VESICA PISCIS
ÎNTRE
SUS ŞI JOS
Fragment din "Dihotomia Genului" ,
Edit. Junimea, Iasi, 2012
by Celestine Mihaela
În geometria sacră mai poartă numele şi de "Ochiul lui Dumnezeu" sau mai bine zis din acesta - Mandorla se formează prin intersectarea a două cercuri intr-un spaţiu tridimensional.
De altfel ea apare prin suprapunerea a 2 triunghiuri, 2 tetraedre, formând practic o Stea Tetrahedronică, care nu e alta decât reprezentarea tridiminesională a Stelei lui David.
Aceasta migdală cosmică arată ca un ou, iar prin suprapunerea acestor tetraede se formează un câmp energetic comun, care poate transporta conştiinţa cuiva în dimensiuni înalte.
Acest proces are loc printr-un vehicol luminos numit MERKABAH (adică acel câmp de lumină care încercuieşte trupul şi spiritul, rotindu-se prin metoda "cerc în cerc", invers acelor de ceasornic, câmp de lumină ce poate ajuta spiritul şi trupul să călătoreasca interdimensional).
Mer - Lumină
Ka - Spirit
Ka - Spirit
Bah - Trup
THE EYE OF GOD
THE CORE OF THE UNIVERSE
Mandorla este punctul de intersecţie a 2 cercuri perfecte, prin analogie, întâlnirea a două lumi.
E ca şi cum din întreg universul decupezi MIEZUL.
E acea parte a divinităţii ascunsă în om.
Este o poartă ovală care formează infinitul prin uniunea a 2 mandorle.
Acel portal dintre lumea noastră şi astral.
Separarea conştiinţei divine de om, poate fi materializat ca un fel de grilaj cosmic în componenţa căruia găsim infinite mandorle.
Mandorla poate fi esenţa tare din Floarea Vieţii, acel vehicol luminos tradus de egipteni ca fiind MERKABAH.
Acelaşi indiciu ni-l dă Da Vinci în "Omul Vitruvian", cunoştinţele sale la acea vreme erau mai mult decât revelate, Da Vinci fiind un adevărat vizionar al vremilor.
Acelaşi indiciu ni-l dă Da Vinci în "Omul Vitruvian", cunoştinţele sale la acea vreme erau mai mult decât revelate, Da Vinci fiind un adevărat vizionar al vremilor.
Să nu uităm că trimiterea lui Da Vinci la armonia spirit-materie în Om, nu numai că îşi are corespondenţa în Merkabah, dar aminteşte totodată de Hunab Ku-mayaşilor, altfel zis, Zeul Soare, despre care am scris deja în "Lumea de Jos".
Hunab Ku sau fluturele Galactic, poate fi un portal către alte galaxii, reprezentat fiind de un fluture uriaş în al cărui componenţă găsim şi Omul Vitruvian, care nu poate fi altceva decât metamorfozarea cocon-nimfă-fluture-om.
Dacă pomeneam în posturile precedente de asemănarea izbitoare ale unor desene gigant în Nazca(Peru), cu cele din Lanuri, să ne reamintim aşadar şi de prezenţa acestui desen Vitruvian în lanurile de grâu din Olanda, care a apărut în 2009 aproape de localitatea Goes.
Poate fi şi un motiv de inspiraţie pentru ceea ce s-a vrut a fi "Omul Molie" deşi multe aspecte profetice devin subiecte incendiare, atât timp cât nu le ştim cu-adevărat orientarea.
Poate fi şi un motiv de inspiraţie pentru ceea ce s-a vrut a fi "Omul Molie" deşi multe aspecte profetice devin subiecte incendiare, atât timp cât nu le ştim cu-adevărat orientarea.
Plecând de la o Mandorlă, ajungem să găsim acest miez ca fiind intrarea unei chei importante pe harta universului infinit. O stăpâneau cei dinaintea noastră, o găseau în orice structură prolifică atomică şi nu numai, iar azi pare-se o folosim pentru cele mai joase scopuri.
Nu e singurul simbol care a fost pervertit.
Dacă vă amintiţi în "Sinergie în Moebius" vorbeam despre semnul infinit care pleacă de la o bandă Moebius, dar îşi găseşte corespondentul în toate simbolurile oculte de azi şi de ieri.
Mandorla însă este acel "Ou" salvator al lumii noastre, acel miez oval, orificiu către N dimensiuni.
O aură ovală care deschide orice miez întru fiinţare.
Dacă vă amintiţi în "Sinergie în Moebius" vorbeam despre semnul infinit care pleacă de la o bandă Moebius, dar îşi găseşte corespondentul în toate simbolurile oculte de azi şi de ieri.
Mandorla însă este acel "Ou" salvator al lumii noastre, acel miez oval, orificiu către N dimensiuni.
O aură ovală care deschide orice miez întru fiinţare.
Dacă privim o picătură de apă la microscop, ea are o structură geometrică sacră, asemuită cu spaţiul Calabi Yau din Teoria Corzilor, aşadar Mandorla este acel punct de referinţă care se mulează moebiusian în toată matricea universului.
Toate simbolurile universale la nivel micro şi macro nu au rămas intacte, deşi s-a plecat de la o lege universală unică având un Master Plan bine intenţionat, pare-se că în urma eşuării acestuia, semiotica schimbă sensul mesajelor divine, matricea divină fiind pervertită şi ea... aşadar:
CE E SUS NU MAI E CE E JOS
Simbolurile oculte nu mai au rol benefic, ci de manipulare, astfel că adevărul despre ele este trecut cu neruşinare prin faţa ochilor noştri, fără nici măcar să conştientizăm că ceea ce ni se arată este ceea ce TREBUIE SĂ NI SE ARATE şi nicidecum realitatea.
Religia devine o forţă în stat, se aliază cu forţele conducerii, şi dacă veghea politic din umbră - în zilele noastre nu mai e un secret că a luat totalmente frâurile.
Nu ne mai batem pentru o bucată de pământ între state, acum ne batem pe graniţele cu Dumnezeu, astfel că am ajuns la un război politico-religios.
Aceste simboluri care au în componenţa lor Mandorla, Moebius, Calabi Yau, Triskele, Trefoil, etc - nu sunt decât simboluri perverse şi versate, de-o manieră opulentă şi abuzivă chiar.
Toată lumea cred că a văzut piramida de pe dolarul american, care este reprezentaţia clară în geometria sacră a unui triunghi văzut 3 D, în jurul lui fiind scris mare şi lizibil:
"NOVUS ORDO SECLORUM"
"NOUA ORDINE MONDIALĂ"
Vârful piramidei după cum vedeţi e "Ochiul Observator" sau "Ochiul Atotvăzător", deşi la origine el reprezenta ochiul divin.
De la ce s-a vrut a fi iniţial şi la ce s-a ajuns a fi în sistemul masonic - e cale lungă.
Toate aceste simboluri le găsim pe orice instrument de manipulare, fapt care m-a determinat să le caut peste tot, să le adun pe cele mai importante dintre ele, pentru a vedea cu toţii că miezul suprem de la care se pleacă, nu e altul decât Mandorla sau Vesica Piscis.
La începutul postului am arătat cum se formează o Mandorlă, plecând de la 2 cercuri care se intersectează în aşa manieră, încât centrul fiecăruia dintre ele se suprapune pe celălalt.
Denumirea latină dată este "Vezica Peştelui" (The Bladder of the Fish), despre care v-am mai vorbit în "Kadmon sub Semnul Ichtus", care nu e altul decât simbolul creştin al Peştelui, Eră în care Iisus şi-a făcut simţită prezenţa.
Peştele este un simbol important în biblie:
Iisus hrăneşte 5000 de oameni cu pâine şi 2 peşti, se împrieteneşte cu 2 pescari, iar când acesta e întrebat de către discipolii lui când va fi următorul Paşte, Iisus răspunde:
“Iată, când veţi intra în oraş, veti intâlni cu un bărbat care va căra un ulcior cu apă.
Urmaţi-l în CASA în care va intra. -> vezi sursa
Aşadar Biblia este una dintre cele mai mari revelaţii astrologice, pentru că iată ni se spune cu certitudine că acel Bărbat cu Ulcior, nu e altul decât Vărsătorul - Cel ce cară Apa, astfel că ne apropiem cu paşi repezi spre ceea ce Iisus numea atunci - Era Vărsătorului.
De ce am vrut să amintesc asta, pentru că Mandorla e mai mult decât prezentă şi-n acest semn.
Vezica Peştelui are chiar forma ei, ba mai mult a unui peşte, după cum o arată imaginea de mai jos.
NAŞTEREA PRIN POARTA MANDORLEI
Femeia a fost desenată cosmic în maniera unui creator care a văzut Universul Ciorchine, sau mai bine zis:
- EGG UNIVERSE - Universul Ou/Migdală.
Aşa cum geneza autentifică arta creatorului prin însăşi materializarea ei, creaţia devine:
- FEMEIA MIGDALĂ
- FEMEIA MANDORLĂ
- FEMEIA CIORCHINE
- FEMEIA VIOARĂ
- FEMEIA OU
Cu toţii ştim că - OUL - este Începutul creaţiei şi punctul de sosire.
Forma lui ovală nu e alta decât Mandorla, din care embrionul ia naştere şi prin a cărei poartă trece.
Universul poate fi această Mandorla infinită spre N galaxii, în plan cosmic dar şi uman.
Ovulul fecundat - zigotul - caută poarta, sau mai bine zis caută Mandorla, pentru că se deschide în forma ovală a unei migdale, cu ieşire spre lume.
Femeia este o Mandorlă arhitecturală perfectă, iar portalul desenat ei face trecerea dintr-o realitate amniotică spre o realitate incertă, interpretabilă şi repetitivă.
Este acel orificiu care poate metamorfoza trecerea de la Om la animal şi invers, în procesul mitic de reconstrucţie a lumii.
Totul ia forma Mandorlei, totul converge ei, chiar dacă pe alocuri devine o voroavă a lumii inegale, prezentându-ne un creator care ne râde în faţă sardonic, când suntem anesteziaţi cu uitare.
Dincolo de arhitectura universală prin care sămânţa divină îmbracă diferite forme şi realităţi asumate, m-am gândit să trasez o mediană între cele palpabile şi vizibile nouă, poate doar aşa vom găsi un punct de referinţă pertinent spre ceea ce fiinţarea noastră tinde a fi.
MANDORLA
ÎN
ALTE SIMBOLURI OCULTE
Să ne amintim de Triskele, de Svastică, de Trefoil, de Calabi Yau, de Nodul Valknut, de toate simbolurile mayashe, egiptene, ameri-indiene, asiatice, celtice; simboluri care pleacă din Moebius şi se intersectează precum în Mandorlă prin cele 2 cercuri perfect suprapuse.
Trimiterea la Miez e mai mult decât vizibilă.
Universul îşi are miezul Mandorlei în Conştiinţa divină, conştiinţă spre care tind toate formele de energie şi materie, din orice realitate existentă.
Fie că vorbim la nivel macro sau micro, Mandorla se găsesşte peste tot.
Universul conceput ca un ou se dezvoltă în forma lui mandorlică prin adevărata geneză. La fel se întâmplă şi-n realitatea noastră tridimensională, care prin reflexia ei cosmogonică a ajuns a fi chinuită până la cotele absurdului, astfel încât ADN-ului nostru uman a fost deformat şi retuşat arhitectural şi odată cu el, mediul în care avea să se dezvolte şi să evolueze, deloc propice.
MANDORLA
ÎN STILUL BAROC
RECONSTRUCŢIA MATRICEI
Să ne gândim de ce în cele mai importante capitale există Arcul de Triumf, ca o mandorlă începută dar care îşi are rădăcinile bine înfipte în pământ. Biserici, uşi, vitralii, intrări, ieşiri - toate sub cupola Mandorlei.
Aceste conexe duc la proiecţii arhitecturale bine stabilite, pentru că în partea oculară a lumii fizice, desenul s-a vrut a fi tot unul mandorlic.
Ochiul este CEL CE VEDE - lumea şi creaţia lui, dar oare este ochiul, cel care dă formă, culoare, existenţă realităţii?
Întreb asta pentru că însuşi forma lui migdalată şi ovală duce la creaţia lumii în formă de Mandorlă.
Ne este totul Oval?
Oare cercul, acel halou care a pus limită între lumea vizibilă şi cea invizibilă nouă, se deschide spre o nouă geneză, o nouă Mandorlă a întregii cosmogonii?
Miezul pământului este o Mandorlă care însămânţează de sute şi mii de ani sfera noastră, îi dă şansa universală de refacere, curăţire, reordonare, echilibru.
Mărul muşcat devine un miez răsturant spre DEVENIRE, iar şarpele are capul în forma unei Mandorle care ispiteşte Înaltul tocmai pentru a-l coborî.
Să nu uităm că orice poartă are forma şi haloul ei, asemuită Mandorlei, ceea ce nu face decât să creeze o punte între ceea ce intră şi ceea ce iese.
Asfel că orice realitate dată are miezul ei, de la care începe creaţia.
În cazul realităţii noastre, energia ia formă prin arderea materiei, consum ce ajută să ne înălţăm.
Şi pentru că toate începuturile ştiute nouă, duc tot la Egypt, mi-am amintit de o altă prezenţă importantă a Mandorlei în Simbolul Vieţii.
DE LA MANDORLĂ LA ANKH
Dacă egiptenii au găsit simboluri lăsate poate de dinainte de atlanţi, pare-se că tot ei le-au înţeles mai bine.
Pământul deţine confortabil dovezi şi mărturii cum că a fost populat de civilizaţii net superioare omului, şi ne-au lăsat destule semne să le găsim urma, ştiinţele lor evoluate, felul de a interconecta la nivelul de-atunci.
Din păcate, noi cei de azi, suntem mult mai preocupaţi de cum să ne autodistrugem, dacă tot nu mai există dinozauri să ne-ajute.
Realitatea ce-o trăim azi, spune totul!
Suntem o specie care nici măcar bipedă nu mai ştie să fie, ne tărâm precum şarpele îndrăgostit veşnic de mirosul ţărânei. O specie parcă născută din verdele pervers al unei creaturi iudeice, care nu îndrăzneşte să se ridice mai sus de pământ, decât atunci când vrea să-şi devoreze prada.
Dansăm lejer când ni se cântă, pentru că am învăţat să iubim cu urechile.
Sunetul preschimbat dintr-un "LA" autentic care te înalţă, ajunge să devină un sunet grav, pe o gamă în declin, un sunet de bariton fără cusur - disperat după salvarea iluzorie.
MANDORLA VĂZUTĂ ÎN LANURI 
Suntem mereu anunţaţi din diferite dimensiuni, dar niciodată nu ne-a preocupat asta.
Am avut semne peste tot şi încă ni se mai dau, probabil că cei de la NASA au găsit şi materia cenuşie compatibilă lor, însă cei mai dezinformaţi cu putinţă rămânem tot noi, cei de jos - din realitatea asta schinjuită şi clasic regizată.
Mă-ntreb de când nu v-aţi mai pus întrebări?
De când nu vă mai simţiţi ai voştri, dacă tot dansăm acelaşi dans, de ceva sute de mii de ani.
Semnele care ni se arată şi pe lângă care trecem la fel de nepăsători, sunt probabil cărţile noastre de vizită, care merg pe principiul:
- ZERO FEEDBACK -
DE LA MUDRĂ LA MANDORLĂ
Imaginile vorbesc de la sine, este de prisos să scriu despre ceva care cu siguranţă a fost analizat şi evaluat de alţii, cu mult înaintea mea.
Sunt doar teorii care pleacă de la acest orificiu mandorlic, extrapolând totul până aproape de dimensiunile invizibile nouă.
Şi daca începutul e o Mandorlă, un Moebius, precum o Mudră a unei întregi arhitecturi helicoide a universului materializat, atunci rămâne ca noi, aceşti fractali, din marea oglindă care reflectă SUSUL şi JOSUL invers realităţii noastre, să ne reamintim CREAŢIA ovalului din Ochiul Divin.
Mă gândesc că dincolo de aceste analogii, sinteze, simetrii, sinergii, ideologii, germenele existenţialului nostru abia dacă distinge realitatea în care fiinţa dă să-ncolţească, darămite să întoarcă oglinda creaţiei spre Sine!
Mult a fost... infinit (ne) mai e!
