miercuri, 24 august 2011

LA SÂNUL VIEŢII

OCHII NU VĂD LA COMUN
DECÂT DUPĂ CE-I SCOATEM


De dragul nuferilor
Cu sălbăticia intrată-n flori
Şi dorul de tine...
Păşit-am
Din cer pe pământ.


 Ușile cerului s-au deschis:
Atunci 
Ţi-am intat în piept,
Cu tot cu primăvără târzie.
Atunci
Ai șters pământul
De pe fruntea mea.
Căci la sânul vieţii...
Am învăţat să mor.


4 comentarii:

  1. "De dragul nuferilor, cu salbaticia intrata in flori...cu dorul de tine pasit-am din Cer pe Pamant..."

    RăspundețiȘtergere
  2. şi-atunci
    ploi de cenuşă şi lumină
    au curd prin laptele
    geei.
    noi
    -albatroşi peste mare
    purtaţi de vânt
    arşi de soare
    căutăm ţărmul
    frumos
    şi scoicile îndoite de timp.

    primii paşi

    RăspundețiȘtergere
  3. Sublim:X Mi-au dat lacrimile:)Melodia superba , cat despre poza absolut adorabila...

    "Caci la sanul vietii am invatat sa mor..." cat de dureros de adevarat...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce bine c-ai pășit din cer pe pământ! Cred că așa vrea să ne ajute Dumnezeu, ne trimite suflete frumoase care să pășească din cer pe pământ...

    RăspundețiȘtergere