenţă, iar vibraţiile lui sunt foarte bine expuse ca şi efect Doppler. 
Dacă prin analogie, frecvenţa sunetelor şi luminii fac supliciul cosmosului, atunci însăşi consistenţa lor este temeiul orgonic al universului fizic.

Iată de ce mediana dintre energia orgonică care ne înconjoară şi emoţiile sau/şi percepţiile care ne conectează la cosmos sunt influenţate de acelaşi efect primordial: 
I U B I R E A 
Am plasat-o între ele, pentru că în consistenţa ei inefabilă acoperă orice transformare majoră la nivel vibraţional, pe o frecvenţă infinită a macrocosmosului. 
Confuzia cu care percepem Iubirea la nivel planetar, nu e ceva nou. 

Pare-se că după sute şi mii de ani de transformări, Iubirea n-a salvat specia de la haos, nedirecţie, amnezie, resemnare... n-a configurat traseul uman ca fiind unul rezonant la nivel de conştiinţă universală. 
Ce a rămas din iubire este marea confuzie dintre efectul relaţional-karmic şi conştiinţa pe care individul nostru terestru încă n-o poate accesa.

ENERGIA ORGONICĂ

ÎN

 PUTEREA GÂNDULUI ARTICULAT

MINTEA 

 MENTALUL

 GÂNDUL

 PUTEREA GÂNDULUI

 EFECTUL PLACEBO

 CREDINŢA PRIN REPETIŢIE

Toate transmit emoţii din sursa macrocosmică, vibraţii şi energii orgonice, determinate la nivel palpabil prin orientarea minţii noastre.

Atracţia prin rezonanţă este un proces viu de ardere şi consum ce are în componenţa sa energii benefice sau/şi malefice, în funcţie de frecvenţa înaltă sau joasă accesată.

Iată de ce puterea gândului prin repetiţie generează meta-cerinţa şi produsul ei. 

O rugăciune spusă din tot sufletul, mai ales prin repetiţia ei, duce la deschidere şi materializare, dacă ne conectăm în astral. 
La fel se-ntâmplă cu mărturia unui gând reprodus reiterat, prin efectul Placebo, care devine credibil, materializându-se prin forţa gândului.

Creierul este un "aparat" decodificator al vibraţiilor şi undelor transmise, fie că le accesăm conştient sau inconştient, însă a nu se face confuzie:
NU CREIERUL REPREZINTĂ SURSA PRINCIPALĂ A CONŞTIINŢEI UNIVERSALE

Prin creier avem acces la informaţii, la decodarea lor, la manipularea şi pervertirea sursei informaţionale, de asta specia noastră se confruntă încă cu erorile meta-transmisiilor.

 Ne aflăm într-o perioada de "PENDING" la nivel informaţional, spun asta, pentru că Omul a tergiversat mesajul pur prin atâtea reveniri  sau naşteri, însă partea omisivă din rolul rematerializării lui, este una singură: 

INCAPACITATEA
COMPREHENSIVĂ

A IUBIRII

Din păcate, Omul nu are capacitatea de a conştientiza accesul meta-informaţional la nivelul material cu care îşi consumă arderea. 
Lucru bine ştiut de altfel, o istorie care se repetă şi de la care n-am reuşit nici până azi să desluşim misterul conştiinţei iubirii.

Ne este mult mai uşor să înlocuim Iubirea, la nivel de conştiinţă pură, cu Iubirea lumii materiale, la nivel de relaţie karmică sau lecţie asumată.

Delimitarea de mai jos are în vedere câteva aspecte reale, cu care sigur v-aţi confruntat sau/şi vă confruntaţi încă, aspecte pe care nu le intuiţi ca fiind sursa delimtării Eu-lui Dumneavoastră Interior.

CONŞTIINŢA IUBIRII  

VERSUS 

IUBIRE UMANĂ

- clic - pentru a mări

Dacă Iubirea nu este un Troc, daca noi înşine suntem iubire, atunci Iubirea Umană cu siguranţă nu e legătura de iubire pe care specia noastră o trăieşte de milioane de ani.

Rezonanţa e Iubire; perpetuarea speciei precum şi materializarea simţurilor/emoţiilor umane este doar interconexiunea noastră ancestrală nefinalizată la timp.

Ea poate lua forma pasiunii, dedicaţiei, dăruirii, dar şi forma unor legături obsesive, bolnăvicioase, posesive, care se vor transforma în ură, apatie, silă.

Sentimente ce iniţial apăreau ca fiind calde, hotărâte, desăvârşite prin imanenţa lor, ajung a fi sufocante, de respingere sau sentimente groteşti.

Toate aceste emoţii nu sunt decât o suprasolicitare energetică, o încărcare şi descărcare a orgonului la nivelul lumii noastre vii, care răspunde la vibraţiile energiei vitale, dar care îşi are sursa în ancestral. 
Ne reîntâlnim sufletele şi ne consumăm legăturile ancestrale -  asta este de fapt Iubirea la nivel uman.

Iubirea la nivel cosmic este cu totul altceva.

Este Conştiinţa din care ne-am frânt, este energia mamă - Sursa Primordială a ceea ce intuim noi a fi Universul în desfacere.

De ce legăturile umane (Iubirea) pe limba noastră nu durează?

Pentru că nimic nu durează aici, iar procesul e simplu:

NE NAŞTEM

 ARDEM

 CONSUMĂM

 NE CURĂŢĂM

 PLECĂM

Mai era necesar să ne naştem, odată ajunşi la Iubirea absolută?

Suntem celule vii, în refacere, nu avem nevoie de un brâu orgonic cu Shungit să ne vindecăm celulele pentru a continua traseul ăsta repetitiv, avem deja cheia în noi înşine.

Deţinem un vehicol luminos cu care putem accesa lumile invizibile nouă, dimensiuni şi realităţi nemaigândite, aşa cum puteţi vedea în imaginile de mai jos.

Dar nu de asta ne-am născut, nu pentru asta tot repetăm vieţi la rând, nu am venit aici pentru a ne pune aripile înainte de a învăţa ce e Omul.

Am venit aici să ne consumăm arderea, să reînvăţăm ce n-am ştiut a face la timpul ales, să ne găsim între noi şi să rezonăm întru Iubire.

Şi chiar dacă nu suntem pregătiţi pentru Marea Naştere, nu suntem departe de ea.
Nu suntem singuri în Univers, undele Doppler ne arată asta, rezonăm cu orice şi prin orice, fie lumină, sunet, totul este motric şi viu.

Cosmosul respiră odată cu noi, aflaţi sau nu sub efectul Doppler, Butterfly, Boomerang, Cluster, ş.a.m.d. sunt efecte sau subefecte care ne influenţează traseul realităţii în care am ales să ne naştem.
Dincolo de asta, trebuie să înţelegem odată pentru totdeauna lecţia pentru care ne tot naştem, pentru că la capăt de ea Iubirea suplineşte întreg circuitul universal.

Capacitatea cu care rezonăm, recunoaşterea sufletelor, deschiderea nostră spre viziune şi nou reprezintă - IUBIREA

Dorinţa de a ne agăţa unii de alţii din nevoia şi interesul personal - NU ESTE UN ACT DE IUBIRE!

Faceţi această diferenţă şi veţi reuşi să vă reîntoarceţi la voi înşivă, fără să vă mai prindeţi de cineva din afara voastră egoist, posesiv, cu frica de singurătate în braţe.

Nimeni pe acest pământ nu e singur, iar a nu fi singur nu îneamnă a trăi în doi, ci înseamnă a ne cuprinde pe noi înşine cu recunoaştere şi capacitate de dăruire.

Sună idealist, dar nu imposibil - priviţi în urmă cu sute şi mii de ani, dacă Iubirea ar fi fost ce aţi crezut a fi ieri, sau ceea ce credeţi a fi azi, cum de specia noastră nu s-a salvat până acum?

Răspunsul e în voi înşivă.
Încetaţi să vă mai agăţaţi unii de alţii!

Consumaţi-vă legăturile ancestrale fără să vă deviaţi de la calea voastră individuală.
Pământul a obosit să ne primească iar şi iar cu aceleaşi naşteri pline de erori. 

E timpul schimbării, e timpul să deschidem ochii mari şi să ne preţuim şansa de a ne întoarce...
"Acasă"

Haideţi să învăţăm întâi să fim "Om" - până la momentul în care ne vom lua zborul.

E atât de simplu... e nevoie doar de noi!

CALĂTORIA UNEI PERNE

La rugămintea unei călătoare
prin teritoriul glisant al sufletului...

am scris povestea ei.

http://mihaelacelestine.blogspot.com/2010/11/mantre-intoarcerii.html

O zi de vară tărzie cu mirişte deasupra ochilor, era doar în bătaia genelor, apoi mi s-au aşezat încet primele licăriri. Erai toată numai zâmbet şi bucurie când te-ai aruncat năvalnic spre mine, ca o fiară devorându-şi prada.

Şi totuşi... atâta linişte după uşa care avea să deschidă călătoria unei perne.

Cum arăta ea?

Sveltă şi stângace, mi-a spus sec: "Visez India".

Cu gândul la o pernă de mărimea unui tufiş de zmeură, abia mjind, s-a ridicat de la masă şi mi-a strigat din toţi plămânii: "Mi-e dor de mare".

Desigur că înţelegeam setea ei şi dorul de apă, eram atât de aproape de ochii care mă acopereau cu atâta viaţă, mai că mă sufoca cu atâta nebunie şi culoare.
Cum să refuz gândul că pernuţa aia se vroia într-un tren jegos şi leneş ce-mi survola tâmpla într-un ticăit surd. 

Am suflat peste timp în goana unei păpădii secundare, când însă mi-a intrat minutarul în ochi, am simţit cum mă preling în sens invers...

Eram înapoia mea.

 M-am uitat la ceas buimacă de-atâta trecere în gol.

- N-avem timp, i-am zis, prinzând din zbor dorinţa nebună să plec departe, cât mai departe de orice.

- Avem, mi-a răspuns. Nu ne luăm bagaje cu noi, luăm doar o pernă şi ne suim în tren.

Mă uitam minunată de-atâta curgere în dorinţa ei. 

O pernă...

Oh, da... cum să uit aşa ceva, perna aia era totul. 
O luam cu noi, era micuţă, nu ne împovăra, n-aveam grija ei... şi-apoi, pe ce am fi aşezat capul?

Râdeam în hohote când ne-am aruncat în primul taxi şi am pornit spre nicăieri... 

Ne mirosea a mare.

Cum e să mergi pe linia ferată cu spatele la drum, cu faţa spre beznă şi să începi sa cânţi în spatele vieţii. Imaginează-ţi că nu te aude nimeni, lumea nu întoarce capul când îţi creşte nebunia în braţe.  
O nebunie blândă, caldă, moale, de culoarea toamnei sălbatice şi ploioase. 
În loc de fulgi, nebunia ta avea miros de sare şi dor nebun de goliciune şi ţipăt. Era o nebunie surdă de vară târzie, pe care o strângeai la piept şi o ţineai ascunsă de privirile celor care mergeau cu mâinile la spate, ignorându-te.

Apoi puneai capul pe colţul ei, visând...

Toate le-am adunat în braţe şi am fugit.

- Stai! mi-ai strigat, abia răsuflând, ducând mâinile spre inimă. Am uitat pernuţa, ne întoarcem.

- Nu mai avem timp, luăm altă pernă când ajungem la mare.

- Nu, nici să nu te gândeşti... Mă întorc să iau pernuţa!

Am privit-o cum se agita în toate direcţiile, un vulcan de emoţie şi energie mi se răsfrângea în braţe...  
Ar fi fost un gol infinit să o las aşa,  fără a îmbrăţişa pernuţa aia.

Am văzut-o când intrase într-un magazin, avea privirea aruncată peste toate rafturile.

Căuta...

- Nu vă supăraţi, aveţi cumva o pernă?

- Nu e un magazin de perne aici.

- Dar vă rog, orice om are o pernă, plătesc cât e nevoie... trebuie să găsiţi una.

Vânzătoarea era un personaj creat ca pentru scenariul ăsta. Avea o privire serioasă, potrivită pentru rolul ei tacticos de a vinde dulciuri. 
Se ridicase de pe scaun câteva secunde, apoi aplecându-se deasupra lui, începu să caute ceva. 
Pe scaun erau aşezate 3 pernuţe egale ca mărime, sărăcăcioase şi perimate, pline de praf.

A ridicat-o pe prima, apoi pe a 2 a şi i-a întins-o abia pe a 3 a.

- Cred că asta vi se potriveste, a spus scurt.

- Cât costă? 

- Nu costă nimic, sper să vă fie de folos.

Ca şi cum universul îşi făcuse treaba, mai că înşfăcase perna din mâinile femeii care o privea siderată dar gânditoare, întrebându-se: "la ce Dumnezeu i-o fi trebuind o pernă"?

Cu o forţă de neimaginat se desprinse de tejghea, de parcă toate forţele cerului complotase împotriva pernei ăleia, ieşise din magazin fericită şi-ntr-un ţipăt prelung de bucurie mă luase în braţe:

- Acum putem merge la mare! Avem pernă...

 Nu era o pernă oarecare, avea culoarea unei scoarţe de copac, aspră ca nişte crengi uscate care i se încolăcisera de braţe, înţepenindu-i-se acolo.

 Era perna ei, dorinţa ei de a se desprinde de lumile ce o răstigniseră într-un dor cumplit de casă.

O pernă care-i amintea de mirosul sărat şi iritant al mării, o pernă care-i aducea bucuria unei nebunii nemaiştiute de nimeni... acea pernă care-i vorbea cu toată minunea unui secundar oprit.

Era perna fără timp care călătorea cu ea peste tot... mare, scioci, nisip, răsărit, ticăitul şinelor de tren, pescăruşi, eu...

Alerga cu picioarele prin apă... râdea zgomotos cu buzele ţuguitate într-o grimasă autentică. 
Era... Ea şi odată cu Ea, pernuţa ei şifonată şi murdară, trecută prin atâtea mâini, clipe, nori de fum.

O bucată de pământ i se agâţase desupra creştetului şi cu bagajul gata de drum, desenând cerului ochi, nas şi gură... mi-l aruncase-n braţe, apoi desenă o casă care ne aştepta pe amândouă sus, departe de privirile oamenilor. 
Un dor nebun i se prinsese de inimă, luând forma unei perne.

Mi-a zis atunci: "Vezi Mia... oamenii ăştia nu ştiu să îmbrăţişeze o pernuţă, darămite o fiinţă vie."

Ea venise doar să mă anunţe că acolo, în lumea ei acoperită de lanţuri şi măini pictate până la podea, era o bucată de suflet ce i se culcuşise-n braţe, cu capul aşezat pe o pernă, foarte aproape de inima ei. 
O ţinea strâns la piept când călătorea printre privirile oamenilor şi nu-i dădea drumul până la destinaţie.

Era pernuţa ei cu miros de sare ce-ţi lăcrima de sub miriştea genelor, de vroiai să i-o smulgi din piept.

Era în formă de nuc, la marginea mării, lângă o grădină plină cu frunze, o pălărie portocalie şi un câine.