De-aş şti că ceea ce caut
E în spatele morţii...
Aş da-o la o parte!
Celestine
Să nu mă cauţi printre stele,
Prea tânăr sunt să fiu deştept;
Deşi, în visurile mele,
Am timp destul să mai aştept.
Prea tânăr sunt să fiu deştept;
Deşi, în visurile mele,
Am timp destul să mai aştept.
Să nu mă cauţi printre stele,
Abia de suflu-n lumânare;
Sunt prea bătrân să urc spre ele
Şi-apoi..., vreun rost mai are, oare?
Îţi păsa ţie că mă doare?
Măcar să-mi sapi un moşuroi;
Doar ştii, cea mai aleasă floare,
Creşte adesea în… gunoi.
Abia de suflu-n lumânare;
Sunt prea bătrân să urc spre ele
Şi-apoi..., vreun rost mai are, oare?
Îţi păsa ţie că mă doare?
Măcar să-mi sapi un moşuroi;
Doar ştii, cea mai aleasă floare,
Creşte adesea în… gunoi.
poem scris de George de Podoleni
un palimpsest cinematografic... interesant şi adevărat.
RăspundețiȘtergereacel ceva din spatele morţii se poate exprima liber şi în lumea asta. se poate să îi dai drumul să curgă, acoprind timp-spaţiul cu fermecarea lui infinită. distanţând experienţa atât cât să poţi respira liber până la ea.
munay!
Ce frumos!Imi place...dar unde-i Anakin?si Padme?:)The lake house?ROSE SI jack?Sa mai faci!Sa le legi asa cum stii tu!
RăspundețiȘtergereDincolo de cuvinte.
Special.
RăspundețiȘtergereoricine-n căutare printre stele
RăspundețiȘtergereprobabil găseşte nedreptate,
au mersul singuratic, aşa au ele
dreptatea lor, altă dreptate.
dmd.
la vita è bella... soprattutto... quando la tigre assaggia la neve... >:D<
RăspundețiȘtergereopa :))
RăspundețiȘtergerelume noua...
bine-ai revenit mon cher!