duminică, 2 octombrie 2011

CÂND FILMUL BATE VIAŢA

De-aş şti că ceea ce caut 
E în spatele morţii...
Aş da-o la o parte!

Celestine






Să nu mă cauţi printre stele,
Prea tânăr sunt să fiu deştept;
Deşi, în visurile mele,
Am timp destul să mai aştept.

Să nu mă cauţi printre stele,
Abia de suflu-n lumânare;
Sunt prea bătrân să urc spre ele
Şi-apoi..., vreun rost mai are, oare?

Îţi păsa ţie că mă doare?

Măcar să-mi sapi un moşuroi;
Doar ştii, cea mai aleasă floare,
Creşte adesea în… gunoi. 
                             
poem scris de George de Podoleni

 

6 comentarii:

  1. un palimpsest cinematografic... interesant şi adevărat.
    acel ceva din spatele morţii se poate exprima liber şi în lumea asta. se poate să îi dai drumul să curgă, acoprind timp-spaţiul cu fermecarea lui infinită. distanţând experienţa atât cât să poţi respira liber până la ea.
    munay!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos!Imi place...dar unde-i Anakin?si Padme?:)The lake house?ROSE SI jack?Sa mai faci!Sa le legi asa cum stii tu!

    Dincolo de cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
  3. oricine-n căutare printre stele
    probabil găseşte nedreptate,
    au mersul singuratic, aşa au ele
    dreptatea lor, altă dreptate.
    dmd.

    RăspundețiȘtergere
  4. la vita è bella... soprattutto... quando la tigre assaggia la neve... >:D<

    RăspundețiȘtergere
  5. opa :))
    lume noua...
    bine-ai revenit mon cher!

    RăspundețiȘtergere