joi, 30 septembrie 2010

SINERGIE ÎN MOEBIUS



Fragment din "Şah lui Dumnezeu", 
Edit. Junimea, Iaşi, 2010 
 Celestine Mihaela
 
Ce ar fi daca am face trimitere la specia noastră bipedă în poziţie verticală, cu o singură faţetă a realităţii, faţetă care, răsucită la 180 de grade şi lipită, formează 2 realităţi cu un singur adevăr. Într-o lume tridimensională Euclidiană, efectul Moebius este un mare: 
 Quod erat demonstrandum!
Dacă această bandă cu o singură suprafaţă începe dintr-un punct şi se termină în acelaşi punct, atunci orice efect bidimensional capătă alte valori intr-un univers tridimensional.
Realitatea individual creată şi realitatea la comun.
Distanţa dintre cele 2 realităţi, suferă un efect Moebius de întoarcere la o singură sursă, într-un singur punct: adevărul bidimensional-individual aflat într-un univers tridimensional.
Dacă facem o incizie pe jumătate,
în adevărul bidimensional-individual, atunci vom avea o realitate dublă, proiectată la 360 de grade.
Diametrul adevărului în realitatea dată este dublu faţă de diametrul vizibil, dar percepţia celor 2 realităţi intră în mari contradicţii.
Efectul Moebius prin asimilarea celor 2 realităţi, nu este decât trimiterea realităţilor la un singur adevăr constant: - Adevărul Sinelui.
Trimiterea la o bandă Moebius nu e întâmplătoare, având în vedere că există conexiune între simbol - semn - şi reprezentare, în absolut tot ceea ce ia formă.
În cazul unei benzi Moebius, avem câteva asocieri vizibile:

ATOMUL
  PLECÂND DE LA BANDA MOEBIUS
II  În spaţiul tridimensional, corespondentul benzii lui Möbius(Moebius) este recipientul lui Klein, obiect cu o singură faţă şi fără muchii.
Recipientul poate fi secţionat astfel încât fiecare jumătate să formeze o suprafaţă Mobius.



III  INELELE ÎMPLETITE
Amintim aici şi de inelele olimpice, care pot fi determinanta sau efectul Moebius.
Fiecare din cele trei perechi ce se pot forma, sunt de fapt inele care nu sunt legate unul de altul.
Dacă îndepărtăm oricare dintre inele, celelalte 2 rămân libere, dar nu putem să le desfacem pe toate 3, decât dacă le tăiem. 


 IV NODUL TREFOIL


 Pornind de la sinergia în Mobius, vedem  clar miezul de susţinere a fenomenelor desprinse simultan din efectul benzii. Asocierea este evidentă, dacă ne gândim la Semnul Infinit pe care îl găsim şi la Efectul de Fluture, însă polaritatea apare când semnul infinit capătă sensul de nod.
Nodul Trefoil se găseşte în diferite sintagme, logo-uri, simboluri, aşa cum ne arată imaginile de mai jos:

LOGO-URI











ELICE

DE LA MOBIUS LA TREFOIL












Prin analogie, teoria Ineistă porneşte de la ereditatea capacităţii cognitive - suntem născuţi cu ceea ce cunoaştem, astfel că orice simbol care dă reprezentaţia acestei lumi, ne este cunoscut prin argumentul ontologic: Dumnezeu ca fiinţă perfectă.
Acest argument deductiv a priori, poate fi găsit şi în simetria Mobius, în noile sensuri şi acţiuni prin ramificaţie.
Iată ce aflăm din cronica Akashă: "Dezvoltarea superioară a omului înseamnă de fapt o slăbire a coeziunii normale a moleculelor din creier. Legătura lor devine oarecum laxă şi creierul unui clarvăzător se poate atunci compara cu un furnicar, chiar dacă această disociere nu este vizibilă din punct de vedere anatomic. "
Aşadar, pentru a face apel la o lume superioară nouă, nu avem nevoie de partea raţională a lumii ăsteia, creierul nu face decăt să condiţioneze trimiterile noastre spre alte dimensiuni.
Dacă luăm de exemplu efectul Mobius, putem vedea conexiunea lui în lumea materială necondiţionată de proiecţiile luate. Îl găsim încă din cele mai vechi timpuri, folosit ca şi factor de protecţie, iar cauzalitatea lui poate fi infinită:

  Marasmul  lumii este însăşi căutarea în van. În imaginile de mai sus vom găsi un Scut al Trinităţii, în diferite reprezentaţii, diagrame sau/şi tetragrame. Fie că e vorba de Scutul Trinităţii la Peter Alfonsi sau William Perault, fie că vorbim de stema heraldică a Sfântului Mihail din sec. 15  sau reprezentaţia unui Sleipnir (calul cu 8 picioare) din mitologia vikingilor, peste tot avem aceleaşi trimiteri Moebius.
Tot din nodul Trefoil se desprinde VALKNUT - un simbol viking ocult, constituit din 3 triunghiuri întrepătrunse, ar putea simboliza totodată cele 9 lumi ale vikingilor, un talisman al transmigraţiilor cu factor de protecţie în lumile întunecate.

VALKNUT-PEDANT
EFECTUL MOEBIUS
ÎN SIMBOLURILE OCULTE


TRISKELION/ TRISKELE - simbol Celtic




ÎNCEPUTUL NODULUI


NODUL INFINITULUI 
LA CELŢI

"








NU VEDEM LUCRURILE AŞA CUM SUNT, 
CI AŞA CUM SUNTEM"



 













ÎNTOARCEREA LA PUNCT 
CU TOŢII NE VOM ÎNTOARCE ACASĂ

Plasându-ne pe contrarii, pierdem realitatea, dacă însă ne-am mişca între extreme, am găsi mediana, calea de mijloc. În cazul unei reprezentaţii Mobius, creaţia a mai multor realităţi are un singur adevăr.
Acest adevăr devine apanajul proiecţiilor individuale, a tot ce transmigrăm în plan material.
În acest sens, Mobius face trimitere la o  realitate infinit cauzală, a cărei poziţie o fiinţează pe orizontală(specific gravitaţiei).
Vorbim aici de metodele însumării energiilor de diferite vibraţii şi calificarea încărcăturii lor în lumea materială.
O pentagramă sau o svastică poate fi un perdaf al extemelor, iar acolo unde "plus şi minus" nu mai capată sens, este clar graniţa de dincolo de lumea materială. Iată de ce am ales ca punct de reper o bandă Moebius, care poate suferi transmutări vizibile, pornind de la o singură suprafaţă.
Dar oare nu asta se întâmplă şi cu realitatea noastră individuală?
Creştem şi ne formăm într-un sistem clar vizat, care ne dă o realitate colectivă, uşor alterată de suprafeţele realităţilor noastre individuale şi-atunci nu mai putem vorbi de un BINE COLECTIV, nu mai putem însuma faptele noastre bune la nivelul unei realităţi comune.
Realitatea individuală la nivel de suprafaţă Mobius îşi are simetria în ramificarea suprafeţelor - devenind realitate suprapusă, astfel că pornim de la realitatea individuală şi ajungem la realitatea colectivă.
Traseul este acelaşi, metamorfozarea rezultantei însă, e de-a dreptul şocantă: O realitate poate avea 2 suprafeţe reale, sau infinite suprafeţe reale.
Simetria în Mobius nu face decăt să conglomereze acele realităţi într-una singură: Adevărul relativ sau adevărul absolut?

SINERGIA TRINITĂŢII => 1+1=3






Dacă universul este cauzalitatea tuturor realităţilor până la devenire, atunci Dumnezeul este însăşi Cauzalitatea.
Ce facem însă cu resortul materializărilor care nu cuprinde cauzalitatea infinită, ci cea finită, delimitată prin posibilitatea alegerilor?
Se numeşte că alegem dinainte ceea ce materializăm în realitatea dată, mai mult de atât, "complicele" alegerilor noastre este reuşita finalizării lor, prin CALEA DE MIJLOC.

AUREA MEDIOCRITAS ÎN RESORTUL MOEBIUS
 







Pornind de la ideea cum că universul este un efect Moebius de suprapunere şi expansiune din acelaşi adevăr divin, atunci lumile creaţiei divine s-au vrut a fi un resort al revenirilor şi exteriorizării creaţiei absolute.
Omul deţine în componenţa lui resortică puterea de a crea, cu scopul de a se autofinaliza ca şi creaţie. 
Se cere cu preponderenţă exteriorizarea creatorului prin creaţie, astfel că orice dimensiune cu care ne intersectăm este de fapt aceeaşi suprafaţă "FACTUM":
a unui singur catalizator: DUMNEZEUL.
Ce este dincolo de acel adevăr, de ce cauzalitatea a existat întotdeauna, sunt întrebări la ale căror răspunsuri  nu avem acces încă, dar efectul sinergiei acestor  suprapuneri, se pot numi efecte Moebius, pentru că de la un singur adevăr pornesc toate.
I-am dat voie să se implice în aşa-zisa apologie a naşterii lumii, fie ea o lume virtual accesată sau aperceptivă, dar este o lume pe care o putem plia în funcţie de trările şi alegerile noastre.

  EFECTUL MOBIUS ASUPRA REALITĂŢII
DEFORMAREA REALITĂŢILOR







Drumul spre  adevăr nu e pardosit, dar e drept.
Dacă o simplă bandă Mobius poate întoarce realitatea la capete, deformând-o cu cea mai abominabilă naturaleţe, ca un adevărat Dali al curgerii în atemporal, atunci avem capacitatea să ne construim realităţile încă din poziţia cefalică a fătului în uter.
Se numeşte că fătul va muri în acea realitate, pentru a se naşte în alta, iar din cea trăită va muri iarăşi, pentru  a renaşte. 
Acest ciclu continuu nu face decăt să ateste un efect Mobiusian al infinitului în creaţie.
Deformarea realităţilor este un proces ales înainte de a lua formă, încă din astral - conform unei lecţii asumate dinainte de naştere.
Atunci faptele noastre - bune sau rele, sunt de nejudecat în afara realităţii în care am luat formă, dar din cauza legilor prestabilite în realitatea colectivă, individul va plăti ceea ce a ales să plătească, dinainte de a fi judecat.  
Sună paradoxal, dar dacă privim o bandă Mobius în descfacere şi expansiune, vom vedea că ea îşi are inceputul şi finalitatea în acelaşi punct de plecare.
Oriunde am începe şi oiriunde am sfârşi, nu destinaţia finală e importantă, ci alegerea asumată călătoriei.
Iar de v-aţi întors  cu spatele la revenire, la întoarcerea dinainte, dacă aţi uitat să vecuiţi pământul, alegând să atingeţi norii, opriţi-vă din a vă înălţa "josul" pe fâşia asta de cer. 
Nu cerul e deasupra - pământul e pe cer.


 



joi, 23 septembrie 2010

CHO-KU-REI sau CHEIA SOL?

Fragment din "Şah lui Dumnezeu", Edit. Junimea, Iaşi, 2010 [Celestine] 
 


Progresul speciei nu este decât o lecţie repetată a aceleiaşi greşeli: PAŞII OMIŞI.

Azi am învăţat o lecţie nouă.
Am învăţat să mă nasc cu faţa la perete, să mă încolăcesc în jurul meu şi să mă ÎNCEP!
E simplu.
Te aşezi în poziţie verticală la început de gamă, apoi te desenezi în formă de SOL şi începi să urci 7 trepte rezonante, ca nişte scări în formă de vortex, până simţi aerul din plămâni devenind rotund între linii infinite de urlet şi nelinişte... sus, cât mai sus...
apoi STOP.
Te opreşti.
Te cureţi de orice notă ignorantă şi insistentă, te scuturi bine, te reaşezi la început de univers şi laşi să cadă muzica din tine.
Cam asta se vrea CHEIA SOL - în faţa cortegiului creaţiei divine!

ŢI-E FOAME DE SUS ~AZIMUT
ŢI-E FOAME DE JOS ~ÎNCEPUT
Am învăţat că totul se roteşte, universul este un vortex în plină rotaţie şi în jurul lui toate au mişcare, toate se atrag, toate coexistă într-o continuă pornire, toate se îngemănează într-o singură gamă:
Gama notelor- gama numerelor
În matematică este o muzică
În muzică e o matematică
În Univers este o matematică muzicală.
Totul se roteşte în jurul TOTULUI.
Unde-i începutul?Este oare acel Cho-ku-rei al luminii care a generat dintr-un punct în continuă rotaţie.
Este acea cheie SOL cu care deschidem canalele spre univers, spre astral, spre noi. Eu n-am să ma opresc la practicarea lui în Reiki, am să vi-l prezint ca o plămădire a tot ce noi rotim în palme, ca un joc nebun de umbre şi mudre, în nevoia de curăţire, de vindecare şi simbioză cu tot ce ne ridică de la SOL.
Practicile lumii sunt semne lăsate de-a lungul timpului, unii le-au înţeles aşa cum li s-au arătat, alţii le-au modificat direcţia, calea, sensul.
Semiotica desăvârşirii nu mai există, omul nu a ales să SE cunoască - ci SĂ cunoască!
Dacă pe acest pământ amnezia naşterii duce la o confruntare divină, pare-se că mersul înainte spre regăsire şi identificare îşi schimbă proiecţia, omul adoptă noi ideologii care să le ateste prezenţa pe acest pământ:

RELIGIA
Ideologiile religioase nu dau adevărul în forma pură, iată de ce odată asimilate de sistem, ele devin din principii - dogme pervertite în interes individual.
De altfel, adevarata problemă a omenirii nu o reprezintă ce au lasat alţii înaintea noastră sau întru ajutorul nostru, ci CE-AU MODIFICAT ALŢII înaintea noastră întru interesele lor.
Pană la sistemul de scriere a Egyptului antic - hieroglifele, sau până la limbile semitice: asiriana, babiloniana, akkadiana, ebraica, am să mă opresc la scrierea sumeriană cuneiformă - care a rămas un mister, deşi cercetătorii chiar şi in ziua de azi se luptă să decodifice tabliţele sumeriene din argilă.
Când zic Mesopotamia, mă gandesc la civilizaţia Mu, chiar dacă încă nu se ştie sigur dacă era situată acolo sau în Pacific, însă se spune că ultimile cuvinte ale lui Iisus pe cruce au fost profetate într-o limbă necunoscută în Palestina şi sunau cam asa:
"Hele, hele, Lamat, Zabac ta ni"
- care se presupune că ar fi traducerea pentru:
"Hele, mă sfârşesc.
 Întunecimea îmi acoperă faţa"
Câţi dintre voi aţi tradus o carte, o frază măcar, din limba nativă într-o altă limbă de circulaţie?
Pentru că "simţul limbii" este singura esenţă care nu poate fi tradusă de nimeni niciodată.
O traducere ştirbeşte sensul, iar bogăţia limbilor lumii diferă prin asimilare, transhumanţă; gandiţi-vă numai la primele tăbliţe traduse, decalogul lui Moise - cât din sensul lui s-a păstrat intact?
Până la pervertirea mesajelor, noi pierdem mult mesaj când traducem, mai ales dintr-o limbă moartă. Ca să redai spusele unui profet din limba lui vorbită şi să o treci prin atâtea limbi de circulaţie... nu ma miră că apar sute de contradicţii în biblie şi nu doar în biblie.

ADEVĂRATA EPIFANIE
Căutarea divină - silogismul MĂRULUI - creaţia frunctului oprit - copacul vieţii - rădăcinile AKASHE - nevoia de carne - călătoriile prin suflet - drumul spre CASĂ.
Toate vin în completarea unui adevăr pervertit şi ciopârţit la margini de un sistem în refacere:
Suntem o specie redusă la tăcere prin însăşi AMNEZIA NAŞTERII - e un contrast sinuos şi abrupt al refacerii in FACERE.
Adevărul se vrea protejat, păstrat intact?
De ce s-ar vrea aşa?
Omul nu face apel la adevăr - pentru că ar însemna să facă apel la el însuşi, dar căutarea sinelui într-un sistem opac şi închis nu va duce la un adevăr al omului, ci la un adevăr de sistem.
Ce rămâne?
Rămân semnele, simbolurile, metodele forţate de căutare a unui adevăr demult uitat.
La ce duc ele?
Manipulare, pervertire, convertire, diluare, utopie.
Alegem o cheia SOL în ideea deschiderii unui portal, alegem să ne izolăm, să ne ascetizăm în lupta cu sinele, dincolo de sistemul unei realităţi.
Ce diferenţă e între un călugăr care în căutarea lui divină găseşte calea sacrificiului prin ruperea de Samsara şi de înfruntarea cu viaţa dată şi un yoghin care alege calea schimniciei, ca dovadă a dezicerii lui de plăcerile lumeşti ?
Nici una!
Dar oare asta înseamnă sacrificiul celor 2?
Viaţa umană nu înseamna doar hedonismul retuşat, carnalul nu este doar absorbţia legăturilor lumeşti, ne confruntăm cu lecţii, penitenţe, responsabilităţi, pe care omul le duce încă de la naştere.
Dacă un ascet se rupe de lecţia primordială a acceptării vieţii date în ideea sacrificiului divin, atunci Iisus, nu putea face acelaşi lucru prin sacrificiul divin de a ne salva specia?
Oare el a ales să meargă în munţi şi să se sacrifice la nivel individual, revărsând iubire din vârful munţilor, stând într-un skit sau în Lotus, transmigrând la Dumnezeire?
Nu cumva a ales omul, coborându-i-se alături, trăind aceeaşi Samsara la egal, ducând aceleaşi penitenţe şi judecăţi umane, dăruindu-se omului total, nu izolându-se de om prin aşa-zisul sacrificiu divin.
Dumnezeu înseamnă iubire de om şi de oameni, iubire de semeni, dăruire, acceptare, iar căutarea noastră divină nu înseamnă sacrificiu la nivel individual, ci acceptarea vieţii cu toate legăturile şi datoriile noastre karmice.
Nu cumva schimnicia este de fapt o fugă de sine?
Chemarea divină e în noi toţi, la unii deschiderea însă e mai mare, de aici şi decalajul alegerilor, dar când oare alegem să ne izolăm întru chemarea divină?
Oare nu atunci când ne simţim vinovaţi, oare nu atunci când ne dorim curăţirea, oare nu atunci când nimic din viaţa dată nu ne mai împlineşte?
Asta vedeţi voi a fi salvarea?
Cei ce aleg calea ascetismului, consideră sacrificiul suprem şi dăruirea lor totală unui Dumnezeu, dar dacă Dumnezeu ne-ar fi dorit individual dedicaţi lui, de ce a mai lăsat un Iisus pe pământ care să aducă mesajul iubirii de om între oameni?
Nu cumva iubirea de semeni înseamnă chiar iubire de Dumnezeu?
Iisus nu a facut dintr-un peşte - sute de peşti pe care să-i ducă la altarul divin, ci a dăruit bogăţia minunii lui - oamenilor, a dăruit-o la toţi egal, a stat pe cruce pentru om, din iubirea de om - nu pentru sacrificiul adus unui Dumnezeu, nu pentru a demonstra acelui Dumnezeu ca el îl iubeşte mai mult decât pe om.
Pentru că omul este însuşi creaţia divină, însuşi Dumnezeul.

EFECTUL VITRUVIAN
Canonul proporţiilor poate lua forma metaforică a creaţiei, o manoperă a omului prin aşa-zisul arhitect al ordinii.
O găsim încă din Egyptul antic, continuat şi la Da Vinci, sub acelaşi efect al compensaţiei - VERTICALITATEA.
Ridicarea omului de la Sol este practic începutul creaţiei divine. Suntem proporţii bine conturate matematic, unghiuri în desfacere şi completare ale aceluiaşi tipar, ca nişte piese frumos asamblate dintr-un aliaj perfect - UNIVERSUL.
În componenţa lui, omul este un început, o cheie a unui adevăr odată ştiut, acel CHO-KU-REI cu care ne curăţim informaţiile primite vieţi la rând.

CODUL ARHITECTULUI
Ne întâlnim cu o specie bipedă construită cu dibăcie, o anatomie matematică perfectă care accesează universul prin fiecare por, prin fiecare mişcare verticală a unui consum energetic - ARDEREA.
În firescul naşterilor, omul ajunge la capacitatea autocreării, dorinţa de a se desena singur, de a-şi delimita singur proporţiile, face să ne întoarcă la anticul arhitect, la constituţia lui, la pictografica şi colosala sculptură egipteană, sau chiar la meioticul proces de asimilare a unui atom în refacere.
Matematica universului este o hartă bine codată în anatomia speciei noastre şi nu numai.
Fiecare element constituent speciei este o cheie, un început de solfegiu, în care notele rezonante nu reprezintă decăt conexiunea noastră la un TOT divin.
Trinitatea este efectul îndeplinirii condiţiei umane, un resort al contribuţiei universului din noi.

CANONUL PROPORŢIILOR
Începutul rămas în realitatea noastră este autentificat prin contribuţia premergătorilor la nivel de unitate şi constanţă, în cazul de faţă - egiptenii aveau semne lăsate poate de la civilizaţii cu mult mai evoluate, fie ele atlante sau lemuriene.
S-au păstrat pănă azi, dar nu s-au găsit canoanele proporţiilor echivalente cu ceea ce omul azi a ales să cunoască - REVENIREA.
Dacă specia noastră este în continuu proces evolutiv de asimilare a infirmaţiilor deja ştiute, atunci singura explicaţie pertinentă a repetiţiei prin preluare informaţională - stă la baza amneziei native.
Uităm ca să învăţăm ce ştiam deja, sau uităm ca să putem repeta ceea ce nu am dus cândva la bun sfârşit?
Oamenii au ales diferite căi în procesul amintirii:

ASCETISMUL
PROZELITISMUL
BIGOTISMUL
INIŢIEREA OCULTĂ
MAGIA
EZOTERISMUL
MESIANISMUL

HERMENEUTICA
CIBERNETICA

Orice legat de ştiinţă sau spiritualitate este un efect clar al căutărilor, indiferent de cale, alegere, dorinţă sau/şi trimitere.
Suntem nişte specii care în foamea de palpabil, căutăm mereu dovezi ale apariţiei noastre pe acest pământ.
Dacă un reikist alege să cho-ku-reizeze spre deschidere şi curăţire tot ce înseamnă portal la nivel meta-uman, un preot prin "sfânta împătăşanie, botez, spovedanie" face acelaşi lucru.
Nivelul proiecţiilor în ambele cazuri nu sunt catalizate explicit, unii le numesc "taine prin harul divin", alţii le califică ca fiind "capacităţi extrasenzoriale", însă indiferent de conotaţie şi practica lor, le consider a fi forţate, generate din exterior înăuntru, nu invers.
Accesarea sursei noastre divine la nivel de căutare interioară, nu trebuie să se folosească de anumite tehnici de iniţiere, pentru că adevărul se găseşte deja în noi înşine.
Dacă omul ajunge la el însuşi, se numeşte că a ajuns la adevărul lui - conştiinţa adevărului propriu se presupune a fi comună, aşadar, ajungi la tine - ajungi la TOT.
Dacă accesăm portalurile şi deschiderea lor, este imposibil să nu accesăm tot ce trece prin ele, automatismul credinţei cum că singura noastră sursă ar fi doar cea divină, duce la rezultate impredictibile, uneori nefaste.
Nu te poţi deschide spre interior, decât din interior.
Accesul la meta-informaţii prin procedee oculte de iniţiere, face trimitere la orice meta-sursă necunoscută nouă.
Preoţii le-ar numi spirite malefice care ne posedă, un yoghin ar numi-o energie negativă, dar în ambele cazuri aceste forţe nu sunt accesate din interiorul nostru, ci din afara noastră; în momentul în care apelăm la diferite tehnici de curăţire şi purificare a sufletului.
Aceeaşi metodă de "intrare-ieşire" prin deschidere o găsim şi la un practicant de magie, fie el vraci, sau vrăjitor.
Procesul de posedare când deschizi spre astfel de surse este inevitabil. Suntem o cutie deschisă spre orice conectează la noi, indiferent că e vorba de sursa noastră divină, sau alte surse.
Singura cale de a ajunge la adevărul sinelui, este căutarea în noi înşine, dăruirea Eului către SINE prin conjuncţia unei revărsări necondiţionate, numită - IUBIRE.

PROMENADĂ ÎN ASTRAL
Dacă CHEIA SOL reprezintă naşterea rezonanţei la nivel de ordine, atunci omul trebuie să înţeleagă că începutul călătoriei lui nu este în astral, ci în OM.
Simplitatea divină, este însăşi cheia repetiţiei naşterii în naştere. Suntem sclipiri divine care au menirea de a se reintregi prin procesul materializării - proces care presupune o lecţie divină a FORMEI şi legile ei.
A învăţa simplitatea formei şi contribuţia ei la nivel de reîntregire divină, nu înseamnă decât să construieşti mereu şi mereu acelaşi Dumnezeu în tine.
Construcţia necesită un arhitect avizat şi consecvent, care are ca primă lecţie - săvârşirea finalităţii artei prin consum.
Omul trebuie să înveţe să-şi consume forma întâi, să înţeleagă paşii mici spre cei mari, fără a depăşi stadiile, fără dorinţa egoistă de a accesa mai mult decât forma dată.
E ca şi cum ai învăţa să zbori, fără să ştii măcar că poţi merge.
Dacă ni s-ar fi dat deja zborul, nu am mai fi luat forma primă a verticalităţii care gravitează încă.
Dacă omul se va debarasa de meta-balast şi va alege să ardă forma în accepţiunea legilor ei, specia noastră are toate şansele să se salveze.
E în codul nostru genetic scris, e în mişcarea mâinilor când desenăm cerul, e în dansul nostru nativ de a ne desprinde de sol, dar ca să te desprinzi de sol, ai nevoie de sol mai întâi.
Adevărata cheie a desprinderii omului de formă, de condiţionare a zborului din el însuşi, nu e altă cheie - decât ACCEPTAREA CONDIŢIEI UMANE.
Dacă omul îşi va duce la bun sfârşit condiţia formei luate, are toate şansele să-şi ia zborul.
În loc să-l căutaţi pe Dumnezeu prin decorporalizări, înfometări, purificări, transmigrări, meditaţii, rugăciuni individual proiectate, ascetizări la nivel de sacrificiu divin, mai bine aţi căuta Dumnezeul dăruirii din voi înşivă, la nivelul condiţiei umane care vi s-a dat.
Este cea mai nobilă simţire să te dăruieşti Dumnezeului din tine prin semenii tai - pentru că până la urmă toţi suntem UNUL, nu-i aşa?





VI-L RECOMAND!







vineri, 3 septembrie 2010

POLTERGEIST VERSUS POSEDARE


 Fragment din "Şah lui Dumnezeu", Edit. Junimea, Iaşi, 2010
[Celestine] 



Ascunde-mă Doamne de mine când nu ştiu ce fac,
Ascunde-mă Doamne de vocea ce-mi spune sa tac.
Ascunde-mă Doamne în mine când alţii mă vor,
Ascunde-mă Doamne în tine când simt c-am să mor.

Căci vocea ce trece prin om nu e una şi-aceeaşi, iar sunetul ei nu sună la fel.
Gura nu ţi se deschide dar vorbeşte, ochii nu privesc dar ţi se deschid, urechile tale nu aud în afară dar aud vocea ce pare dinăuntru şi atunci omule te-ai părăsit.
Iar eu numesc asta, posedare. Biserica va numi acest fenomen - "lucru' diavolesc". Ştiinţa îl consideră un caz patologic, diagnosticându-l ca fiind schizofrenie, epilepsie, etc. Multe cazuri de exorcizare erau practicate încă din antichitate de shamani, vraci, vrajitori sau magi, la baza cărora se afla un ritual de alungare a spiritelor rele, folosind animite zgomote, cântece şi dansuri în jurul celui posedat, udarea/ungerea cu diferite substanţe tămăduitoare; dar cel mai predominant vom întâlni fenomenul
în Biblie, care va aminti exorcizări făcute de: Marcu, Ioan, Luca şi nu în ultimul rând Iisus.
Să nu uităm de marile exorcizări din perioada inchiziţiei; procese hotărâte de către o instanţă judecatoreasca instituită de biserica catolică prin decretul papei Gregor IX in anul 1231, în scopul prevenirii vrăjitoriilor şi demonilor aşa-zişilor eretici. Arderea pe rug a fost preluată de catre ordinele Franciscanilor şi Dominicanilor.
Ei bine, acele entităţi care posedă sufletele, presupun a fi îndepărtate, citez: "Matei 17:21 se arată că dracii pot fi scoşi prin post şi apă sfinţită."


Dar ce răspuns dăm la întrebarea: 

 DE CE SUNTEM POSEDAŢI?


Biserica vine repede şi spune: "prin săvârşirea pacatului, care poate fi : 
lepadărea de credinţă, recurgerea la vrăjitoare, negarea divinităţii, blasfemia, blestemul, ori prin încheierea unui pact cu diavolul."
Întrebarea mea este: Crezând într-un Dumnezeu fără să-l fi văzut, acceptăm aşadar şi existenţa unei forţe opuse, dar dacă diavolul există, atunci nu e exclus să se manifeste prin noi, aşa cum şi Dumnezeu o face, corect?
Iată un punct de plecare.
Dacă cele amintite mai sus lasă această forţă malefică să intre şi să se manifeste în noi, atunci blestemul, blasfemia, vrăjitoria, de unde vin, nu cumva din alegerile aceleiasi surse demonice?
Asta în cazul în care vă formaţi în minte că "Satana" este o entitate anume şi ce acumulaţi voi în algerile voastre e altceva...
Oare?
Atât Satana cât si ce numesc alţii energii negative sunt parte din aceeaşi sinteză a slăbiciunilor noastre umane!
Noi alegem cât renunţăm la noi şi cât ne iubim!
La baza acestui silogism cred eu, stă: OUR WEAK SPOT sau DEVILISH ISSUE, cum îl numesc alţii.
Ce sunt dracii până la urmă?
Nişte creaturi cu coarne, copite şi cap de ţap?
Sau imaginaţia noastră e bogată când dă formă fricilor?
Dacă facem o statistică, toţi cei care au simţit prezenţe malefice în ei înşişi au dat aceeaşi reprezentaţie apariţiei diavoleşti, cu toţii l-au descris în acelaşi format: fie că l-au văzut în vis, în stare de veghe, în oglindă sau practicând anumite şedinţe de spiritism, vrăjitorii, exorcizări, ş.a.m.d.
Omul are capacitatea de a da formă în dimensiunea asta la tot ce e inefabil, fie că sunt prezenţe inexplicabile, fenomene paranormale, culori, umbre, însă credibilitatea proiecţiilor date denaturează adevărul.
Să fim serioşi, nimeni nu poate şti cu-adevărat ce există dincolo de realitatea noastră creată, chiar dacă unii au plecat de aici şi s-au reîntors în dimensiunea asta, fie prin regresie, moarte clinică, decorporalizări, viziuni; în momentul contactului cu lumea materială adevărul nu mai era cel simţit atemporal, forma luată în dimensiunea materială avea să ştirbească din starea lui pură, iar omul se găsea deja în faţa unui adevăr subiectiv, pervertit, devenind din adevăr absolut - "adevăr individual".
Dacă suntem conştienţi că într-o lume materială nu avem capacitatea necesară de a păstra în forma intactă adevărul, atunci întrebaţi-vă atât:
De ce fiecare om în parte îşi apără adevărul individual, ideologiile, credinţele, fără să fie conştienţi de puritatea cu care acel adevăr ia formă în realitatea prezentă?
Simplu!
Avem nevoie de un adevăr, oricare ar fi el!
La întrebarea: Vrea omul adevărul pur?
Răspunsul e simplu: NU!
Omul nu duce adevărul ce vine dincolo de lumea noastră materială.
Gândiţi-vă ce ar face sistemul religios să ştie că toată ideologia lor religioasă e NULĂ?
Ce ar face un yoghin în faţa unui adevăr care ar anula toate actele lor de iniţiere?
Dar un om normal să afle că nimic din ce i-a dat sistemul realităţii lui, nu e real?
S-ar produce un adevărat HAOS!
Turma fără cioban e cel mai crunt ADEVĂR pe care omul nu l-ar putea duce.
S-ar găsi singur, fără direcţie, rejectat de o realitate nesigură şi împrăştiat în infinite probabilităţi.
Deci am stabilit un lucru inevitabil:
Avem nevoie de MINCIUNĂ!
Dacă omul are nevoie de minciună şi ADN-ul nostru e pregătit s-o ducă, atunci CE ADEVĂR MAI CĂUTAŢI şi de ce?
Ei bine, în pofida realităţilor prin care ne-am format, crescut, adaptat, omul are capacitatea de a disocia chemarea interioară, care nu e alta decât conştiinţa divină, de haina realităţilor date, cu care el se îmbracă vieţi la rând.
Dacă cele două ipostaze în om se intersectează, atunci se numeşte că omul trăieşte un şoc, pe care l-aş numi MIRROR ENCOUNTER
L-am numit aşa, pentru că e adevărata noastră expunere în faţa sinelui, conştiinţei, sursei noastre divine.
Cei care au ajuns la adevărul sinelui, la chemarea interioară, sunt cei cu deschidere, însă ei devin propriile victime în faţa unui sistem care-i va rejecta, stigmatiza, judeca.
De când ni s-a dat o istorie scrisă, fie pe tăbliţe, manuscrise, scripturi, cei care au contestat acele spuse au fost şterşi, desfiinţaţi, crucificaţi, arşi pe rug, etc.
Întrebaţi-vă de ce, apoi cereţi adevăruri!
Adevărul stă de secole sub nasul vostru, dar îl vedeţi, îl acceptaţi, îl vreţi?

VI-L RECOMAND!


Revenind la draci şi alte creaţii populare, aceste forţe negative care ne înconjoară de când lumea şi pământul, au devenit azi personaje foarte mediatizate cu diferite măşti: fie masoni, fie din conducerea sistemului religios cu funcţii înalte, fie observatori la nivel înalt care conduc lumea, fie agarthieni, atlanţi, lemurieni, shambhalezi şi câte şi mai câte denumiri născocite pentru prezenţe net superioare nouă, măcar de ne-ar atrage puţin atenţia cum că peste tot în lume are loc o conspiraţie, suntem scanaţi, urmăriţi, observaţi, manipulaţi, minţiţi, dar... ei ne dau ADEVĂRUL.
Nu e comic?
Ni se dau extremele şi ni se pun în faţă 2 adevăruri: Că suntem minţiţi şi că ne place!
S-a scris despre exorcizare că e o acţiune de eliberare a diavolului prin rugăciuni, dar oare nu în fiecare secundă a vieţii noastre devenim "posedaţi" prin alegerile pe care le facem greşit?
Suntem portaluri dragii mei, suntem canale deschise spre astral, orice deschidere presupune un transport al bagajelor noastre ancestrale, o lecţie nouă pe care o alegem înainte să ne naştem. Conectăm la tot ce este în jurul nostru, ce vrem să mai ştim?
Dacă acest Dumnezeu vroia să ştim tot - pentru ce ne-am mai fi născut?
Noi venim aici să completăm o ardere neterminată, să reînvăţăm o lecţie neînvăţată, să ne iertăm, să ne curăţim de rizidurile ancestrale nefaste, dacă am şti de ce am ales asta dinainte, NE-AM MAI DUCE LA BUN SFÂRŞIT MISIUNEA?
Gândiţi-vă că toţi suntem părţi din infinitul univers, fărâme divine în continuă evoluţie şi schimbare, Dumnezeu suntem noi toţi şi e totul...
Ce draci şi îngeraşi mai căutaţi când e atât de evident că suntem o specie care se naşte de sute de mii de ani în nevoia de CURĂŢIRE şi completare a unui TOT DIVIN!
Atât timp cât suntem conectaţi la planurile astrale şi suntem corespondeţii lui, e firesc să aducem cu noi energii din alte dimensiuni, e firesc să existe tranfer energetic, posedări, transpuneri, interferenţe de orice ordin, telepatii, telekinezii, decorporalizări, levitări, etc...
Pentru că suntem portaluri deschise - pentru că prin noi se trece dintr-o parte-n alta!
Problema nu este că se trece, ci că lăsăm să se treacă!
Omul s-a născut amnezic, nu întâmplător!
Amnezia e una din cei mai mari factori protectivi speciei!
Spun asta, nu pentru că trebuie să fim nişte funici care orbecăie prin întuneric, ci pentru că în momentul în care ne naştem cu deschidere, datorită capacităţii comprehensive limitate, nu ştim cum să ne protejăm de toate influenţele altor dimensiuni unde avem acces!
Omul cu deschidere este OMUL FLĂMÂND care vrea să cunoască din ce în ce mai mult!
Ce face omul deschis dacă e izbit de o realitate care nu coincide cu viziunile lui?
Realizează că trăieşte într-o lume pervertită în care adevărul despre el nu mai coincide cu adevărul lumii lui.
Ce opţiuni are atunci?
- ori să se resemneze şi să accepte adevărul turmei, devenind parte din turmă.
- ori să se folosească de ceea ce ştie - manipulând turma(şi asta se-ntâmpla în peste 90% din cazurile celor avizaţi, indiferent ce hram poartă: preoţi, yoghini, maeştri spirituali, vrăjitori)
- ori să accepte că deschiderea cu care s-a născut este o lecţie pe care trebuie să o înveţe cu înţelepciune şi lecţia se numeşte AMINTIREA DE A FI OM.
Pentru că dragii mei, orice om care se naşte cu deschidere este un om prin care trece orice, automat poate fi un om posedat, daca e un om slab.
De ce?
Pentru că deschiderea permite un flux energetic de proporţie, orice viziune, orice conectare la forţa interioară deschisă spre alte dimensiune aduce cu ea şi alte energii auxiliare, care nu vin din sursa noastră divină!
Ce face ca un om cu deschidere să nu fie corupt de alte energii care-l posedă, se numeşte ALEGERE!  
Omul are capacitatea de a alege ce e bine pentru el numai în momentul când ajunge să se conştientizeze, numai în momentul în care ajunge la SINE, când descoperă Dumnezeul din el! Cum ştie însă, dacă ceea ce descoperă e Dumnezeu şi nu alte forţe?
Simplu!
Dumnezeu e VIZIUNEA însăşi!
Dacă omul realizează asta nu mai are nevoie de alte viziuni!
Iisus era un vizionar pentru că a ajuns la avizarea divină, nu a venit să convertească pe nimeni, nu avea prozeliţi, cei care l-au urmat au fost cei care s-au conştientizat prin el!
Iisus nu-şi făcea reclamă, nu atrăgea pe nimeni prin ideologiile lui, nu le prezicea viitorul, nu-i învăţa să mediteze, să se decorporalizeze, să manipuleze, iar singura diferenţă între el şi restul licuricilor care propăvăduiesc în numele lui făcând pe maeştrii spirituali, este că se folosesc de sursa divină în interes personal.
Asta înseamna posedare, adică acel "Diavol" metaforizat care presupune a fi dezicerea de sursa divină comună tuturor, transformând-o în sursă individuală, sursă dezisă de acel "Tot".
Vreţi adevărul! Dar oare asta vreţi?
Vorbiţi de Iisus ca fiind salvatorul ce a dat omenirii o şansă!
Dar oare nu asta au făcut toţi? Iisus, Moise, Noe, toate mesajele de trezire şi salvare a speciei se repetă de fiecare dată când se încheie un ciclu.
Dumnezeu nu ne dă nouă o şansă - CI LUI!
Noi suntem parte din el, fără noi, El ce-ar fi?
Vorbim de posedare, de forţe malefice, de o luptă între bine şi rău.
A cui luptă?
Cine a creat extremele, nu cumva acea forţă dezisă de TOT?
Gândiţi-vă: Conştiinţa divină s-a vrut a fi o conştiinţă colectivă, corect?
Dar o parte din această conştiinţă, din acest Dumnezeu, s-a dezis!
A ales să fie oconştiinţă proprie şi i s-a dat numele de Lucifer.
Ce a făcut Lucifer?
A creat două oşti: BINE-RĂU!
De ce le-a creat?
DEVIERE!
Dacă Dumnezeu înseamnă neutralitate, dacă ne-a dat dreptul de a alege, Lucifer, care e parte din acelaşi Dumnezeu, a ales, nu?
Atât timp cât Dumnezeu nu s-a băgat şi a lăsat ca Lucifer să aleagă, se înţelege că Lucifer a ales INDIVIDUALITATEA.
Ce a făcut Lucifer cu adevărul când s-a dezis de conştiinţa comună divină?
L-a pervertit!
A creat extremele Bine-Rău, cu scopul de a devia Omul de la sursa divină neutră.
Cum a făcut asta?
Simplu: Cei care aleg Raul se numeşte că au ales una din extreme şi vin în contradicţie cu cei care aleg binele.
Dar când alegem binele, nu se numeşte că ne deviem de la sursa divină proprie?
Pentru că am zis că Dumnezeu este NEALEGEREA - este partea divină care nu se bagă să ne influenţeze în alegerile noastre, corect?
Religia de exemplu, care reprezintă calea binelui, de ce s-a bagăt în alegerile noastre?
De ce ne influenţează cu adevăruri pervertite? Nu e tot o convertire la o credinţă anume?
E adevărat că noi alegem, dar alegem din sinele neutru divin, sau alegem ceea ce ne influenţează?
Este acea chemare venită din noi înşine, sau sistemul religios a avut grijă să ne îndobitocească cu ideea PĂCATULUI, cu frica faţă de Dumnezeu, cu pilde de genul: Alegeţi să mergeţi la biserică, dacă vreţi să fiţi iertaţi!
Hai să ne gândim retroactiv: Sistemul religios a fost şi este una dintre cele mai mari influenţe în istoria acestui neam: a dat verdicte, a pus pe rug, a decapitat, a crucificat, a convertit, a fost temelia multor războaie religioase şi totul în numele unui Dumnezeu, cu puterea şi din voia lui, corect?
Cei ce aleg binele, care bine aleg?
Nu cumva binele intereselor personale?
Ce a făcut religia şi puterea ei pentru om, ce a schimbat în om când au ales calea asta?
Omenirea suferă de foamete, boli, nedreptate, dar religia ţi-a dat calea: ALEGE SĂ TE MÂNTUIEŞTI!
Cum a dat această cale, alegând ce? Un sistem religios a cărui temelie e BISERICA!
E o alegere, nu? A binelui, nu?
Ce vreau eu să spun de fapt este că: BINELE şi RĂUL, la nivel de alegere, e TOTUNA într-o lume construită pe interese şi nevoi personale!
DUMNEZEU E NEALEGERE!
Este bine şi răul dizolvat pănă la cota CONŞTIINŢEI SINELUI!
Pentru că ceea ce vine din noi şi nu e menit să fie ales din afara noastră, se numeşte că e DEJA ALES.
Înseamnă că noi avem deschiderea spre aceste forţe încă de la naştere, iar slăbiciunea cu care ne dezicem de sine nu face decât să adopte aceste entităţi, să le creştem în noi înşine şi să le hrănim cu fricile noastre.
Cade teoria păcatului religios şi se naşte altă ideologie: ALEGEREA
AVEM PUTEREA DECIZIONALĂ

Alegem TOTUL a priori naşterii!

Iar lupta nu se duce între bine şi rău.
Nu este lupta omului, ci este LUPTA LUI DUMNEZEU CU EL ÎNSUŞI!
Pentru că si Satana tot parte din Dumnezeu este ca şi noi, chiar dacă s-a dezis.
Iar dacă noi suntem parte din Dumnezeu şi trebuie să conştientizăm asta fără a fi manipulaţi de către cineva din afară, e firesc că acest Dumnezeu în componenţa căruia ne aflăm şi pe care-l formăm, e mai mult decât conştient că trebuie să salveze ce e parte din el, nu?
Sau voi credeţi că dacă Omul ajunge la sine şi se salvează, Satana nu va fi nevoită să se întoarcă tot la Dumnezeu?
De aici începe rolul ei!
Dacă Satana vede că omul începe să se conştientizeze, să se caute pe sine, să se întoarcă la Dumnezeul din el, prima reacţie este să oprească asta!
Cum?

EXTREMELE DETERMINĂ DEVIEREA SPECIEI 
DE LA SURSA AUTENTICĂ!

Ai senzaţia că alegi, dar de fapt nu faci decât să te rupi de sinele tău alegând pe alţii.
Singura recunoaştere în ceea ce se numeşste NEALEGERE - este conştientizarea divină din interior, fără a fi influenţată din afara ta. Atunci practic se numeşte că nu ai ales nimic, ci TE-AI ALES!
Este singura recunoaştere divină în om, care nu vine alerterată prin nici o cale din afara sinelui.
Toţi cei care se nasc cu deschidere şi avizare pot duce până la bun sfârşit misiunea lor, dacă nu se folosesc de această deschidere, manipulând prin ea.
Nu există HAR oameni buni, toţi suntem făcuţi din acelaşi aluat, diferenţa dintre cei care au deschiderea spre sursa divină şi cei care nu sunt pregătiţi să o aibă, are un singur nume:  
D E C A L A J
Ceea ce numim clarviziune, har, paranormal şi alte conotaţii haioase, nu sunt pentru cei care au ajuns să înţeleagă că tot ce trece prin noi este universul divin, capacitatea de a conştientiza asta nu înseamnă să ne punem ARIPI între umeri şi să levităm pe pământ ca nişte Dumnezei mai mici, ci înseamnă să înveţi OMUL să fie OM!
Ne-am născut a fi OM - atunci hai să fim oameni!
Dacă stăm şi căutăm puteri universale în noi şi manipulăm omenirea cu ele, ce se numeşte că alegem: BINELE - când suntem preoţi, maeştri de lumină şi alte minuni îngalonate; iar când alegem RĂUL - devenim vrăjitori, atei, proscrişi, eretici, anarhici, masoni, etc ?
Uniţi cele 2 extreme şi întrebaţi-vă, oare nu asta fac toţi?
Oare binele şi răul la nivel de sistem nu e tot MANIPULARE?
Când o să văd că smerenia, mântuirea, binefacerea, iluminarea, există în lumea asta, fără a fi alerterate de nici o cale aleasă în scopuri individuale, am să mă înclin în faţa acestor extreme, până atunci mă tem că nu pot vorbi despre BINE şi RĂU când tot ce alegem se numeşte INTERES PERSONAL
Iată de ce POSEDAREA nu este un act diavolesc şi atât.
Nu te poate poseda nimic dacă nu alegi!
Că alegi forţa răului în scopuri malefice evidente, sau că alegi forţa răului în scopuri benefice - E TOT UNA!
Înseamnă că e vorba atunci de un RĂU DUAL şi de un BINE, insă ecuaţia la nivel de alegere se schimbă.
Deschiderea noastră într-o lume materială va trage după sine astfel de fenomene precum posedarea. Nu întâmplător ne naştem amnezici, fără amintirea de sine, pentru că numai aşa suntem protejaţti.
În momentul în care omul se naşte cu deschidere, vrea să ştie mai mult, dar ce alege să facă?
Depăşeşte condiţia de om, accesând forţe despre care n-are habar, jucându-se de-a Dumnezeul, deschizând portaluri, chakre, iniţiindu-se, dar nu realizează că trage după el şi alte energii de vibraţii joase, iar consecinţele sunt vizivile la nivel de problematică umană.
Orice deschidere poate aduce cu ea un act de posedare - de orice natură ar fi ea, pentru că nimic nu poate intra în noi, dacă nu avem deschidere.
Asta înseamnă că orice om cu deschidere, avizat sau nu - este o posibila victimă posedării.
Dar am spus de altfel, că oamenii "speciali", cu deschidere: cu har, capacităţi extrasenzoriale, etc - sunt practic cei mai expuşi "posedărilor" şi/sau tentaţiilor.
Dacă ar fi să aduc un exemplu, cel mai cunoscut este cel din Ghetsemani, când practic şi Iisus a fost pus într-o confruntare cu cel ce trecea prin el.
Nu intru în detalii că mi-aş pune tot clerul bisericesc în cap sau/şi anumiţi habotnici.
Merg pe ideea - bună, rea, că orice ce trece prin noi - viziune, clarviziune, tot ce e legat de extrasenzorial, nu vine în formă pură.
Încărcătura mesajelor venite din astral, nu ajunge în dimensiunea materială, intactă!
Într-o dimensiune limitată de formă şi raţiune, ce mesaj pur daţi voi prin viziune, sau mai bine zis "cum traduceţi voi acele mesaje"?
De unde ştiţi cu precizie, că ce a trecut prin voi atunci e vocea divină şi nu opusul ei?
Pentru că se ştie "diavolul e dulce la vorbă şi te cucereşte prin adevăr"!
De asta cred că e bine să înveţi întâi a fi Om, până să faci zel de Supraom.
Pornind de la astfel de primise, consider că adevărata taină a Dumnezeirii este SIMPLITATEA -
"Pentru Dumnezeu totul este simplu, pentru oamenii simpli totul este divin."
Dacă dezicerea de sine presupune adopţia unei alte identităţi, atunci logic ar fi să devenim un aşa-zişi "Foster" al celor nevăzute.
Ce sunt păcatele, dacă nu alegerile noastre repetate vieţi la rând.
Ia gândiţi-vă, dacă omenirea va ajunge la conştiinţa divină şi va duce la bun final acest "master-plan", ce se va întâmpla cu entităţile dezise?
Nu cumva volens-nolens, le atragem după noi, devenind parte din acelaşi întreg, parte din marele TOT?
Aşadar, dezicerea acestor entităţi de sursa lor divină, îi califică a fi demoni, spirite malefice, forţe ale răului.
Dar tot Dumnezeu spune: să primim răul dăruind bine, acest resort menit să facă trocul salvator speciei noastre.
Vorbim despre acele fapte care ne petrec în sfera posedărilor: minciuna, invidie, mândrie deşartă, hoţia, crima, beţia, preacurvia, necredinţa - toate calificate ca fiind păcate.
Dacă aceste "păcate" sunt considerate ca fiind acte diavoleşti, e o dovadă clară că omul nu instigă la diavoli prin ele, ci se nasc cu diavolul în ei înşişi, din moment ce a ales calea lui.
Revenim la probema deschiderii portalurilor care ne conectează la sursa divină, la întreg universul.
Biserica ne vorbeşte despre "botez" ca fiind un act prim de curăţire de rezidurile ancestrale.
Nu contest, dar cum era făcut botezul de Ioan şi Iisus şi cum se face acum?
E adevărat ca urmăm nişte prezumţii, dar fie şi-aşa se vede clar diferenţa: Botezul după Sfânta Scriptură însemna curăţirea cu apă. Apa curăţă dar şi conduce.
Mai mult de atât, un parapsiholog ar numi acest procedeu "metodă de periaj energetic", una din multele metode.
Dar ce face un preot în zilele noastre?
Bagă copilul în apă, asta dacă e creştin ortodox, dar se limitează la atât?
Păi să vedem: ungerea cu mir pe chakrele principale, face parte azi din botez.
Dragii mei, acelaşi procedeu de "curăţire a chakrelor" îl face şi un reikist sau orice altă yoghinărie din zilele noastre.
Ce caută metoda asta într-un act de botez creştin ortodox, când practic botezul presupune a turna apă pe creştetul omului şi a-l binecuvânta prin rugăciune, că aşa zic "tainele bisericeşti", fără nici o altă tactică de iniţiere, curăţire, sau mai ştiu eu ce alte minunăţii oculte.
Există şi explicaţia religioasă - forţa răului e mult mai mare şi nu mai face faţă apa! Dacă însă, se aplează la astfel de rituri creşte forţa binelui, mă întreb când dăm şi bani la un astfel de botez, oare creşte/scade forţa binelui?
Hilar.
Serios acum, s-a întrebat careva dintre voi, de ce copilul vostru trece prin N scenarii ca să primească botezul creştin?
Urmărind firul vulgatei, ne mai izbim de-un paradox: botezul la catolici!
Alt scenariu, altă distracţie.
Ei nu mai folosesc apa, ci "rondele din grâu", aşa le-am numit eu, să dea bine la imagine.
S-a dezvoltat treaba pare-se, pornim de la acte simple de curăţire şi ajungem la tactici de iniţiere, ne mai jucăm puţin şi cu chakrele şi-apoi ne mirăm de ce se trece prin om ca prin codru.

Am delimitat că suntem un portal conectat la sursa divină şi nu numai, prin acest portal trece un flux continuu de informaţii, indiferent că vine dintr-un strat superior sau inferior astralului, în egală măsură ne influenţează şi pare-se că sistemul în care trăim a speculat din plin asta, fiind practic vârâţi în gura lupului, încă din faza incipientă a formării noastre ca indivizi.
Dacă preoţii, vrăjitoarele, yoghinii, parapsihologii, etc... tratează cu aceleaşi metode cum am arătat mai sus, atunci ce diferenţă e între:
- ce face preotul la un botez, cununie, împărtăşanie, exorcizare
- yoghinul la un curs de iniţiere
- vrăjitoarea la o şedinţă voodoo
- bioenergoterapeutul la o terapie de vindecare
Toţi se folosesc de aceleaşi portaluri, dar fiecare manipulează după mare voia lor, cu scopuri şi interese individuale.
Şi pentru că veni vorba de manipulare ajungem şi la POLTERGEIST, acest fenomen, despre care se face atâta vâlvă şi se scot bani frumosi la Hollywood.
La origine germanismul se propagă din 2 etimoane reprezentative: "poltern" (zgomot, bubuitură) şi "Geist"(fantomă, spirit demonic, entitate), aşadar avem de-a face cu un spirit revoltat care face "jungle" interdimensional.
Telekinezia ca şi alternativă a psihokineziei poate crea anumite confuzii vis-a-vis de acest fenomen, dacă are loc inconştient.
Pentru a nu se confunda această capacitate mentală de a muta sau/şi metamorfoza anumite obiecte, trebuie să delimităm câteva indicii care fac distincţia între prezenţa unui spirit violent, localizarea lui, mediul în care el se manifestă şi persoana care poate provoca anumite fenomene psihokinetice.
Prezenţa acestor entităţi "blocate în astral" se întâlnesc de cele mai multe ori în case parasite, castele, spaţii de joasă vibraţie, în care s-au petrecut tragedii şi acte violente.

Detalii identice privind acest fenomen, reprezintă de fapt actele petrecute în aceste case foarte vechi sau zonele pe care erau construite alte case.
Zone "marcate" din punct de vedere radiestezic.
Reacţii: farfurii sărind de pe masă, tablouri sau oglinzi ce cădeau singure de pe pereti, obiecte care se mişcau singure, pocnituri, uşi deschise sau închise, fluctuaţii de tensiune, geamuri trântite singure, senzaţia zgomotului de paşi pe scări, lovituri, muşcături, atacuri sexuale asupra celor prezenţi în casă, chei în uşă rotindu-se singure, deformarea metalelor - absorbite sau proeminente, diferite simboluri ieşite din perete, mirosuri neplăcute, desene, hărţi, semne, numere - apărute prin tencuiala pereţilor, obiecte care dispar brusc şi reapar, batăi cu degetele, etc.
Toate aceste fenomene se întâmplă în cele mai multe din cazuri, noaptea.
Aşadar, aveţi indicii clare, că în acea locuinţă viaţa dumneavoastră nu va fi una roz.


Iată de ce amintim despre posedare, care presupune tot prezenţa unor entităţi din stratul inferior al astralului, însă natura lor este de a se materializa într-un corp viu, pentru a se hrăni cu energia acestuia.
În cazul poltergeist, similaritatea există, însă aceste entităţi blocate interdimensional care pot lua şi formă materială, de cele mai multe ori sunt spirite zbuciumate care cer ajuor, care-şi caută ieşirea din acel blocaj.
Manifestările lor nu sunt neapărat malefice, războinice, sau pentru a face un rău cuiva.
Ele vor practic a se identifica, a-şi regăsi direcţia, a preîntâmpina blocajul prin capacitatea lor de a interfera spaţiile şi de a se proiecta în dimensiunea noastră, cu scopul de a cere sprijin.


Dacă însă acele spirite se găsesc haotice, frânte în procesul lor de ascensiune vibraţională, fiind reabsorbite în planul astral, dacă moartea lor în plan fizic a fost violentă prin crimă, suicid, aceste entităţi vor păstra memoria încărcăturii vibraţionale de atunci, devenind fragmente incomplente în astral, lipsite de viaţă, astfel că vor căuta un corp-gazdă activ, viu, fie om sau animal, cu aceleaşi încărcături emoţionale, care să vibreze pe acelaşi segment, indiferent că e vorba de un spaţiu anume, sau un corp pe care-l vor poseda.
Se va hrăni cu energia acestuia, înlocuind capacitatea de recunoaştere a propriului sine, cu acte participative entităţii care sălăşluieşte în acel corp.
Popular vorbind, găsim calificative diverse pentru demoni, draci, moroi, strigoi, vârcolaci, etc., diferite denumiri care reprezintă în parte o anume entitate ce determină stări depresive, frică, emoţii puternice, repliere, anxietare, transmigraţii, decorporalizari forţate, levitaţii sau turbulenţe în locul în care dormim.

Dacă conectăm la acele vibraţii devenim mici "medium", simţindu-le prezenţa, dar neavând controlul asupra acelor spirite.
Trăim stări inexplicabile din care reiese ca noi am fi nebuni, căutând ajutor la cine nu trebuie, asumându-ne riscul de a deveni propriile noastre victime.
Dacă mulţi dintre voi au trăit aceste fenomene, care nu numai că v-au marginalizat de restul normalităţii, dar v-au determinat la izolare, RENUNŢAŢI la pastile şi alte metode prin care sunteţi acuzaţi de posedare sau nebunie; SCHIMBAŢI locuinţa, mediul, stilul de viaţă!
Căutaţi să luaţi totul de la zero, ancoraţi-vă în ceva nou care să vă placă, să vă distragă; schimbaţi proiecţia vibraţiilor şi nu veţi mai fi sursa acestor atacuri PSI, de orice natură ar fi ele.
Mai multe detalii despre asta le aveţi în video-ul de mai jos, cer scuze că nu am putut găsi traducerea lui în limba română, dar în speţă, n-o să găsiţi prea multe lucruri noi, poate doar enunţate altfel.


Orice stare negativă, sentimente de izolare, singurătate, nevoia compulsivă de a pune capăt zilelelor, sunt stari ce crează un dezechilibru la nivel spiritual, iar aura nu mai are acelaşi factor de protecţie devenind veriga siderală slabă, făcând loc altor energii să interfereze cu energia noastră proprie.
Pe fondul slab cu care ne-am născut, aceste stări nu fac decât să ne vulnerabilizeze şi mai mult, atrăgând ca un magnet alte energii de joasă vibraţie care ne vor înlocui energia proprie.
Teoria atracţiei în planul astral este o confirmare practic, a tot ce s-a format suprapus de-alungul evoluţiei speciei noastre şi nu numai.


Mare grijă dragii mei, cu ce încărcătură veţi părăsi această dimensiune, pentru că aşa cum am mai zis-o, totul este un mare RESORT SIDERAL sau asa cum spune englezu': "What goes around comes around"!
Adică simplu zis - Voi sunteţi singurii care vă blocaţi, vă întemniţaţi sau eliberaţi sufletul, care primiţi/respingeţi o încărcatură negativă; voi sunteţi cei care decideţi finalmente, ce cale veţi lua şi de ce. Pentru că Nu exista previziuni, ci doar amintirea unor alegeri facute dinainte!
Puse faţă-n faţă, cele 2 fenomene se întrepătrund şi automat corespondenţa devine laitmotivul oricărei tematici de ordin ezoteric.
REZONĂM cu orice, din orice, prin orice, in orice!
Într-o continuă interdependenţă, orice act al posedării, fie spaţial, material, mental, presupune un indice catalizator sau unul determinant.
Nu iese fum fără foc!
Nimic nu intră dacă noi nu lăsăm să intre, nimic nu iese dacă noi nu deschidem.
Suntem mai mult decât responsabili pentru ceea ce alegem să facem în orice rematerializare sau călătorie ancestrală.
Suntem propriul nostru efect, subefect, conştiinţă, sursă, conector, receptor, emiţător, catalizator, s.a.m.d.
Fie că alegem o cale religioasă sau ezoterică, toate tratează pe segmentul spiritual aceeaşi confruntare cu sinele.
În tot acest timp, descoperim metode, tehnici, ne folosim de orice mijloc care să manipuleze întreaga fiinţă.
Întrebaţi-vă de ce facem asta?
Aminteam mai sus de botezul creştin ortodox, de cel catolic, apoi asociam cu un act de iniţiere Reiki sau orice altceva.
Toate sunt unul şi acelaşi, atât timp cât se apelează la metode de manipulare prin ele.
Dumnezeu e simplu! S-a vrut a fi aşa!
Dar Omul?
Dacă ştim că fiecare dintre noi avem o cale individuală, care nu e bine a fi alterată de nimeni şi nimic din afara noastră, dacă ştim realmente că "A VEDEA" NU SE ÎNVAŢĂ", atunci vă-ntreb dragii mei, DE CE LĂSAŢI SĂ VĂ FIE INFLUENŢATĂ CALEA, CONSUMUL INDIVIDUAL, LECŢIILE PROPRII?

De ce nu mergeţi la preot să spuneţi: "părinte, eu vreau să-mi botez copilul in "IORDANUL" din faţa curţii, că n-am bani de mir, aghiasmă şi alte busuioace."
Sau: "părinte, eu vreau să-mi citeşti o rugă, două, că ne luăm unul cu altul, ne unim vieţile... n-am eu nevoie de 7 ture în jurul mesei şi alte rituri bisericeşti, străine mie".
Câţi dintre voi s-au întrebat de ce preotul, yoghinul, parapsihologul, vraciul, vrăjitorul, etc... aleg să facă ceea ce fac?
Habar n-aveţi, dar mergeţi la ei să vă ajute. :)
Nu vă mai plângeţi că aveţi karme grele, poltergeist, posedări, farmece, blesteme şi alte "minuni"... pentru că sunteţi martorii propriilor voastre condamnări.
Nimic din ce spunem sau credem că spunem, nu e literă de lege, şi în cazul meu se aplică, pentru că vorba aia, orice cuvânt iese din gură - nu iese fără a manipula alte cuvinte la rându-i, dar în toată ironia dată, mai avem o luminiţă de speranţă: Daca eliminam toate cuvintele, poate... il găsim pe Dumnezeu!