DESPRE EA

Şi dacă-n pieptu-i a muşcat durerea,

S-a ghemuit în palmele-ţi, femeie

Nu ţi-a ucis cu crengile-i, averea

În mare desenat-aţi cu nisip, orheie.

Cu paşii mici a construit o lume,
S-a stins pe cer madona mincinoasă
Un diamant neşlefuit, cu nume
S-a arcuit stingher spre cea aleasă.


 Cuprins în mână, luminosu-i cerc

Cu degetele răstignite în atingeri,

I-a mângâiat sudorile ce-i trec, 

Prin cimitirul ploilor cu îngeri.

 L-a dus în spate ceruri şi pământuri

S-a războit cu zeii judecăţii,

Din nedreptatea-i oblojite cânturi

Dansau rebel în pântecele vieţii.

Şi n-a tăcut când l-a răpus tăcerii

Şi n-a fugit cu lacrimi sugrumate

S-a dăruit mai goală decât merii, 

Cuprinşi de viermii morţii desfrânate.