luni, 30 aprilie 2012

LUNA ŞI EA

 "Luna şi Ea"
Un roman autobiografic despre Iubire, 
Viziune şi Karmă
                                         

"She and the Moon"
                                 by Celestine

 Şi lumile ce dor a râuri pline,
Plutind înverşunatul Shahaji Raje
Din el s-o adânceşti în tine.
Te strigă şi te cheamă amintirii, 
Vrajă.
 
  Născut-am pământul din pântec
Un astru-mi veghează venirea
Mi-e luna aproape descântec
Căzută din ceruri, iubirea.


 


Omule, cât mai e pân' la cer?
O mie de veacuri, un veac într-o mie.
Omule, cât mai e pân' la El?
O lună în an, un an într-o lună.
E lună pe cer, Omule?
Sau omul pe Lună?
Aşteaptă!
Mi-ai zis.




 



Omule, cât mai  e până zbor?
O mie de vieţi, o viaţă-ntr-o mie.
Omule, cât mai e până cer?
Din lună puterea, 
Din El aşteptarea.
Priveşte!
Mi-ai zis.




  
Mă vezi printre ei
Sau ei sunt în mine?
Întoarce-te mâine...
Un azi mi-e de-ajuns.
 Priveşte spre lună şi caută-n tine
Un cer fără nume, un nume ascuns.



 
Din Nord,
Caii veştezi şi putrezi de ploi
Galopul ursitei, fecioară de stea.
Găsit-am iubirea zăcândă în Ea...
O mie de veacuri, 
Găsit-am în Noi.



duminică, 22 aprilie 2012

LYA

Tu n-ai vrut să creşti în palmele oricui,
Te-ai ghemuit în copilăria-ţi necoaptă.
Ca un  fetus
Ploaia a crescut la piept,
Din dansul florilor.

 
  CÂRCEI ARĂMII DE COARNĂ 
LA URECHE ŢI S-AU PRINS
Roşie în pletele cerului,  
Dimineaţa agăţată de umeri...
Cireşul scuturând îngerii adormiţi.
Cosiţe de soare în apus sângeriu, 
Cu zâmbet cu tot.
E sâmbăta coşarului 
Din trunchiul unui horn părăsit.

 
Lya,
Glasul de vioară cerne,
Când nu-ţi plânge nimeni dorul.
E târg de vene abrupte în bătăi de inimi albastre.
Toate s-au vândut azi pe din dosul palmelor.
Cine-ţi cântă la ureche copilăria unui cireş?





















Cine-ţi umblă sub geană 
Cu vise despre pinteni şi cai istoviţi?
  Nu este în calapodul pantofului de cristal
Fuga-ţi în miezul lunii.
Joacă ielele la gleznă,
Amarul negăsirii tale.
 


























DE CE NE PLOUĂ DE SUS
AMINTIRILE?

Ne-am dansat clipele de dor şi suflet înţepenit.  
În spatele piciorului ne-am ascuns ploaia.
Era parcă furtună cu uşi izbite de zei înciudaţi,
Când ne-am prins mâinile de solfegiul neputinţei.

 Lya,
Ploaia ţi s-a strecurat sub cotlonul însprâncenat 
Ca o perdea străpunsă de lacrimi.
Când cireşii roşesc de-atâta copilărie necoaptă.

TU...
Ia-mă de mână să furăm clipele
Unor zei smintiţi de dor nebun.
 Ei nu ştiau când le alergai în palmă 
Şi te ghemuiai acolo,
Cu tot cu primăvară târzie.
Furişează-te după degetele celor ce pot,
Să-ţi danseze cu iubire...
În suflet.




miercuri, 18 aprilie 2012

BISERICA GREACĂ DIN BRĂILA - LĂCAŞ DE MINUNI

Povestea Izvorului Tămăduirii care ţâşneşte de sub altarul Bisericii Greceşti "Buna Vestire" din Brăila.

 

Mii de credincioşi din toată ţara trec în fiecare an pe la Biserica Greacă. Au venit aici în speranţa că se vor vindeca la Izvorul Tămăduirii. Dacă Iaşiul se mândreşte cu moaştele Sfintei Parascheva, Brăila a devenit celebră cu Izvorul Tămăduirii, sărbătoarea din prima vineri de după Paşte, în Săptămâna Luminată.

 

  Izvorul Tămăduirii transformă oraşul dunărean în centrul Ortodoxiei, loc de pelerinaj pentru credincioşi sosiţi din toată ţara. Anul trecut, 20.000 de suflete au fost prezente la Biserica Greacă, în Săptămâna Luminată, pentru a lua apă sfinţită. An de an, pelerinii fac cozi la izvor

 

 Legenda spune că apa transformată în agheazmă ţâşneşte de sub Altar numai în prima zi de vineri de după Paşti. Credincioşii spun că agheazma luată de la Biserica Greacă este miraculoasă.
Lăcaşul cu trei altare şi trei hramuri. 



Ridicată în perioada 1863-1872, Biserica „Buna Vestire", zisă Greacă, monument istoric ce îmbină stilul bizantin cu cel gotic-renascentist, domină Centrul Vechi al Brăilei.
Legenda spune că, pe când se săpa fundaţia bisericii, chiar sub Sf. Altar, la 12 metri adâncime, a ieşit la iveală un izvor despre care avea să se afirme că vindecă bolile trupului şi ale sufletului.
"Biserica Greacă a devenit celebră şi pentru că este singurul lăcaş cu trei hramuri şi trei altare din România", ne-a povestit, deunăzi, preotul paroh Filip Nicolescu, de la Biserica Greacă "Buna Vestire".


Pictura Bisericii Greceşti a fost realizată de către Gheorghe Tattarescu, C. Liochis şi zugravul Belizarie, în trei etape, iar uriaşele candelabre sunt confecţionate din cristal de Boemia.
Catapeteasma, lucrată în foiţă de aur, este opera artiştilor aduşi de la Constantinopol, iar zidăria a fost realizată de meşteri italieni.
După 1989, în fiecare an, la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii - în Săptămâna Luminată - tot mai mulţi credincioşi au sosit la Brăila, din toate colţurile ţării, în speranţa că se vor vindeca.




În ultimii ani, numărul pelerinilor a trecut de zece mii, Brăila rivalizând cu alte locuri de pelerinaj, cum ar fi Iaşi sau Bucureşti.
„S-a vindecat"
„O femeie din Slobozia, bolnavă de inimă, s-a vindecat după ce a băut agheazmă de aici şi de atunci, în fiecare an, stau ore întregi la coadă, ca să iau apă sfinţită. Mă simt mult mai bine, după ce dau prin casă. Le dau şi copiilor şi ei se simt mai bine", ne-a mărturisit, anul trecut, Tiţa Dragomir, o pensionară evlavioasă. 


De altfel, anul trecut, credincioşi din toată ţara s-au aşezat la rând încă de miercuri. Vin aici oameni din toate colţurile ţării, tineri şi vârstnici, bolnavi sau nu, deopotrivă convinşi că această agheazmă îi va scăpa de bolile trupeşti şi sufleteşti.
 Pelerinii mărturisesc că apa Izvorului Tămăduirii de la Brăila i-a vindecat de boli incurabile şi le-a schimbat vieţile. Astăzi, Brăila a redevenit centrul creştinismului răsăritean, mii de credincioşi autohtoni, dar şi din Galaţi şi din alte judeţe ale ţării stând la coadă să ia agheazmă.
Credincioşi din toată ţara trec pe la Biserica Greacă din Brăila să ia apă considerată vindecătoare de boli trupeşti şi sufleteşti, apă ce curge până la miezul nopţii.
ÎPS Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a binecuvântat mulţimea încă de ieri şi a sfinţit fântâna de sub altarul Bisericii Greceşti. Astăzi, împreună cu un sobor de preoţi,Înaltul Ierarh a oficiat Sfânta Liturghie.


Sunt oameni simpli, credincioşi de pretutindeni, de la copii de grădiniţă, până la pensionari cu tâmplele albe care îşi pleacă, astăzi, frunţile în faţa unui simbol universal al Ortodoxiei: Izvorul Tămăduirii.
Brăila va fi, până în crucea nopţii, loc de pelerinaj şi centru al credinţei răsăritene. Sunt aşteptaţi, până la noapte, peste 20.000 de pelerini la Izvorul Tămăduirii din Brăila. 
 Obosiţi, cu feţele palide de nedormit şi nemâncat, credincioşii fac coadă la ceea ce ei şi înalţii prelaţi consideră a fi „apă vindecătoare de boli trupeşti şi sufleteşti". Dincolo de îmbrâncelile inerente, cu toţii au un singur scop. Să ia agheazmă. 


„Beau în fiecare dimineaţă pe stomacul gol puţină agheazmă de aici de la Izvorul Tămăduirii. Este bună pentru tot felul de boli", ne-a spus Tudora Mareş, 78 de ani, una dintre credincioasele care se aşezase la rând de dimineaţă.
Legenda spune că izvorul de la Greacă a devenit „al Tămăduirii" încă de pe vremea lui Cuza Vodă, când, făcându-se lucrări la altarul bisericii, apa a ţâşnit, iar un orb şi-ar fi recăpătat vederea.
Înainte de 1990, nimeni nu îndrăznea, pe faţă, să deschidă izvorul, însă după acest an, oamenii au început să vină în număr tot mai mare, an de an, încercând, parcă, să recupereze timpul pierdut în anii de comunism.
 Nu puţini sunt aceia care, cu mâna pe inimă, au declarat că s-au vindecat de toate suferinţele trupeşti şi sufleteşti. Alţii spun că, rugându-se cu credinţă, au dobândit de la Dumnezeu ajutor în casă.



„Dumnezeu m-a schimbat!"
Fost inspector CTC la Şantierul Naval, Nădăşanu s-a lăsat de fumat şi de cele „lumeşti" şi a îmbrăţişat credinţa în Dumnezeu în urmă cu mai bine de 20 de ani, după ce a fost în pelerinaj, pentru prima oară, la Cuvioasa Parascheva de la Iaşi.
După ce a primit şi agheazmă de la Biserica Greacă din Brăila, s-a simţit mult mai bine, şi de atunci vizitează mânăstirile din toată ţara şi vine primul, cu trei zile înainte de sărbătoare, să ia agheazmă, în prima vineri din Săptămâna Luminată.
„Trăim vremurile din urmă, când oamenii sunt preocupaţi mai mult de clădiri şi de lucrurile materiale, decât de suflet şi de mântuire. Nu putem sta deoparte şi nu-i putem întoarce spatele Lui Dumnezeu", a adăugat Florina Lungu, de 44 de ani, brăileancă sosită tot miercuri dimineaţă, la Izvorul Tămădurii.


O credincioasă din judeţul Galaţi, care a preferat anonimatul, ne-a declarat, ca înaintea Lui Dumnezeu, că a văzut adevărate minuni făcute de agheazma luată, în anii trecuţi, de la Brăila.
„Un bătrân care aproape nu mai vedea şi-a spălat ochii, mai multe zile la rând, cu aghezmă, şi la scurt timp aproape că citea ziarul. Am avut chiar o rudă care suferea cumplit, că avea o boală de piele. Şi-a dar cu apă sfinţită, s-a rugat şi i-au dispărut eczemele alea, pe care le avea de câţiva ani", a spus femeia.

1.850 de galbeni pentru pământ sfânt 

Biserica Greacă a fost ctitorită în anul 1863, pe terenul cumpărat de fruntaşii Comunităţii Elene din Brăila, Dimitrie Cavadia, Gheorghe Caravia şi Gheorghe Avasioti, de la grecul Atanasie Dimas. La rândul lui, Dimas dăduse 1.850 de galbeni (!) municipalităţii, în anul 1833, pentru proprietatea respectivă.
„În anul 1939, potrivit documentelor Primăriei Brăila, Biserica Greacă avea o suprafaţă de 1.120 mp, fiind construită exclusiv din piatră şi cărămidă. Afară de biserica propriu-zisă, mai exista în administrarea Comunităţii Elene, în aceeaşi zonă, Şcoala Primară de Fete, precum şi casa parohială, care avea 6 camere şi două antreuri", a precizat consilierul arhivist Ştefania Botez.
La acea vreme, sfântul lăcaş era, cu adevărat, mândria Brăilei.
Din păcate, acum, Biserica Greacă arată destul de rău, mai ales la interior, fiind într-o stare accentuată de degradare.
Dar asta nu-i împiedică pe miile de credincioşi să vină, an de an, în sfânta vineri din Săptămâna Luminată, să ia apă sfinţită de la izvorul ce curge de sub sfântul altar, încă de pe vremea lui Vodă Cuza.

 Sursa:CLIC AICI

 

duminică, 15 aprilie 2012

VENIŢI DE LUAŢI LUMINĂ



E  perioada Aşteptării!
E timpul să ne aşezăm unii lângă alţii, 
Să ridicăm privirea spre cer şi să ne întrebăm:



Doamne, merităm lumina ta?
De ce atâta durere, ură şi nelinişte,
Pentr-o bucată de cer?
De ce atâta distanţă între noi?
Cum să ajungem la tine, Doamne?
Când abia ajungem la cei de lângă noi?
 


Doamne, merităm lumina ta?
Cum să atingem cu mâna, cerul tău
Când abia atingem mâna celui de lângă noi?
Cum să credem în minunea ta,
Când în cel de lângă noi, nu credem?
Cum să te iubim acolo sus,
Când nu ştim să iubim, aici jos?
Cum să cerem iertare atât de departe,
Când nu putem ierta atât de aproape?



Eu sunt Lumina, 
Voi sunteţi arderea ei!







Veniţi de luaţi lumină din întreg cerul,
Răspândiţi-o aşa cum eu v-am răspândit!
Luaţi şi vă bucuraţi
Aşa cum eu m-am bucurat, 
Când v-am dăruit vouă.
Meritaţi-vă între voi
Ca să dau drumu' la ploaie:
Să vă cureţe,
Să vă vindece,
Să vă crească.


HRISTOS A ÎNVIAT!





vineri, 13 aprilie 2012

DE-AM FI MAI BUNI

Paşte în lumină şi iubire!
 
  De-am fi mai buni,
În ceruri ne-am roti cu aripi mii
Din păsari, meştesugul înălţimii aplecate
De-am fi mai buni, am fi mereu copii
În josu'nalt născut din lumile agate.

De-am mai fi mai buni,
Duminici albe, rotite lângă tâmplă
Ar aşeza şi îngerii de voie, dinspre vise
Şi toate sufletele aruncate-n stâncă
Se vor deschide spre luminile aprinse.

De-am fi mai buni,
Ne-am ţine toti de mână, aliind
Ne-am alinta cu vorbe zămislite de la sân
Am fi un diavol preschimbat în fum,
Ce şi-a găsit lumina 'genunchind.
 

joi, 5 aprilie 2012