Pe dâmbul vechilor tăceri,
Mă plec lumină ție cu alai,
Mi-ai fost stăpână, mi-ai fost crai
Acum... îmi ești din plinele averi,
Un drum spre rai.
[Celestine]
[Celestine]
E zborul celor din morminte,
Cu inimi la vedere mii de sensuri stăvilite-n cruce,
Aidoma îmi simt pământul din plămânii vremii
Armata unor treceri sfinte.
Tu pui de om... înapoindu-ți mersul
Mai știi tu oare cum îți bate-n pieptu'
Cu lacrimi lunecate și sărace
Cu inima pierdută și stângace
Mai știi cum râde ochiu' amețit pe-o parte...
El râde, se închină și se pierde
Cu inima-ți ascunsă când se zbate
E liniște și moarte.
Cu vijelia gustului de carne,
Din lumea-mi gravitând cu dor nebun
Mi-e sâmbătă în inima când spun:
- Pământ spre tine vin, cobor în arcă,
Mă-ndrept stingheră, cu oasele-ntoarse
Pe invers viața mi s-a strecurat în piept
Tu inimă bătândă... cu ce drept?
Lăsat-ai cerul să-mi coboare-n talpă...
Și am strivit pământului minciuna
Nu sunt ca voi...
Cu voi alături sunt doar una.
Am coborât din cerul frânt nedrept
M-am răscolit în piept și am ieșit
A inimii concept.
Să-mi lași clisură între cer și Karme
Când voi pleca cu inima în palme
Să strigi mormintelor că voi lua din toate
Ventricule în loc de arme.
Mai mici din oastea marelui Lumină
Să-mi fie la vedere zborul de rutină
Când va cădea pe umeri de departe...
A lumii vină.
~ Celestine Mihaela ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu