Prin lumile ce dor din capete ivirea
Un ochi deschis spre înăuntru a primit o rugă.
Din ape şi din vuiet înlesnind privirea,
A unduit din valuri şi din fugă...
Un om.
Poezii din arhivă
by Celestine
Poezii din arhivă
by Celestine
Şi ai râvnit la cercuri de oţel şi semilună
La piept să-ţi strălucească din suflarea-ţi vrerea
La început dorinţa ţi-a fost mumă,
Iar la sfârşit ţi-ai măcinat pe trupu-ţi umezit, durerea.
Şi ingerii ţi i-ai chemat în Sine
Din tine, nuferii avidelor cuvinte,
O lume triumfală ţi-ai dorit să-nchine,
Dospite frunze îmbrăcând morminte.
citatul lui Ţuţea cu privire la poporul idiot,mă trimite cu gândul la versul eminescian,"lumea e cum e şi,ca dânsa suntem noi"..idioţenia există şi atunci când nu o recunoaştem..şi totuşi până la final tocmai acest popor de idioţi i-a recunoscut menirea şi sacrificiul,chiar dacă abia la apusul vieţii lui..dar, aşa-i la noi la români,toţi te ocolesc la momentul "răstignirii",ptr.ca apoi să te ridice-n slăvi abia după ce nu mai eşti..
RăspundețiȘtergereRyanna@
RăspundețiȘtergeretipic neaos...
desi, ced ca peste tot e la fel/ unii o numesc competitia ego-ului hranit cu lauri, altora le e teama ca adevarul ar putea demola sistemul mincinos in care traim.
Abia la 2 m sub pamant cei care au ceva de spus... nu mai pot fi un pericol!
Imbratisari cu dor.