miercuri, 5 octombrie 2011

COPACILOR CU ARIPILE FRUNZĂ




Dumnezeu pune ochii potriviţi,
oamenilor potriviţi.

  Celestine



Copacului ce creşte în mine, 
I-am fost coşar.
Cerul ţi s-a coborât în piept,
Cu aripi de frunze.
A vrut să-mi fie azi punte peste lumi.
 Dar tu...
Mi-ai dat drumul la vise
Să gonească nebune,
Zburând peste timp.
Atunci,
M-ai găsit prinsă 
De buzunarul vremilor.

De ce priveşti în sus, inima copacului?
Pe aripile frunză au alunecat,
Dimineţile cu tine.
Ţi-ai uitat timpul la pieptul meu
Cu tot cu ploaia îngemănată,
Ţipătului mut.
Mi-ai smuls tăcerea orfanului cuvânt
 Pedepsind iubirea unui cer,
Rătăcit printre frunze.
De ce m-ai ridicat fără coroană,
Când copacii mor de la rădăcină?


Urcând pe scara sufletului meu
Vei înşela vântul.
Copacul din albastrul ochilor s-a născut 
Să iubească Omul.
Urcă spre cer frunză ovală,
Cu mâinile la spate.
Dansează-mi la ureche,
Cu şoapte
Să învăţ zborul frunzelor,
La nunta unui suflet monom.


Mi-ai sărit peste lumi,
Tăvălite prin iarbă.
Cu paşi de uriaş
Mi-ai păşit peste moarte,
Robindu-ţi frica de verde şi nou.
Erai trubadurul dimineţilor,
Patronate de anti-aripă.
În loc de vise
Ai ales un copac,
Ce ţi-a străpuns în piept 
Cu aripile frunză...
Când ai zburat din nou!





Să învăţăm iubirea...



4 comentarii:

  1. Asa cum seva copacilor urca miraculos pana in ultima frunza,pana in ultimul muguras,dandu-i viata pentru a inflori...oare,la fel rasar si in poet versurile care-i cresc aripi in suflet celui ce i le citeste?

    O pana purtata de vant.

    RăspundețiȘtergere
  2. am adunat frunze si am privit soarele prin ele,
    am calarit craci si am atarnat lilieceste.
    am cioplit scoarta si am invatat iubirea.
    m-am ranit si am plans,
    m-ai vindecat si am ras.
    te-am parasit pentru flori si pentru pietre
    iar acum ma intorc pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
  3. copac cu crengile în cer!
    copac cu crengi în pământ!

    amândoi depunând
    prinosul lacrimilor ne-rostite
    frunze pe cer
    frunze pe pământ.

    dansul lor eliptic
    e echilibrul lumilor
    luminilor
    şi al luminaţilor.

    florile pe cer să le aşteptăm
    rădăcinile pe pământ
    şi frunzel pe limbă
    să le gustăm vorba de vânt
    şi orele calde
    ale primăverii.

    pe suflet, copacii sunt primăvară.

    RăspundețiȘtergere
  4. frunze, copaci şi iubire,
    foşnirile toate,
    viaţă din lemne,
    ceva ce e-n aer,
    cu toate, o bună vestire.
    dmd.

    RăspundețiȘtergere