RO-MÂNIA ROMÂNULUI "DECEMBRAT" sau DEZMEMBRAT?

,,Hotărârea creştină de a vedea lumea urâtă şi rea a făcut ca această lume să devină urâtă şi rea.''- Friedrich Nietzsche

CE ANUME SĂRBĂTORIŢI AZI...

ADEVĂRUL DESPRE ROMÂNIA?

1 decembrie!

Câtă sărbătoare Dom'le, ce defilare... cât snobism...

Dacă faceau o defilare langă armata Rusiei, eram un fel de animatori  în cadrul butaforic militar.
Suntem mici în faţa altor naţiuni militare şi nu cred să fi vazut altă naţie să se laude patriotic în fară de paradoxul american care-şi laudă eroii după ce-i trimit la o " moarte tânără".

ADORMIŢII MAICII  DOMNULUI 

      - clic pe photo- 

                                            

  Defilaţi sărbătoarea unei naţii care în proporţie de 70% trăieşte la limita subzistenţei, care se confruntă cu probleme grave de integrare în sistemul social, care nu are nici un ajutor social şi care lasă bătrânii cu o pensie mizerabilă după zeci de ani de muncă, cerşind pe străzi.
Sărbătorim o ţară de genii care au inventat de la "sângele artificial" până la maşini care merg prin separarea indicilor substanţei H2O.

MANIPULAŢI ZILNIC PRIN MEDIA!

Suntem atât de geniali şi inventivi încât fugim peste graniţă ptr o bucată de pâine şi un trai decent.
Asta e sărbătoarea unei Românii care promoveză incultura şi discrepanţele majore ale maselor sociale:  cei bogaţi şi cei săraci. 
E mai degrabă o INDIROMANIA decât o ţară latină cu rădăcini hiperboreene.




 Parlamentarii unei Românii sărbătorite, o ţară în care legea doarme pe salarii de peste 50 de mii de ron. 
Sărbătorim poporul care nu mai cunoaşte siguranţa, tradiţiile şi valorile lor, cultura şi promovarea ei.
Sărbătorim o ţară în care se fură şi se vinde materie cenuşie peste graniţă, un popor de ipocriţi şi linguşitori în faţa ierarhiei sociale.

 Flămânzi dupa titluri onorifice şi laude deloc meritate, ne folosim de numele unor români care au fugit peste hotare din cauza sărăciei şi cărora le este amintit miezul autohton al obârşiei lor.
Aşadr, vă-ntreb ce sărbătorim azi?

SĂNĂTATEA ŞI EDUCAŢIA?

Oare nu cumva trebuie să intri în tagma celor care învârt bani grei ca să nu mori prin spitale?
Oare nu cei bogaţi îşi trimit copiii peste hotare pentru o mai bună educaţie, pentru că la noi, interesul educaţiei a scăzut maxim în faţa unei remuneraţii mizere?

PRINŢ ŞI CERŞETOR

 ÎN CAZ DE AJUTOR

Îngrijorător ce se-ntâmplă cu ţara noastră, dacă pentru unii este un "deja-vu" trait acu' 24 ani în urmă, pentru cei tineri, care habar n-au că am trecut deja printr-o revoluţie sau ce-o fi fost aia, ajungem să retrăim filmul disperării în ziua de azi şi pare-se că acest "pending" are un target anume.
Avem biserici în loc de azile şi spitale, avem pseudo manipulare religioasă în loc de implementarea programelor de ajutor social atat pentru copiii bolnavi cat şi pentru bătrânii marginalizaţi.

Ne considerăm a fi o ţară creştină în care biserica a făcut mereu avere, dar care n-a contribuit cu nimic pentru a-i ajuta pe cei pe care alte ţări încă îi arată cu degetul: copii ai stăzii, bătrâni, cerşetori.
Au ajuns să facă licitaţii religioase, dar ce contează?
Suntem români creştini şi ne bucurăm din plin de asta!

 

 

Am fost  mereu un popor individualist care a "pupat" pe cine trebuie pentru un buzunar plin, ne-am trădat conducători, ne-am ucis preşedinte, mai există cineva ca noi?
DAR IUBIM ROMÂNIA!

Ne dorim dreptate, vrem drepturi - fără să ni le cunoaştem, iar cei ce ajung la disperare vor scrie o altă istorie din aceeaşi cenuşă reciclabilă.
Sclavia unei religii care îngenunchiază oile pentru aceleaşi scopuri ascunse de manipulare în masă.
Oameni disperaţi după o minune, o alinare, o schimbare, un trai mai bun, mereu am călcat în genunchi credinţa şi demnitatea pentru "cerul" unor vraci inventaţi: zeităţile!

Ce-a făcut biserica pentru nevoiaşi?
Vă spun eu: TÂRG!

  

Când unii n-au ce pune-n gură, 

mai-marii credincioşi au unde pune piciorul!

Se bucură românul, dar tare aş vrea să ştiu şi eu , de ce se bucură?

Ne uităm la nişte tancuri care nu sunt cu nimic mai mult performante decât ale altor ţări europene, să se bucure de ce?

Că ne trimitem tinerii să moară prin ţările arabe pentru a avea un trai decent familiile lor?

Despre ce bucurie vorbim dragi români?

N-aţi rezistat să staţi în stradă să-ngheţaţi de frig când vă strigaţi drepturile în faţa parlamentului, dar aţi ieşit să vă bucuraţi de nişte tancuri care defilau a sărăcie şi snobism.

Să ne bucurăm că avem arme de război sau aţi uitat că armata a tras în noi în '89 la ordinul securiştilor?

ROMÂNIA - O GROAPĂ COMUNĂ

Singurul lucru făcut la comun - este  o groapă în care ne acoperim morţii, iar cei de la conducerea actuală cresc la sân muribunzi sau  adormiţi, pe un tron de zeci de mii de euro. 

 Noi nu avem şi n-am avut niciodata UN STAT care să-şi protejeze individul, să promoveze valorile, să menţină un echilibru socio-cultural, să exploreze ce e bun din noua uniune la nivel european; am furat şi furăm pentru interesele  noastre individuale, călcând ani la rând peste aceleaşi cadavre.

Îmi place că totuşi din 4-n 4 ani avem alegeri.

Hilar.

Ce alegem şi de ce ne mai obosim?

 Cu toţii ştim că nu e bine şi nu va fi bine în ţara asta, tineretul emigrează, ne ruinăm pe zi ce trece şi aşteptăm "TIC-TAC -ul" care să ne trezească din somnolenţa unei boli în masă: 

I G N O R A N Ţ A

MAI ÎMBĂTRÂNIM ŞI NOI, VERE?

Mă uit cu frică la ultimul val de bătrâni, care săracii de ei au prins marginalizarea şi foametea la cote inimaginabile; nu mai aşteaptă nepoţi, familii ale copiilor lor să îi aibă-n grijă; mă cutremură gândul că nu voi şti cum e să prinzi cronologia vremilor trecute, că nu mai există  un "ÎNAINTE".

Încotro mergem? 

La ce mai sperăm?

Vine Crăciunul cu paşi repezi şi privesc oamenii pe stradă - resemnaţi, depresivi, în aşteptarea parcă a ceva - şi nu a ceva bun.

Ce s-a schimbat după comunism?

 

Au trecut atâţia ani în care ştafeta a trecut prin aceleaşi mâini murdare, ne uităm sideraţi la parlamentarii care dorm pe ei în sălile de şedinţe politice şi nimeni nu schimbă nimic, acceptăm legaţi la mâini legile făcute de ei - pentru ei - şi nimeni nu spune nimic, ne plângem în fiecare zi că nu ne e bine...  

DAR NIMENI NU FACE NIMIC, 

DOAR IUBIM ROMÂNIA ŞI O SĂRBĂTORIM!

 Atâţia ani de minciună am băgat în pământ ce-a vrut Vestul:

Ne-a dezumanizat, dezechilibrat, dezrădăcinat, dezmembrat, ca pe nişte bucăţi de cârpă în bătaia vântului; ne-au ucis valorile, le-au alungat peste graniţe, ne-au ucis bătrânii, ne-au vândut pământul pe bucăţi.
Iubim Romania dar am uitat decembrie '89!

UN LAGĂR VIU NUMIT: (RO) MÂNIE 

Întrebarea este: Ce va fi cu România în următorii ani, sau ce va fi cu întreaga lume?

Cutremure, calamităţi, războaie au tot fost şi istoria se repetă... nimic nou sub soare, dar că anul ăsta se va semna pe cer un nou ciclu regresiv al unor evenimente nefaste - asta cu siguranţă n-o putem omite.

Înăbuşitor glasul durerii şi disperării pe chipul oamenilor, o cromatică morbidă al unui contrast puternic de gri şi galben bolnăvicios pe feţele lor încercănate.

Nu mai avem şansa de a ne face o casă, o familie, dorinţa de a proteja un cămin, de a creşte copiii, nu mai avem cu ce să-i creştem... 

Ce să-i învăţăm când în jurul nostru e o IPOCRIZIE SĂRBĂTORITĂ!

O  I U D O M ÂN I E  A DISPERĂRII

Şi peste toate câte au fost, suntem singura ţară din lume care ar fi în stare să-şi vândă numele, tradiţia, pământul, pentru o pungă de bănuţi. 

 În toată degringolada asta, omul se roagă unui adevăr invers cu frică şi disperare, cu teamă şi neputinţă, într-un iureş continuu spre nicăieri.

Dorul de casă a murit, dorul de o ROMÂNIE  în care să clădim sentimente umane înălţătoare, dorul de a ne întoarce la origini. Trăim cu frică, ne agăţăm unii de alţii din frica de a nu rămâne singuri, ne rugăm din frică, îngenunchiem din frică, ne minţim din frică, ne compromitem din frică - suntem conduşi de frică!

 RUGA DE SEARĂ

Vrem imagini pozitive, vrem cuvinte pozitive, vrem îndemnuri pozitive. 

Cui ne mai închinăm acum?

Unei Românii sărbătorite în stil românesc cu tam-tam şi snobism până la paroxism. 

Aducem aminte ţării de geniile noastre, de regi şi regine, compozitori, mari artişti sau sportivi de performanţă, care ne duc peste graniţă numele unei ţări în continuu declin.

TRĂIM DIN AMINTIRI dragi români, pe spatele unor nume mari, care, în marea lor majoritate au fugit din România. 
OARE DE CE?

George Enescu, Brancusi, Eliade, Cioran, Culianu etc... nume care au rămas post mortem - o mândrie de neam, dar care nu au rămas în ţara asta mult săbătorită din aceleaşi motive pentru care şi astăzi, cei mai valoroşi dintre români caută o existenţă mai buna în afara ţării, precum Ana Maria Branza (spadasin), Lucia Maria Hohan(creator moda), Anastasia Soare(make-up stilist) şi mulţi ca ei de talie internationala.

Uitaţi-vă-n lume, un mapamond în declin, aşa a fost mereu, aşa s-a vrut mereu, dar acum se simte o presiune a unui Babel reconstruit.

La mulţi ani România, să ieşi din minciuna perpetuă şi să dai  o şansă naţiunii care îţi poartă numele să ajungă să te sărbătorească prin dăruire, preţuire de om şi de oameni şi pentru gestul de a fi român dincolo de IMAGINE şi  FALĂ, dincolo de ipocrizie şi laude, laude care nu sunt meritate decât dincolo de graniţele acestei ţări.

Mulţumesc sursei photo "România în Scandal"