Astăzi vă scriu
Din viţă de vie asortată,
Un elogiu adus beţiei de culori.
E un fel de rămas bun aşteptării turmentate,
De-atâta cerneală.
Astăzi vă scriu
Cu Dionisos în dreapta penelului.
Mă rotesc în paharul veseliei uitate
Acum când vă cânt,
Plecarea mea.
ŞI...
V-AM STAT PE CER
Cât de frumos era colo sus
M-aţi aşezat pe un morman de glorie
Cu nori bogaţi în voroave.
Mă ştiu parcă lipită de cer,
În dimineţile mercantile aduse de ploaie.
Un schimb de nevoi dat ierbii,
La vederea paşilor.
Să călcaţi cu putere indiferenţa înmulţită,
Fagure fotosintezic - nimicului.
Toate cresc din rădăcini îmbătate.
Mai abitir vrem să fim:
Pe cer,
Din cer,
În cer.
RUPEREA TERESTRĂ DOARE
CÂND ÎNTORCI SPATELE LUMII
Mi-au ruginit oasele de-atâta aşteptare.
Azi,
Vă plec acolo unde m-aţi pus.
Să văd luna de-aproape cum se rupe de pământ
Şi o doare.
Azi,
Cerul meu e cerul vostru dezgolit de carne şi dor
Nu mă aşteptaţi să cobor...
E un cer în refacere.
Îmi plâng oasele când le ung cu mir,
Pentru zilele celui plâns.
Nici îngerii nu te pot lipi de cer
Când ai plumb la picioare.
Lăsaţi-mă să plec pe lună!
Să mă rotesc în paharul lui Bacchus,
Prin cerul(gurii) de uriaş smintit.
Ce-a crezut el?
Că voi iubi copacii, marea?
LEMA LUI ZORN
Ce să-mi daţi înapoi?
Atât de mici şi oasele vă dor când îmi cerşiţi zborul.
Îmi smulg penele din braţe,
Când mi le umpleţi cu aer.
Când mi le umpleţi cu aer.
Să mă aşteptaţi cu alai
Când am să vă cad din cer.
Azi vă plec!
M-aţi minţit că pot naşte iubire din pori
Că tot ce ating se-nalţă când renunţ la oase.
Azi,
Vă cânt despre zborul meu.
În axioma alegerii...
E rândul meu să uit!
ambigua scriere şi cam trist mesajul..lasă luna,lasă stelele,ne-om sătura de ele în veşnicia sortită..întoarce-te la viaţă,întoarce-te la tine,la noi...priveşte cerul senin,ascultă păsărelele,şi şopteşte copacilor,dorinţa ta de taină,atingându-le uşor scoarţa lor încremenită în timp,şi ei te vor asculta şi-ţi vor împlini ce doreşti tu mai mult..copilu,nu fii trist,ştii şi tu,şi mâine e o zi!..pup cu mare drag fruntea îngândurată!:)..
RăspundețiȘtergereazi m-am gândit să fiu altfel
RăspundețiȘtergeresă-mi iau pelerina de vânt
să n-am nici un ţel
doar să plutesc făr"de pământ
să plutesc prin lanuri de cireşe coapte
fără să mă înfrupt
să cânt prin spicele de grâu necoapte
să picur ploaie din cerul abrupt
azi mi-am propus să nu fiu om
să fiu doar un gând nenăscut
să fur din lacaşul viselor ce dorm
doar dorinţe de cai ce încă n-au păscut
Sper doar ca ceea ce numim noi timp sa-ti vindece ranile..sa-ti fie ingerii aproape oriunde te-ar gasi seara,si drumul sa se arate mai lin si mai drept ..catre tine.Oricat de pregattiti am fi...,,la revedere'' e greu de spus cand inima iti plange.Nu-mi iau la revedere.Te astept!
RăspundețiȘtergereN-ai unde pleca Mihaela, esti in inima mea/noastra in mintea mea. Faci parte din noi/mine si suntem parte din tine. Cu bine draga entitate!
RăspundețiȘtergereCum spuneam Sufletel, n-ai cums a "scapi" de mintea si sufletul meu chiar daca si din material a-i disparea!!!
RăspundețiȘtergereFara sa ma agat de ceva ce nu-i al meu....esti parte din mine, o spun intr-un egoism feroce!
Ramai cu bine draga mea!
DAn
suntem felspati alcalini
RăspundețiȘtergerecum sa plecam
cand insasi viata e conexiune
chiar si mai departe
in lumea fara forma
unde timpul e o ata desirata
si lumile mustesc a cerculete....
spatiile dintre noi
sunt albe
pline de ingeri
canta imbatati de ne-efemer
chanturile inaltului.
zbor din zbor
Vast si nemarginit, nimic nu se ascunde
RăspundețiȘtergereIn apa limpede, pana-n adancuri
Ca pestele inoata pestele
Ceru-i infinit si transparent
Ca pasarea zboara pasarea
Mult subtil si profund-
Le pot patrunde oare intelesul?
Iubirea fie cu tine. @};-
noi, muritorii, vrem sa fii Tu Insuti. Sa te lipesti de cer, sau sa lipesti Cerul de palma Ta. cum vrei.
RăspundețiȘtergereSa razi,sa plangi , sa iubesti.
Sa te ridici, sa cobori, sau sa plutesti.
Si drept recunostinta, vom pune in fiecare dimineata mana de la mana, banut cu banut, si o sa facem de un curcubeu . Si o sa il punem pe Cerul tau. Undeva langa Soare, evident.
Eu cred că poţi pleca spre cer tocmai pentru că ai născut iubire din pori! Doar că, acest fel de plecare nu trebuie să conţină tristeţe. Cerul ne alină neliniştile şi durerile, apoi ne putem întoarce jos împrospătaţi. Chiar dacă acel "sejur" a fost doar de câteva clipe!:)
RăspundețiȘtergereSă îţi fie lină călătoria!
Destul de trista postarea ta,dar in orice e si putin adevar.
RăspundețiȘtergereSpor!
CAT MA BUCUR CA AM DESCOPIR BLOGUL TAU , IMI PLACE FOARTE MULT MULT MULT CUM SCRII!!!!!!! :-)
RăspundețiȘtergere