sâmbătă, 19 noiembrie 2011

CALEA E INDIVIDUALĂ - CONŞTIINTA E COMUNĂ



N-aţi venit aici să întelegeţi sensul vieţii,
N-aţi venit aici să vă agăţaţi de carne prin iubire, 
N-aţi venit aici să creaţi realităţi care să vă domesticească uitarea, 
Aţi venit aici să vă epuizaţi penitenţa şi crucea, 
Aţi venit aici să înnobilaţi o singură Conştiinţă 
Un singur Om!



 Fragment din volumul: "dumnezeu e simplu... de ce-l faci dumnezei",  Edit. Studis,  Iaşi,  2008  
by Celestine
 
  Designed by Knavis "Hello Oskar 




Universul are motorul lui propriu de căutare şi reintregire.
Adev
ărul universal valabil 
nu va ajunge niciodată să ia formă,
pentru că FORMA INSEAMNA CONSUM, 
nu pipăit adevăruri.
Noi am venit aici pentru c
ă SUNTEM IUBIRE, 
nu pentru că avem nevoie de ea!
 ~ Celestine ~


Dacă hoinăriţi pe străzi şi aveţi timp să priviţi ce e in jurul vostru,
O să vedeţi o lume care în zbuciumul ei, merge fără direcţie: 
Bătrâni, copii, tineri
Îmbibaţi în praf şi putrefacţie! 
Bănci, lacuri, râuri, marea, muntele, parcuri, 
Pub-uri, cluburi, săli de teatru, ceremonii, concursuri.
Toate le adună omul şi le trece prin temporalitate:
Întâi copil agăţat de mâini,
Apoi mâini agăţate de alte mâini,
Sau mâini părăsind alte mâini, 
Iar in final,
Omul odihnindu-se: pe o bancă, 
Sau la un colţ de stradă, cerşind
Autentificându-şi trecerea.



Trecere înseamnă ardere,
Arderea înseamnă consum. 
 Designed by priataimaginario "Faith of Wax"  



Viaţa: 
Penitenţă, amintire, lecţie, epuizare, 
Legătură, continuitate, blocaj, deviere, 
Sau şansă?
La sfârşit ridici ochii de pe bancă, 
Sau din ultimul loc de odihnă.
Cucereşti un punct, îl cuprinzi
Desfăşori o întreagă poveste propriului spectacol ocular,
Îţi iei rămas bun.

Omul si lacrima:  
Se vaită, ascunde, îngenunchiază,
Victimizează, trăieşte prin comparaţie, 
Adulmecă, rumegă, îngurgitează şi aşteaptă,
Sau se resemnează.

Zâmbetul şi forfota
Omul trece, miroase, observă, 
Gustă, nu înţelege, aleargă, se ascunde,
Sau ia totul ca atare.
Ne găsim cu un camarad de drumeţie,
şi încununăm nevoia defulării:
La început despre lume şi viaţă
Apoi personalizăm totul,
Dând creaţiei kitsch-ul perfect, 
Cât să nu trecem neobservaţi, 
Nemângâiaţi, neatinşi, neînţeleşi.
Vrem iubire, empatie, atenţie, încredere, 
Încurajare, putere, eroi, control.

 Delusion – Exposition artwork by Mkleyne


Avem nevoie de EL sau de EA, 
De cunoaştere şi adevăr.
 Scriem cărţi, filosofii pe pânză, 
Inovăm, surprindem, augumentăm, 
Ne vrem a fi arătaţi,văzuţi, apreciaţi, 
Lăudaţi, răsplătiţi, impresionaţi,
Doriţi, avuţi, iertaţi.
Toate astea într-un timp foarte scurt, numit: Viaţă!
 În toată schimnicia lor, 
Cei fugiţi, respinşi sau inadaptaţi 
Strigă, urlă, se îngroapă în ei 
Prin căutarea lăuntricului si nevăzutului,
Prin dorinţa de a le avea pe toate.
Copiii: facem copii, să ne crească mari pe noi, 
Cei ce vom ajunge copii.
Să ne realizeze ei, ce am eşuat noi.
Să ne ţina de urật, 
Să ne ducă originea mai departe, 
Să ne încậnte ca nişte mici clovni, urechile egoiste
Întemniţate cu frică.


Trecem...
În fiecare secundă, cu fiecare minut
şi uităm pentru ce am venit aici.
Atậta zbucium, chin, nesomn şi durere... 
Pentru ce, omule?
De ce nu priveşti în jurul tău, 
Căci toţi trec prin ceea ce treci tu.
De ce nu apropii celelalte planuri, 
De ce nu le combini într-o matrice perfectă?
De ce nu le simţi cu tine,
prin însuşi simţul propriu?


E atật de simplu să-i priveşti, 
Să-i vezi cum se leagănă
În bătaia aceleiaşi sonorităţi, drame, 
Negăsiri, uitări, resemnări.
De ce nu eşti atent la tine însuti,
Într-atật cật să poţi îngemăna
lumea aia de lậngă tine,
Cu cea din sufletul tău.
Doare necuprinderea, nedirecţia, nonsensul, 
Amăgirea, iluzia, minciuna, 
Doare tot în noi!
Dar nimeni nu recunoaşte asta, în faţa celuilalt.
Fugim unii de alţii, 
Călcăm unii peste alţii
 Cu frică şi neajuns!
Ne strivim şi ne ucidem fiara din noi,
Prin altă fiară.


Un cerc ideal,
pentru o rotaţie de miliarde de ani,
Prin care specia asta a fragmentat pămậntul,
L-a ameţit, distrus... 
Pentru ce?
Pentru întrebările lui pertinente: 
Cine sunt eu? 
De ce am ales lumea asta? 
De ce eu?
Vorbiţi de haos, 
Definiţi lumii haosul şi i-l daţi moştenire.
Dar cum puteţi vorbi de haos, 
dacă sunteţi haos? 
Sau mai degrabă...
Cum să crezi că există un haos,
dacă-l identifici din afara ta?

  Designed by Paujas "Inception"  


De ce vorbiţi de iubire,
Cậnd în voi înşivă nu recunoaşteţi sursa ei?
De ce vorbiţi de înţelegere,
Cậnd din voi nu pricepeţi nimic?
De ce vorbiţi de cunoaştere,
Cậnd tot ce aţi cunoscut 
A fost propriul vostru chin, spre a cunoaşte?
De ce vorbiţi de pace, 
Cậnd duceţi războaie şi nicidecum în voi?
De ce vorbiţi de iertare, 
Cậnd nu vă iertaţi pe voi inşivă?
De ce vorbiţi de moarte, 
Cậnd nici nu v-aţi născut încă?
De ce vorbiţi de adevăr, 
Cậnd trăiţi o minciună?
De ce atậta căutare, Omule
Cậnd în voi e răspunsul 
şi pentru el dansaţi în cerc "uitarea" 
în infinite lumi şi reveniri!
Opriţi-vă!




N-aţi obosit să nu vă găsiţi locul aici, 
Nu vă dor genunchii de atậta smerenie falsă?
Opriţi-vă şi priviţi în jur...
Ei... 
Cei ce trec pe lậngă voi, 
Sunteţi tot voi înşivă!
Ascultaţi-vă
Priviţi-vă
Atingeţi-vă
Îmbrăţişaţi-vă
Iubiţi-vă 
şi
Treziţi-vă!

   Awakening by 3mml  


Tot zbuciumul ăsta în van v-a întemniţat aici.
Singura voastră scăpare e prin: Om!
Ajunşi la Om, 
Acceptaţi-l
Iubiţi-l. 
Plecaţi de aici, în lumea voastră!
Acolo unde nevoia e înlocuită cu iubire.
Pentru că Iubirea e însăşi Conştiinţa
Care v-a adus aici, 
Întru regăsire!


  ci în iubire nu există niciodată:  
ÎMI PARE RĂU !
Decat să iţi ceri iertare cuiva,
Mai bine IUBESTE-L!
 ~Celestine~






6 comentarii:

  1. foarte frumos şi înţelept articol!..nu mai vorbesc de cât de mare adevăr spui..aşa este ,în noi este totul..şi haos şi iubire şi izbăvire..dar ce vrei tu, mai ales de la românica noastră,unde capra vecinului trebuie să moară pentru că iarba de peste gard e mai verde decât cea din curtea noastră..eeeeeeeeeee!:)..
    pup copil frumos venit din stele,
    să ai parte de tot binele şi frumosul din lume...şi să fii mult mult iubită[de cine vrei tu:)]...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma regasesc in tot ceea ce spui.
    Si regasesc si restul lumii prins aici.
    In lumea in care traim pentru ispasire cu totii..
    Avem o singura sansa..IUBIREA.
    Traita..nu vorbita.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cei ce trec pe langa noi sunt noi insine. Impreuna cu copacii, cu frunzele lor, cu tot ce e viu.
    Pentru tine, cu tot sufletul:
    http://youtu.be/RgtEUr_n9vM

    RăspundețiȘtergere
  4. sunt perfect de acord: calea e individuală şi conştiinţa e comună.
    gândul nerostit câteodată, chiar dacă neconştientizat, poate face mai mult decât toate faptele din lume. asta nu înseamnă că nu trebuie să şi faci. dar a găsi echilibrul între ce simţi şi pragul conştiinţei e destul de asemănător cu mersul pe sârmă. doar că dedesubt nu e hăul aşa cum credem noi. trebuie curaj şi iubire.

    munay!

    RăspundețiȘtergere
  5. postarile tale sunt adevarate pasaje din tratatul de filosofie;) mii de *****!!!!

    RăspundețiȘtergere